100 de remedii naturale pentru copilul tău

În cartea de față veți găsi recomandări referitoare la:

ALIMENTE VINDECÃTOARE: în medicina naturistă, schimbările de regim alimentar constituie modificarea esențială a stilului de viață. Dr. Skowron le arată părinților valoarea și influența nutriției și cum să folosească alimentele pentru prevenirea și tratarea bolilor.

DETOXIFIERE: De la pesticide la materiale plastice, toxinele din mediu afectează organismul copiilor noștri, iar medicina naturistă oferă metode sigure și eficiente pentru a le elimina.

SUPLIMENTE ALIMENTARE: Află ce suplimente sunt utile pentru ameliorarea simptomelor sau pentru prevenirea îmbolnăvirilor și care sunt dozele sigure și eficiente.

REMEDII ALTERNATIVE: înlocuieste medicamentele cu remedii homeopate, care te ajută să-ți vindeci natural copiii.

Joan, mamă a doi copii, m-a sunat intr-o zi să-mi spună că Hal, fiul ei de 10 ani, era apatic, slăbise și avea note mici la școală. El fusese diagnosticat de mai multe ori cu depresie, deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) și sindromul intestinului iritabil, urmând tratamentele prescrise de trei medici specialiști diferiți. Joan își făcea griji că băiatului ei i se prescriau medicamente în exces de către medici și voia să-mi ceară părerea în calitatea mea de terapeut naturist.

A ajuns la mine la cabinet arătând afectată, însoțită de Hal, rezervat și posac. După ce au luat loc, Joan a spus:

– Am divorțat recent și, în urmă cu șase luni, am rămas și fără serviciu. Acum, am două joburi part-time, așa că Hal trebuie să aibă singur grijă de el în cea mai mare parte a zilei. În timp ce mama lui vorbea, Hal mi-a evitat privirea, de parcă s-ar fi simțit stânjenit.

Joan continuă:

– Ieri-dimineață, mi-am dat seama că băiatul meu de 10 ani lua mai multe medicamente decât mama la 75 de ani și am intrat în panică. În plus, nici nu pare să se simtă mai bine, ci mai rău.

Hal suferea de o listă întreagă de probleme de sănătate, cu care se confruntă mulți copii americani: ADD, depresie și sindromul intestinului iritabil. Se trata cu un cocteil pu­ternic de medicamente, printre care metilfenidat (Ritalin) pentru ADHD și paroxetină (Paxil), un inhibitor selectiv al receptorilor de serotonină, pentru depresie. Ambele. sunt puternice; în combinație, puteau avea efecte nu doar asupra stării de spirit și comportamentului lui, ci și asupra poftei de mâncare, nivelului de energie și abilităților mentale.

Am întrebat-o pe Joan despre stilul de viață al copi­lului – în ce consta alimentația lui?

– Îi cumpăr hrană sănătoasă, dar nu-l pot convinge s-o și mănânce, mi-a răspuns ea. Eu lucrez toată ziua, iar el e la) școală.

L-am întrebat pe Hal ce mânca într-o zi obișnuită, iar el mi-a spus așa:

• mic dejun: produse de patiserie și un suc de portocale cu zahăr adăugat;

• prânz: una sau două felii de pizza, doi biscuiți și o cutie de suc;

• cină: mâncare semipreparată congelată, încălzită la microunde, urmată de un castron de înghețată și de încă un suc.

Am putut să-mi dau seama imediat că lipsa de substanțe nutritive din alimentația lui Hal, precum și dozele impresi­onante de zahăr adăugat și de grăsimi erau cu siguranță o problemă. De cele mai multe ori, Hal nu mânca nici măcar o porție de fructe. Iar alimentele pe care le consuma erau pline de aditivi și coloranți sintetici, care puteau contribui la ADHD, printre altele.

Când am ajuns la calitatea vieții în general, sindromul intestinului iritabil de care suferea Hal a fost cea mai su­părătoare afecțiune. îl făcea să lipsească adesea de la eve­nimente sociale și de la școală, în special de la sport. După starea lui sumbră de spirit, era clar că îi părea rău că nu putea să participe la astfel de activități alături de colegi și că implicarea în activități fizice ar avea un impact pozitiv asupra sănătății sale.

Am hotărât să încercăm mai întâi o dietă de eliminare (vezi pe pagina următoare „Dieta de eliminare”), în care se renunță la alimentele presupuse a declanșa o afecțiune (în acest caz, sindromul intestinului iritabil), apoi sunt adăugate la loc, unul câte unul, pentru a vedea care dintre ele este declanșatorul. Pentru a facilita acest proces, paci­enții țin un jurnal al alimentelor și simptomelor zilnice, notând ce anume mănâncă și cum se simt după aceea. După câteva săptămâni de adunare de astfel de informații, eu și pacienții analizăm împreună jurnalele și, de regulă, e evident ce alimente declanșează sau contribuie la boala lor.

În săptămânile care au urmat, a devenit evident că elementul declanșator, în cazul lui Hal, era glutenul din grâu, prezent practic în fiecare masă de-a lui. Am ajutat-o pe Joan să conceapă o alimentație fără gluten (vezi „Glutenul și alte proteine din grâu” mai departe în acest capitol), din care au fost eliminate pâinea și toate celelalte produse din cereale care aveau gluten, fiind înlocuite cu orez și cu grâu spelta. întrucât Joan a presupus că avea aceeași alergie alimentară, a hotărât să urmeze și ea ace­lași plan alimentar.

Când începi dieta personală de eliminare, s-ar putea să dureze o vreme până când simptomele se ameliorează sau dispar. Din acest motiv, s-ar putea să nu faci legătura între eliminarea unui aliment și faptul că te simți mai bine două săptămâni mai târziu. Consultă un terapeut naturist care știe cum se leagă lucrurile.

O dietă de eliminare înlătură din alimentația copilului acele produse suspectate de a declanșa simptome de boală, ji adăugându-Ie apoi unul câte unul, pentru a vedea dacă aceh copil se simte bine sau rău. Declanșatorii cei mai obișnuiți; sunt laptele de vacă și glutenul.

Chiar dacă această procedură este ușor de urmat, respectarea indicațiilor corespondente rezultatului poate fi di­ficilă și pentru părinte, și pentru copil. Nimănui nu-i place; să renunțe la mâncărurile preferate, chiar dacă asta-l face „i să se simtă mai bine.

Pentru dieta de eliminare, urmează instrucțiunile urmă­toare. În cazul în care copiii sunt suficient de mari, pot să urmeze singuri această procedură, fără ajutorul tău.

1. Ține un jurnal săptămânal al alimentelor pe care co­pilul tău le consumă în mod obișnuit.

2. Notează în paralel și simptomele gastrointestinale sau schimbările de stare și încearcă să faci legătura între acesta și alimentele consemnate în jurnalul alimentar.

3. Vezi dacă există asemănări între alimentele care de­clanșează simptomele copilului, de exemplu dacă au ingrediente lactate, gluten, soia, leguminoase sau porumb.

4. Dacă se poate, evită alimentele declanșatoare de simp­tome minimum o săptămână, de preferință o lună.

5. După perioada de eliminare, reintrodu alimentul sus­pect timp de două zile.

6. Dacă acest aliment e cel care produce probleme, atunci s-ar putea ca simptomele să revină, uneori chiar mai grave decât înainte.

7. Dacă simptomele revin, elimină de tot acel aliment din dieta copilului.

8. Dacă simptomele nu reapar la trei zile după reintro­ducere, poți presupune că nu acel aliment cauzează problemele.

9. La fiecare cinci-șapte zile, continuă să elimini și să reintroduci câte un aliment până când descoperi pro­dusele problemă.

10. După evitarea unui produs problemă timp de 6-12 luni, e posibil ca sistemul imunitar al copilului să fi continuat să se dezvolte, permițându-i să tolereze un aliment care înainte îi făcea probleme. Încearcă să-l reintroduci. Totuși, nu merge de fiecare dată; unele alimente trebuie evitate pentru totdeauna.

Chiar dacă alergiile alimentare sunt de obicei pe viață, sensibilitățile alimentare se pot modifica fără vreun motiv aparent. Sistemul imunitar lucrează în flux continuu, mai ales la copii. Am văzut dispărând sensibilități la un aliment pe măsură ce sistemul imunitar al copilului începea să-l tolereze.

Această schimbare de alimentație s-a dovedit a avea nu­meroase beneficii și pentru Hal, și pentru mama lui. Joan și-a schimbat programul de muncă pentru ca ei doi să poată lua cina împreună pentru prima dată după ani de zile. S-au hrănit cu alimente sănătoase, integrale și au economisit bani mâncând acasă. Această dietă fără toxine a dus la eli­minarea din organismul lui Hal a aditivilor și coloranților care puteau cauza ADHD.

În mod surprinzător, lui Hal i-a plăcut noua alimentație și a fost chiar de acord să-și ia la el pachetul pe care i-l pre­ătea mama pentru prânz. De ce?

Pag. 25 – 29