Femei care iubesc prea mult

DRAGOSTEA NEÎMPÃRTÃȘITÃ PENTRU UN BÃRBAT

Victim of love,

I see a broken heart.

You’ve got your story to tell.

Victim of love,

It’s such an easy part

And you know how to play it so well .

... I think you know what I mean.

You’re walking the wire

Of pain and desire,

Looking for love in between.

Victim of Love (Eagles)

Era prima ședință pentru Jill, iar ea părea ezitantă. Vioaie și minionă, blondă și cârlionțată, stătea bățoasă pe marginea scaunului, în fața mea. La ea totul părea rotund: forma feței, silueta ușor plinuță, și mai ales ochii săi albaștri, care cerceetau cu atenție diplomele și certificatele înrămate de pe peretele din biroul meu. A pus câteva întrebări despre studiile și caliificările mele în domeniul consilierii, după care a menționat, cu evidentă mândrie, că urma Dreptul.

A urmat o scurtă tăcere. S-a uitat în jos, la mâinile ei.

– Cred că mai bine v-aș explica de ce mă aflu aici.

Și a început să vorbească repede, folosindu-se de avântul pe care i-l dădeau propriile cuvinte pentru aprinde curaj.

– Fac chestia asta – psihoterapie, adică – pentru că sunt foarte nefericită. Din cauza bărbaților, desigur. Adică a relațiilor mele cu ei. Întotdeauna fac ce fac și reușesc să-i îndepărtez. Totul începe cum nu se poate mai bine. Se țin de capul meu și toate cele, dar după ce ajung să mă cunoască – se crispează în mod evident, conștientă de durerea ce va urma cuvintelor ei -, totul se duce de râpă.

A ridicat privirea spre mine, cu ochii strălucind din cauza lacrimilor abia reținute, și a continuat mai calm.

– Vreau să știu unde greșesc, ce trebuie să schimb în commportamentul meu – fiindcă vreau să mă schimb. Am să fac tot ce trebuie. Sunt în stare să muncesc din greu.

Și iar a început să accelereze.

– Nu că n-aș fi dispusă. Pur și simplu nu știu de ce mi se întâmplă mereu lucrul ăsta. Mi-e teamă să mă mai implic. De fiecare dată nu am parte decât de durere. Începe să-mi fie chiar frică de bărbați.

Clătinând din cap, în timp ce buclele îi săltau, mi-a explicat cu vehemență:

– Nu vreau să mi se întâmple asta, pentru că sunt foarte singură. La facultate am multe obligații, și apoi mai și lucrez, ca să mă întrețin. Ar fi de ajuns ca să-mi ocupe tot timpul. De fapt, cam asta e tot ce-am făcut în ultimul an – muncă, școală, învățat și somn. Însă simțeam lipsa unui bărbat în viața mea.

Și a adăugat imediat:

– Apoi l-am întâlnit pe Randy, în urmă cu două luni, pe când eram în vizită la niște prieteni în San Diego. E avocat, și ne-am cunoscut într-o seară când prietenii mei m-au scos în oraș la dans. Ei bine, ne-am dat seama pe loc că ne potriivim. Am vorbit despre foarte multe chestii – deși am impreesia că eu am vorbit cel mai mult. Însă lui părea să-i placă. Era pur și simplu extraordinar să discut cu un bărbat interesat de aceleași lucruri ca și mine.

Deodată. s-a încruntat.

– Părea să fie cu adevărat atras de mine. Știți, m-a întrebat dacă sunt căsătorită – am divorțat, acum doi ani –, dacă sunt singură. Chestii de genul ăsta.

Îmi imaginam cât de înflăcărată trebuie să fi părut Jill în timp ce stătea de vorbă cu Randy, entuziasmată, încercând să acopere vacarmul muzicii, în acea primă seară. Și același entuuziasm cu care l-a întâmpinat o săptămână mai târziu, când el și-a prelungit o călătorie de afaceri la Los Angeles, parcurgând o sută cincizeci de kilometri în plus pentru a-i face o vizită. La cină i-a propus să rămână peste noapte la ea, să amâne pentru a doua zi lungul drum de întoarcere. El i-a acceptat invitația, iar aventura lor a început în noaptea aceea.

– A fost minunat. M-a lăsat să-i gătesc și i-a făcut cu adeevărat plăcere să-i poarte cineva de grijă. Dimineață i-am călcat cămașa înainte să plece. Îmi place să am grijă de un bărbat. Ne-am împăcat de minune.

A zâmbit cu nostalgie. Dar pe măsură ce-și continua povesstea, era tot mai clar că Jill devenise aproape imediat complet obsedată de Randy.

Când el abia intra în apartamentul său din San Diego, teleefonul deja suna. Jilll-a informat călduros că își făcuse griji din pricina drumului său lung și că era bucuroasă să-I știe ajuns cu bine. Când i s-a părut că este ușor uimit de telefonul ei, și-a cerut scuze pentru deranj și a închis, însă imediat a cuprins-o o stare de tulburare, alimentată și de conștientizarea faptului că, din nou, era mult mai implicată decât bărbatul din viața ei.

– Randy mi-a spus odată să nu-l presez, căci ar putea să dea bir cu fugiții. M-am speriat foarte tare. Totul depindea numai de mine. Trebuia să-I iubesc și să-I las în pace în același timp. Nu puteam să o fac, așa că mi-era tot mai teamă. Cu cât intram mai mult în panică, cu atât mai mult mă țineam de el.

Curând, Jill a ajuns să-I sune aproape noapte de noapte.

Înțelegerea lor era să-și telefoneze pe rând, dar, de multe ori, când era rândullui Randy, se făcea târziu, iar ea devenea prea nerăbdătoare. Și cum nu putea închide un ochi, îl suna. Connversațiile erau pe cât de vagi, pe atât de lunei.

– Spunea că a uitat, iar eu îi ziceam: „Cum să uiți?” ... La urma urmei, eu n-am uitat niciodată. ªi uite așa ajungeam să vorbim despre motive, dar lui parcă îi era frică să se apropie de mine, și am vrut să-I ajut să depășească momentul. El o ținea una și bună că nu știe ce vrea de la viață, iar eu încercam să-I ajut să-și clarifice problemele.

În felul acesta, Jill a ajuns în rolul de „psiholog” al lui Randy, încercând să-I ajute să se implice emoțional mai mult în relația cu ea.

Nu putea accepta ideea că poate el nu o mai dorea – deja hotărâse că el avea nevoie de ea.

De două ori, Jill a luat avionul spre San Diego pentru a-și petrece weekendul împreună cu el; la a doua vizită, el și-a petrecut duminica în fața televizorului, cu berea în mână, ignoorând-o total. A fost una dintre cele mai urâte zile din viața ei.

– Bea mult? am întrebat-o pe Jill. A părut surprinsă.

– Păi, nu, nu chiar. De fapt, nu știu. Nu m-am gândit nicioodată la asta. Desigur, a băut în seara când l-am cunoscut, însă era firesc. La urma urmei, ne aflam într-un bar. Uneori, când vorbeam la telefon, auzeam zăngănitul cuburilor de gheață într-un pahar și-l tachinam pe chestia asta – știi tu, cum că bea de unul singur și așa mai departe. De fapt, nu l-am văzut niciodată să nu bea, dar am presupus că-i doar o plăcere. E normal, nu?

A făcut o pauză și a căzut puțin pe gânduri.

– Știți, uneori avea un fel ciudat de a vorbi la telefon, mai ales pentru un avocat. Vag și imprecis; neglijent, incoerent. Dar nu m-am gândit niciodată că ar putea fi din cauza băuuturii. Nu știu cum mi-am explicat chestia asta. Cred că pur și simplu nu m-am gândit.

M-a privit cu tristețe.

– Poate că bea într-adevăr prea mult, dar probabil pentru că-l plictiseam. Cred că pur și simplu nu-i stârneam interesul și nu a vrut niciodată cu adevărat să fim împreună.

Și a adăugat, cu evidentă nervozitate:

– Soțul meu nu voia niciodată să fie în preajma mea – era evident!

Abia își stăpânea lacrimile.

– Nici măcar tatăl meu... Oare ce-i cu mine? De ce se poartă toți așa cu mine? Unde greșesc?

În momentul în care Jill conștientiza că între ea și cineva la care ținea apărea o problemă, nu numai că încerca să o rezolve, dar își asuma și responsabilitatea pentru apariția respectivei probleme. Dacă Randy, soțul și tatăl ei nu au iubit -o, ea simțea că totul se întâmplase, probabil, pentru că făcuse ceva greșit sau nu reușise să facă ceea ce trebuie.

Atitudinea, sentimentele, comportamentul și experiențele de viață ale lui Jill erau tipice unei femei pentru care dragostea înseamnă durere. Ea manifesta multe dintre caracteristicile pe care femeile care iubesc prea mult le au în comun. Indiferent de detaliile specifice ale poveștilor lor și dincolo de eforturile pe care le depun, indiferent dacă au avut o relație îndelungată și dificilă cu un bărbat sau au fost implicate într-o serie de relații nefericite cu mai mulți bărbați, ele au un profil comun. A iubi prea mult nu înseamnă a iubi prea mulți bărbați sau a te îndrăgosti prea des sau a simți prea profund o dragoste adevăărată pentru cineva. De fapt, înseamnă să devii obsedată de un bărbat și să numești această obsesie dragoste, permițându-i să-ți controleze emoțiile și o mare parte din comportament, realizând că îți influențează negativ sănătatea și starea de spiirit, fără a fi totuși în stare să te eliberezi de ea. înseamnă să-ți măsori dragostea prin profunzimea suferinței.

Pe măsură ce citiți această carte, s-ar putea să vă regăsiți în vreuna dintre protagonistele poveștilor și vă veți întreba, probabil, dacă nu cumva și dumneavoastră faceți parte dintre femeile care iubesc prea mult sau poate că, deși problemele pe care le aveti în relatiile cu bărbatii sunt similare cu ale lor, veți întâmpina dificultăți în a vă identifica cu „etichetele” pe care le-am aplicat experiențelor lor. Cu toții avem reacții emoțioonale puternice față de cuvinte cum ar fi „alcoolism”, „incest”, „violență” și „dependență”, și uneori nu ne putem analiza

Pag. 23 – 27