Minunile Sfântului Ioan de Kronstadt

SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT, FÃCÃTORUL DE MINUNI

Sfântul Ioan de Kronstadt s-a născut pe data de 19 octombrie 1829, în familia paracliserului Ilia Mihailovici și a Feodorei Vasilievna Serghieva, în satul Sura din gubernia Arhanghelsk. Bunicii și străbunicii din partea tatălui au fost preoți vreme de 350 de ani.

Studiile tânărului Ioan, care avea o sănătate precară, au mers prost la început. El s-a rugat pentru a i se dărui înțelepciune, ca să poată învăța. Și Domnul i-a ascultat rugăciunea. După ce a absolvit școala parohială, a terminat ca șef de promoție Seminarul din Arhanghelsk, iar mai apoi Academia teologică din Sankt Petersburg.

S-a căsătorit cu fiica protoiereului Konstantin Nestviski, pe nume Elisaveta. Cei doi soți au luat asupra lor nevoința trăirii întru curăție.

După hirotonie, tânărul preot a fost numit la Catedrala Sfântul Apostol Andrei din Kronstadt. Datoria sa păstorească a constat în rugăciune neîncetată, în tămăduirea morală și duhovnicească a oamenilor, în ușurarea greutăților sărmanilor, a celor fără adăpost și a orfanilor. Binefacerile sale dezinteresate au fost nenumărate.

„N-am bani - spunea părintele Ioan. Mi-au fost oferiți și-i ofer și eu.” A întemeiat „Casa Dragostei de Muncă” („Trudolubie”), cu o bibliotecă pentru copii, cu școală primară gratuită și ateli ere, care să vină în ajutorul celor sărmani, o casă pentru străini, mănăstiri și biserici în diferite eparhii. Părintele Ioan socotea că adevărata tămăduire a celor ce suferă este Biserica lui Hristos, iar cel mai eficace mijloc de vindecare – Dumnezeiasca Liturghie. Spovedea uneori și câte 12 ore, căci la Kronstadt veneau și câte 6000 de oameni zilnic.

Părintele Ioan săvârșea Liturghia aproape în fiecare zi. Datorită râvnei sale către Dumnezeu și către oameni, a dobândit darul îndrăznelii în rugăciune și pe cel al vindecării. Numele părintelui Ioan era cunoscut pretutindeni: primea mii de scrisori din Rusia, din Europa, din India, din America, în care i se cereau rugăciunile. Sfântul Teofan Zăvorâtul (+1894) scria: „Părintele Ioan de Kronstadt este omul lui Dumnezeu. Rugăciunea sa ajunge la Dumnezeu pentru marea lui credință.”

Părintele Ioan a primit și darul facerii de minuni, care l-a preaslăvit în întreaga Rusie și dincolo de hotarele ei. Ar fi cu neputință să se adune toate minunile săvârșite de dânsul. Intelectualitatea noastră lipsită de credință și presa au trecut în mod intenționat sub tăcere nenumăratele adeveriri ale puterii dumnezeiești. Cu toate acestea, sunt destul de numeroase minunile
mărturisite de cei care le-au trăit sau cele auzite și transmise mai departe din om în om. S-a păstrat chiar și relatarea părintelui Ioan despre prima lui minune ca preot. Această povestire emană o adâncă smerenie. „Cineva din Kronstadt era bolnav – povestea părintele. Mi s-a cerut ajutorul, mi s-a cerut să mă rog. Pe atunci aveam acest obicei: să nu refuz rugămintea nimănui. M-am rugat și l-am încredințat pe cel bolnav în mâinile lui Dumnezeu, cerând Domnului să facă cu el după sfânta Sa voie. Odată a venit la mine o bătrână, pe care o știam demult. Era temătoare de Dumnezeu, o femeie cu o credință adâncă; și-a încheiat călătoria pe acest pământ în frică de Dumnezeu. A insistat să mă rog pentru un bolnav, ca el să se însănătoșească. Nimic altceva. Îmi amintesc că pe atunci eram aproape speriat: cum pot eu – mă gândeam – să am o astfel de îndrăzneală? Dar această doamnă în vârstă a crezut cu tărie în puterea rugăciunilor mele și ale sale. Atunci am mărturisit înaintea Domnului nimicnicia și păcătoșenia mea. Am văzut voia lui Dumnezeu în toate aceste lucruri. Astfel, am cerut tămăduire pentru cel bolnav. Iar Domnul i-a trimis milostivirea Sa și el s-a însănătoșit. Atunci l-am mulțumit Domnului pentru această îndurare. A doua oară, la rugăciunile mele, s-a petrecut iarăși o vindecare. În aceste două întâmplări am văzut voia lui Dumnezeu, înțelegând că e vorba de o nouă ascultare a mea: să mă rog pentru cei care-mi cer acest lucru.”

În urma rugăciunilor părintelui Ioan, într-adevăr, s-au săvârșit și se săvârșesc și acum, după fericitul său sfârșit, o mulțime de minuni. S-au tămăduit prin rugăciune și prin punerea mâinilor părintelui Ioan cele mai grave boli, în fața cărora medicina s-a arătat neputincioasă. Vindecările s-au săvârșit asupra unui bolnav, dar și asupra unei mulțimi de oameni, atât când bolnavul era de față, cât și în absența acestuia. Uneori era de-ajuns să-i fie scrisă o scrisoare părintelui Ioan ori să i se trimită o telegramă, ca minunea tămăduirii să aibă loc. Deosebit de grăitoare pentru mulți este minunea din satul Konceanski (Suvorov), un caz la care a participat și o comisie de profesori de la Academia militară din Suvorov (1901). O femeie, care de mulți ani era demonizată, fiind adusă la părintele Ioan în stare de inconștiență, în câteva clipe s-a tămăduit desăvârșit, recăpătându-și starea normală a unui om sănătos. La rugăciunile părintelui Ioan, orbii au început să vadă.

Artistul Jivotovski descrie cum a început să plouă într-o regiune în care fusese mult timp secetă și se produseseră incendii, după ce părintele Ioan a făcut o rugăciune acolo. Cu puterea rugăciunii sale, părintele i-a tămăduit nu doar pe ortodocși, ci și pe musulmani, evrei și pe toți cei care au apelat la dânsul, din Rusia și din străinătate. Acest dar al facerii de minuni a fost o răsplată primită de părintele Ioan pentru marea sa nevoință: truda rugăciunii, a postului, a faptelor jertfitoare pline de dragoste către Dumnezeu și aproapele.

Operele complete, editate până în 1917, cuprind scrisorile sale, cărți (Viața mea în Hristos), meditații despre calea către Dumnezeu, învățături despre pocăință, predici.

În prezenta carte a fost adunată o bună parte din minunile săvârșite de Sfântul Ioan de Kronstadt, atât în timpul vieții, cât și după moartea sa, până în zilele noastre. Nădăjduim că astfel personalitatea marelui sfânt iubitor de Dumnezeu și de oameni, prin care s-a revărsat din plin harul lui Dumnezeu și se revarsă și astăzi, va fi întregită.

Pe data de 9 decembrie 1908, părintele Ioan a săvârșit ultima sa Liturghie, iar în dimineața zilei de 20 decembrie și-a predat duhul în pace lui Dumnezeu. Înmormântat în biserica ridicată de el în decembrie 1902, aparținând unei mănăstiri de maici cu hramul Sfântul Ioan de Rila, de pe râul Karpovka, din Sankt Petersburg (astăzi mănăstirea a renăscut, din 1992 având ran-

Pag. 5 – 9