pag. 58-59
2. Iar dacă mintea mi se împuținează, Doamne,
și ajunge aproape nimic, nu este de mirare; dacă mintea mea nu poate cuprinde
mărimea unei părți din atom, atât de mică încât nu se mai poate micșora, cum ar
putea să perceapă mărimea esenței tale, cu atât mai mult cu cât o parte
dintr-un atom e finită, iar esența ta este fără de sfârșit.
3. Doamne Dumnezeule! Dacă mintea mea nu izbutește să înțeleagă
mărimea esenței tale, rogu-te, Doamne, binevoiește a pune în inima mea o atât
de mare iubire pentru tine, încât mintea mea să nu reușească să înțeleagă
mărimea acestei iubiri.
Capitolul 5. Cum omul este finit
22. O, Domn slăvit, care faci certitudini din îndoieli! Cine vrea
ciudățenie mare să vadă, să vină la mine, căci eu sunt aceea, eu am iubit și
slujit lucruri finite și de tine am uitat și nu te-am iubit, pe tine, care ești
infinit.
23. O, Doamne, începutul tuturor începuturilor și cauza tuturor
cauzelor! Cine vrea să vadă om mai trădător, mai fals și mai josnic decât oricare
altul, să vină la mine, căci eu sunt tot plin, înțesat de defecte, fundcă-n
inima mea au sălășluit mai mult cugetări despre lucruri finite decât despre
tine, care ești infinit.
24. O, Doamne, tu, care-mi știi păcatele toate și știi câtă vreme
în ele am stăruit! E de mirare cum într-o inimă ca a mea, atât de mică, atâtea
păcate încap! Aceasta, Doamne, fiindcă josnic sunt, și nefericit, fiindcă pe
Dumnezeu cel infinit nu l-am cunoscut.
DISTINCȚIA IV: DESPRE ESENȚA DIVINÃ
Capitolul 10. Cum lumea a fost creată de un singur creator
22. Cine vrea, Doamne, din întuneric să iasă și din grele păcate,
pe tine, Doamne, el să te caute, căci de cum te găsește, strălucitor va fi, de
josnicie și murdărie va fi curățat.
23. Ce minunat ar fi, Doamne, de-aș putea să mă întăresc ca zi și
noapte cugetul meu să te contemple! Prieten cu tine, el mi s-ar curați,
limpezi, și tot ce acum mă poate ispiti și mă poate purta în rătăcire, ar avea
prea puțină putere să-mi facă rău.
24. Ție, Doamne, mă încredințez, cu tine sunt în siguranță și în
tine, atât de nobil și-atât de bun stăpân, găsesc mângâiere, astfel că mai bine
decât orice e să te am prieten; fiindcă, Doamne, mai bine e să ai compania și
prietenia unui Dumnezeu decât a multor oameni nedrepți. Fii, deci, Doamne, bun
și ia-mă ca slujitor, ca să fiu lipsit de orice rea însoțire!
25. Doamne! Binecuvântat fii, și lăudat, căci atât de milos
și-atât de plin de har ești! Și fiindcă atât de mare ești, fă ca întreaga mea
bucurie întru tine să fie, căci, dacă va fi, nimic nu mă va putea tulbura sau
nimici.
26. O, rege generos, sfânt, glorios! Dacă vei vrea să nu mă
distrug și să mă bucur doar întru tine, mare bucurie mi-ai face, căci atunci
când aș fi în păduri și în locuri sălbatice printre fiare, fiindcă aș fi cu
tine și te-aș purta în inima mea, mi s-ar părea că sunt în oraș sau într-un loc
populat printre prieteni.
27. Îți mulțumesc și te laud, Doamne, că mă faci să-mi aduc aminte
cum eram, în castele și orașe, tovarăș cu fiare sălbatice, ignorante, pline de
păcate; și fiindcă îmi găseam mângâiere și mă veseleam lângă acei oameni
animalici, nu le cunoșteam sălbăticia și rătăcirea, pe care tu mă faci acum să
le cunosc, ca un domn milostiv și îndurător ce ești.
DISTINCȚIA V: DESPRE TREIME
Capitolul 11. Cum substanța divină este prezentă în trei persoane
22. O, mărit, minunate Domn! Adorat să fii totdeauna și temut,
căci mare e prostia oamenilor care se miră că tu poți fi în Treime și Treimea
ta poate fi unitate; Doamne, dacă vor să se mire, de ce nu se miră de ei, care
sunt trei lucruri și cele trei sunt o singură natură umană. Fiindcă orice om
este trup, suflet și spirit, iar toate acestea trei sunt o substanță umană.
23. Ceea ce îi miră pe ei, Doamne, nu ar trebui să îi mire,
ciudățenia cea mai mare ar fi ca omul, care este făptură născută, să poată fi
în trei lucruri, iar tu, care ești veșnic, să nu poți fi. Căci...
pag. 118-119
Capitolul 116. Cum să luăm aminte la ce
fac negustorii
10. Fie iubite, lăudate și slujite mereu sfințenia, noblețea și
măreția ta, Doamne Dumnezeule! Noi vedem că negustorii sunt cei mai mari
călători din această lume. Cum străbat lumea aducând mărfuri din diferite țări
și ținuturi, dacă ar vrea, ar putea alege și strânge bunele obiceiuri și
învățături din locurile prin care merg; dar ei aduc doar mărfuri, niciun bun
obicei, nicio bună învățătură. Asemenea unor astfel de proști negustori este
slujitorul tău, căci zi și noapte își îndreaptă cugetul și gândurile spre
diferite lucruri și locuri și nu știe să profite de lucrurile utile, ci de cele
rele
și ușuratice.
11. O, slăvit Domn! Când mă gândesc la marile nerozii pe care
le-am făcut și le-am spus înainte, mi se pare că nu văd niciun negustor atât de
prost ca mine; căci eu, Doamne, prin tot ce cumpăram și vindeam pierdeam.
12. Nu mi se par, Doamne, înțelepți negustorii care își strică
tinerețea și și-o petrec în deșertăciunile acestei lumi, nici negustorii care
de cele mai multe ori pierd, nu câștigă. De aceea prost negustor am fost eu,
care mi-am risipit tinerețea și de cele mai multe ori am pierdut, nu am
câștigat.
16. Înțelept, puternic, milos Domn! Unde sunt negustorii care vor
să cumpere lacrimi, suspine, iubire, chinuri, dureri și moarte din dragoste
pentru tine și pentru a aduce laude poruncilor tale? Mi se pare, Doamne, că
oamenii nu se poartă astfel cu nicio marfă.
17. Pe negustori cel mai mult în lumea aceasta, Doamne, îi
interesează să cumpere moșteniri, cai și ulii, stofe, piei, onoruri lumești,
faimă și prețuirea oamenilor; în orice parte aș merge, peste tot văd asemenea
negustori.
18. Vedem că negustorii care cumpără îi plătesc pe ceilalți
negustori pentru ce cumpără; dar, Doamne, nu la fel e cu tine, care te-ai
vândut pe tine și ne-ai răscumpărat pe noi cu sângele și cu slăvitul tău trup,
iar noi ar trebui să îți dăm plata pe care ți-o datorăm. De aceea, cred, niciun
negustor nu este atât de nedreptățit ca tine.
28. Fie iubite și lăudate sfințenia, mila, compasiunea ta, căci în
niciun atelier, la nicio bursă, la niciun târg, în nicio piață, în niciun loc
nu se poate găsi, Doamne, atâta marfă bună de cumpărat și de vândut cum se
găsește pe sfânta cruce; ea este atelierul, târgul, piața unde se găsesc de
vânzare și de cumpărat toate fericirile și toată slava.
29. Cine vrea să cumpere cu preț bun, Doamne, să vină în fața
slăvitului tău altar și să-și ridice privirea spre sfânta cruce cu figura ta
răstignit, căci aici va găsi bun târg, dacă dă bunurile pământești pentru
bunurile spirituale. Iar cine vrea să se vândă pe el însuși la un foarte mare
preț, să se dea morții pentru lauda ta și pentru iubirea de tine; căci dacă se
dă pe sine, te va câștiga pe tine, cea mai nobilă esență care poate fi, și se
va câștiga pe sine.
30. Cea mai bună marfă ce poate exista, Doamne, este iubirea, cinstirea
și slujirea ta, singura în care nu pierzi sau câștigi mai puțin. Și cea mai
bună certitudine ce poți avea în privința mărfurilor este să alegi prima
mișcare, să respecți prima intenție, să urmezi natura și proprietatea potentei
raționale și să fugi de natura și de proprietatea potentei senzitive. Cu un
asemenea fel de a-ți socoti mărfurile, întotdeauna vei câștiga slava și bucuria
Domnului tău.
Capitolul 117. Cum să luăm aminte la ce fac marinarii
10. O, Doamne, tu ești mare, înțelept și slăvit, desăvârșit în
toate! Noi vedem că pe navă marinarii dau ascultare pilotului acesteia. Toți i
se supun lui, de aceea stăpânul navei conduce nava acolo unde vrea. Nu așa e cu
mine, Doamne, părțile trupului meu nu vor să fie supuse superiorului lor, adică
rațiunii și înțelegerii sufletului; de aceea trupul meu merge părăsit, ca o
navă abandonată, mânată de vânt unde vrea.
pag. 254-255
27. Dacă sufletul păcătosului vanitos iubește
podoabele materiale și dacă în palat cineva face murdărie, imediat va exista
dorința ca locul să fie curățat; iar dacă pe chipul sau pe mantila femeii bine
aranjate și împodobite se face vreo pată de sânge sau de murdărie, va fi
îndepărtată cu multă grijă. Atunci, cum se poate, Doamne, ca sufletele
oamenilor drepți să nu vadă marea urâțenie din această lume în care sunt
adorați idoli și șerpi, iar tu, Iisuse Hristoase, recreatorul nostru, ești
disprețuit și blestemat de evrei? Și, Doamne, ar putea în vreo cameră sau în
vreun palat să existe vreo groapă de gunoi cum există aceste lucruri în lume și
printre creștinii devotați?
Capitolul 285. Despre marea dragoste dintre Domnul nostru Iisus
Hristos și slăvita Sfânta Fecioara Maria
13. Domn milos, plin de îndurare! A doua formă de iubire este
aceea dintre slăvita ta umanitate și Doamna noastră virtuoasă. Noi spunem,
Doamne, că, atunci când sufletul contemplă marea sărăcie pe care a îndurat-o
când a trebuit să dea naștere umanității tale și să o crească, înțelegerea este
în primejdie să primească o falsă semnificație, crezând că tu nu ai iubit-o pe
Doamna noastră, nedându-i bogăția care s-o scoată din suferință; dar, când
sufletul meu își amintește de natura iubirii și de cât de mult ai iubit-o
dându-i sărăcie și răbdare, cum n-ai fi făcut-o dacă i-ai fi dat bogăție,
atunci înțelegerii umane îi este semnificat că, cu cât s-a chinuit mai mult, cu
atât te-a iubit mai mult și a fost mai iubită de tine.
14. Că tu, Doamne, când ai fost răstignit pe cruce spre a ne
mântui pe noi, păcătoșii, ai fi putut s-o lași în grija multora, dar nu i-ai
încredințat-o decât Sfântului Ioan, fiindcă nu ai iubit-o mult pe Fecioara
slăvită, este o falsă imagine; dar aceasta dispare când înțelegerea vrea să
primească adevărata semnificație a dragostei pe care i-ai arătat-o încredințând-o
unui singur om; căci, dacă i-ai fi încredințat-o mai multor oameni, ar fi
însemnat că nu aveai deplină încredere în ea și în virtutea sa și nici ea nu ar
fi avut atât merit cât a avut păzindu-se ea însăși de păcat cu sfânta virtute
pe care a primit-o de la tine și prin tine.
15. Doamne, Iisuse Hristoase! Faptul că, după Patimile tale, ai
lăsat-o pe Doamna noastră în această lume și nu ai urcat-o în slavă cu îngerii,
ne-ar putea spune că nu ai iubit-o atât cât ai fi iubit-o dacă ai fi urcat-o în
slavă cu tine; dar, când sufletul meu cugetă și se gândește la înțelepciunea
ta, înțelegerii umane îi este semnificat că mult mai mare dragoste i-ai arătat
Doamnei noastre când ai lăsat-o printre noi decât dacă ai fi urcat-o; căci,
fiind ea reazem al apostolilor și al sfintei credințe pe care tu ai plătit-o
atât de scump, toate meritele Doamnei noastre cresc și, cu cât cresc mâi mult,
cu atât este iubită mai mult de tine, care ai rânduit ca meritele să-i fie
mari.
16. Domn recreator, binefăcătorul nostru! Așa cum slăvitei
Fecioare i-a fost dăruit har aparte prin zămislire de la Duhul Sfânt, tot așa a
existat rațiune să-i fie dăruit fiindcă prin răbdare și bune fapte a dobândit
mari merite; căci, dacă nu ar fi așa, ar însemna că, tu, într-un fel ai iubit-o
și, în alt fel, nu ai iubit-o, dar fiindcă tu, Doamne, doar ai iubit-o, ai vrut
să fie de față la Sfintele tale Patimi, să-ți plângă greaua, cumplita moarte,
iar tu să o iubești pentru lacrimile ei, pentru disprețul pe care lumea i-l
arăta și pentru îmbrâncelile mulțimii când voia să se apropie de tine și nu
putea.
17. Glorios Domn! Dacă ai fi vrut, ai fi putut să înduri Patimile
și moartea fără să fie de față și fără să te vadă Fecioara slăvită, dar, din
marea dragoste pe care i-o purtai, ai vrut ca ea să-ți vadă moartea și să o
plângă. Fiindcă i-ai iubit lacrimile, ai vrut să plângă, fiindcă ai iubit-o
atât de mult, i-ai dat prilejul să iubească mult și mult să fie iubită, căci e
în natura iubitorului să vrea ca acela iubit de el să-i vadă suferințele, așa cum
vrea să îi vadă măreția și vrednicia.
18. Drept Domn! Spre a arăta că Doamna noastră te iubea mult, ai
vrut să fie de față la Patimile tale, căci apostolii fugiseră și te părăsiseră,
iar ea, din marea dragoste pe care ți-o purta, nu a plecat din fața trupului
tău care murea pentru noi. Așa cum trupul tău, Doamne, a murit din cauza
rănilor și a sângelui care ți s-a scurs, tot așa slăvita noastră Doamnă ar fi
murit din prinos de dragoste și de durere pentru fiul ei slăvit; dar tu nu ai
vrut ca ea să...
pag. 310-311
I. Despre valoarea cărții
2. Cine vrea să cerceteze și să afle de ce este bună această
carte, trebuie, mai întâi, să-i citească toate rubricile, căci în ele sunt
semnificațiile ei; trebuie apoi să înceapă a citi capitolele, în care se află
valoarea ei, în volumul al doilea mai mare și mai bună decât în volumul întâi,
în al treilea mai mare și mai bună decât în al doilea; aceasta fiindcă această
carte a fost făcută prin harul și ajutorul tău, căci, cu cât sufletul s-a
bucurat mai mult de creatorul său și l-a contemplat, cu atât mai clar și mai
frumos și-a pregătit memoria, înțelegerea și voința spre a compune și scrie
cartea. Fiind rânduit și necesar ca în lucrurile bune omul să afle mai multă
desfătare și plăcere cu cât sunt mai mult tratate, este firesc ca în această
Operă despre contemplare volumul al doilea să fie superior primului, iar al
treilea superior celui de-al doilea.
3. Glorios Domn! Așa cum omul izbutește să numere mai bine
genurile decât speciile și speciile mai bine decât indivizii, tot așa noi nu
putem explica într-o povestire atât de scurtă toată valoarea acestei cărți. Din
cauza scurtimii povestirii, vom vorbi în puține cuvinte despre valoarea și
folosul ei; spunem, Doamne, cu intenție și cuvinte adevărate, că această carte
este bună și folositoare pentru cineva ca să ofere bucurie și consolare, să
ofere sfat, știință și înțelepciune, să iubească și să adore, să contemple și
să se întărească, să disprețuiască această lume și să te iubească pe tine și
slava cerească, să se încreadă și să aibă nădejde în tine; prin această carte
poate avea sănătate fizică și intelectuală, se poate vindeca de boală fizică și
intelectuală; căci această carte este drumul și calea prin care și în care omul
poate avea și se poate folosi de cele șapte virtuți ca să învingă și să
distrugă orice păcat de moarte sau venial.
4. Domn veșnic, în care-și află desăvârșirea voința și înțelegerea
mea! Senzorial percepem și intelectual înțelegem că, în și prin această carte,
oricine poate afla clar că tu ființezi în ființă, că tu ești binele suprem și
de la tine vine tot binele și nu vine niciun rău și nicio culpă; în această
carte se arată și se dovedește prin rațiuni necesare că tu ești un singur
Dumnezeu și unitatea ta este în Treime și Treimea ta în unitate și că tu ai
făcut ca Fiul să se întrupeze în Fecioara slăvită și ai făcut să moară
umanitatea sa ca să recreeze lumea; în această carte se dovedește ceea ce
decurge potrivit cursului naturii și contra cursului naturii și răsplata
primită de om pentru bine și pentru rău; prin această carte sunt cunoscute
virtutea și viciul, mărimea și calitatea virtuții și viciului. Pentru
cunoașterea tuturor acestor lucruri este bună cartea.
5. Înțelept Domn! Prin această carte oricine poate cunoaște cum
sunt semnificate virtuțile tale de creaturi și cum sunt virtuțile tale în sine;
prin această carte omul învață să fie umil și adevărat, drept și milos, simplu
și pios, bun vorbitor, iubitor, mărinimos, caritabil, educat și respectuos,
prevăzător și harnic, pătrunzător și devotat, cumpătat, răbdător și biruitor,
neșovăitor, fidel, bogat, desăvârșit, temător, însuflețit, înflăcărat, demn,
binevoitor, rezervat, frumos; și prin această carte oricine îți poate aduce
mulțumire și poate afla despre darurile, răsplățile și iertările primite de la
tine; această carte este bună pentru orice om spre a te imagina, aminti,
înțelege și iubi pe tine și tot binele care vine de la tine și prin tine.
6. Această carte, Doamne, îi folosește să vadă, să audă, să
miroasă, să guste și să simtă, să perceapă și să aibă conștiință, subtilitate
și fervoare; așa cum calul este bun pentru călărie, uliul pentru vânătoare,
cuțitul pentru tăiat, focul pentru gătit, pâinea pentru mâncat, soarele pentru
strălucire, la fel această Carte a contemplării este bună pentru cineva care
vrea să-și pună în ordine toate părțile sensibile și intelectuale; că aceasta
este adevărat fiecare o poate afla și proba dacă vrea să o citească cu intenție
adevărată prin prima mișcare. Mai e bună, Doamne, ca omul să știe să dea, să
făgăduiască și să se țină de făgăduială, este bună pentru castitate și
virginitate, pentru a oferi hrană spirituală, pentru petrecerea timpului și
pentru viață, pentru împotrivire, luptă și victorie împotriva viciilor prin
virtuți și mai este bună spre a purta dispute, a converti și îndrepta pe cei
rătăciți, a readuce sfânta devoțiune de pe vremea apostolilor, a predica sfânta
credință romano-catolică; și este bună pentru a spori onoarea Sfintei Biserici
de la Roma, puterea și bogăția ei, sporire care este în formă potențială și
pentru a cărei trecere în act această carte...
|