Conceptul Continuum

„Aspecte de bază despre natura umană, pe care le-am uitat sau le ignorăm spre dezavantajul nostru”.

• Profesor Robert Aldrich, M. D. La Institutul
Național pentru sănătatea copilului și
dezvoltare umană, Washington DC

„O carte pe care ar trebui să o citim cu toții... Să ne ajute să devenim părinți iubitori și susținători ai copilului din noi, să înțelegem ce am pierdut și să recuperăm.

• Gloria Steinem

„Noi, cele din Liga La Leche, ar trebui să sărim în sus și să strigăm de bucurie.”

• Leaven

„În nicio carte nu s-a ajuns la miezul problemei, ca în Conceptul Continuum.”

• Francis Ilg, Institutul Gesell

„Inestimabilă. Extraordinar de plină de emoție, scrisă excelent... O minune.”

• Aschley Montagu

„Aceasta este cartea pe care o recomand părinților.”

• George Leonard

Prefață

Introducere

Note și mențiuni la noua ediție

Capitolul unu

Cum mi s-au schimbat așa radical părerile

Am văzut mai întâi, am înțeles mai târziu m-am întors să-mi confirm observațiile / Am ajuns la conceptul continuum

Capitolul doi

Conceptul Continuum

Ce așteaptă ființa umană de la viață, potrivit evoluției sale / Tendințele înnăscute / Cum funcționează continuum-ul, la nivel individual și cultural

Capitolul trei

Începutul vieții

Nașterea naturală și nașterea traumatizantă / Așteptările și tendințe le nou-născutului / Etapa în brațe și consecințele pentru restul vieții individului / Experiențele bebelușilor și copiilor mici, în cadrul continuum-ului și în afara lui

Capitolul patru

Creșterea

Ce înseamnă ființa socială / Simțul înnăscut de autoconservare, creșterea stimei de sine și importanța respectării responsabilității de sine a copilului / Premisa sociabiiității înnăscute și implicațiile ei / Cum se educă un copil pe sine însuși / Tipul de ajutor necesar de la cei mai mari

Capitolul cinci

Privarea de experiențele esențiale

Căutarea oarbă pentru experiențele pierdute în fiecare etapă a vieții / Secretul dependenților de droguri / Miturile căderii omului / Cei doi pași în afara stării de grație: abilitatea evoluată a omului de a lua o decizie intelectuală și deraierea omului civilizat de la continuum / Ușurarea dată de reflecție, meditație, ritualuri și alte procedee de curățire a minții

Capitolul șase

Societatea

Culturi care se potrivesc și culturi care vin în conflict cu continuum-ul/ Conformitatea, constanța și dreptul de a nu te plictisi / Ce s-a întâmplat cu bucuria?

Capitolul șapte

Repunerea în funcțiune a principiilor continuu . 191

Sex și afecțiune: distincția dintre cele două nevoi de contact fizic / După cum nevoile continuă să existe, la fel și posibilitățile de îndeplinire / Înțelegerea și definirea nevoilor noastre din perspectiva continuum-ului! Piedicile modului nostru actual de viață / Drepturile bebelușilor / Încercări de reinstaurare a continuum-ului în modalitățile care ne sunt disponibile / Aplicarea acestor principii în cercetare

Introducere

Note și mențiuni la noua ediție
Despre părinți

Cu trei luni înainte de a fi publicată cartea în 1975, un prieten m-a rugat să împrumut exemplarul meu original unui cuplu care aștepta primul lor copil. Amândoi părinții l-au citit rapid. Am cunoscut-o pe Millicent la un prânz, venise împreună cu Seth, care avea deja trei luni. Mămica mi-a spus că și ea și soțul ei, Mark, de profesie medic, fuseseră convinși că ideile mele au sens, pentru că se potriveau și cu propriile lor sentimente. Era foarte nerăbdătoare ca și alți părinți să citească această carte, și în același timp îngrijorată că unii s-ar putea descuraja la ideea că trebuie să-și poarte copilul întruna pentru câteva luni.

,,Înțelegeam de ce are rost purtatul bebelușului”, a spus ea și totuși eram sigură că nu aveam să car după mine echivalentul unui sac de cartofi de 5 sau 7 kg toată ziua și toată noaptea. Îmi e frică să nu îndepărtezi oamenii total. De ce nu te limitezi la ideea de a pune cumpărăturile în cărucior și a purta copilul, cum te-am auzit spunând la radio? Majoritatea vor fi doritori să facă asta, iar ajungând acasă nu vor mai vrea să pună copilul jos. Eu nu-l puneam pe Seth, fiindcă nu-mi mai doream asta.”

„Asta era și ideea,” i-am spus, „doar când copilul e născut și sentimentele tale pentru el nu sunt negate, este acceptabilă propunerea, nu fiindcă ți-a spus cineva că trebuie să faci așa. Nu ai vrea să fii blocată în doar grija unui copil, înainte de a-l întâlni și a te îndrăgosti de el.”

„Am rezolvat problema băiței luându-l pe Seth cu mine și făcând baie în același timp,” a continuat ea, „dacă vine și Mark în timp util, nu se poate abține să nu intre și el. Adoră să doarmă cu Seth la fel de mult ca și mine.”

„Din fericire am o afacere cu un prieten, tip editură, așa că nu a fost nevoie să-mi las serviciul. Muncesc din picioare și acum sunt obișnuită să-l port în sling sau cuibărel, în spate sau pe șold. Îl pot muta în față când vrea să sugă. Nu ajunge să plângă, doar mârâie și se foiește. Noaptea, la fel, ajunge să se fâțâie un pic și știu că îi e foame. Doar îi ofer sânul și nici măcar nu e nevoie să mă trezesc de-a binelea.”

.Am găsit soluții să fac toată munca în casă și în grădină fără să-l pun pe Seth jos. Îl pun jos doar când fac patul și-l rostogolesc printre cearșafuri și plăpumi, iar lui îi place asta. Și pentru a aduce cărbuni din pivniță aștept până mă poate ajuta Mark. Singurul moment când nu suntem împreună este atunci când călăresc. În acest timp îl ține o prietenă. Dar totdeauna sunt nerăbdătoare să-I iau înapoi după ce am terminat. Mă simt așa de bine să-l am lipit de mine.”

Seth era liniștit și relaxat pe timpul mesei și, la fel ca și copii Yekuana despre care am povestit în carte, chiar ușor de ținut.

Este de înțeles că bebelușii occidentali nu sunt bine primiți în birouri, magazine, ateliere și nici măcar la petreceri. Ei de obicei țipă și lovesc, dau din mâini și-și înțepenesc corpul, așa că cer două mâini și multă atenție să-i țină sub control. Par să fie supraîncărcați cu energie ca rezultat al timpului petrecut în afara câmpului energetic al unei persoane active, câmp în care tensiunea lor s-ar descărca în mod natural. Când sunt ridicați, ei sunt încă rigizi, încărcați cu tensiune și încearcă să scape de disconfort dând din mâini și din picioare sau cerând persoanei care îi ține să-i legene pe genunchi sau să-i arunce în aer. Millicent era surprinsă de diferența dintre tonusul corpului lui Seth și cel al altor copii. Corpul lui era moale, zicea ea. Al celorlalți părea țeapăn.

Avem nevoie să recunoaștem că îngrijind copiii în modul în care i-am îngrijit sute de mii de ani, ne asigurăm că vor fi calmi, liniștiți și nesolicitanți. Numai astfel vor scăpa de paradoxalul conflict și mamele care muncesc, care nu doresc să se izoleze și să se plictisească toată ziua rară compania unui adult. Bebelușii luați la muncă sunt exact acolo unde au nevoie să fie – cu mamele lor; iar mamele sunt exact acolo unde au ele nevoie să fie – cu cei de-o seamă cu ele, nu prestând rnunca de îngrijirea copiilor, ci o muncă demnă de adulții inteligenți. Oricum, angajatorii au slabe șanse să devină receptivi la această idee până nu se îmbunătățește reputația bebelușilor.

Revista MS a făcut un efort eroic de a introduce bebelușii în birouri, dar nu ar fi fost nevoie să se străduie așa de tare dacă bebelușii ar fi fost în contact fizic cu cineva, in loc să fie puși în coșulețe pe mesele alăturate.

Nu toată lumea a reușit să aplice principiile continuum așa devreme și așa plăcut ca Millicent și Brian, care au acum mai mulți copii îngrijiți ca și Seth. O mămică, Anthea, mi-a scris că, imediat ce a citit cartea, și-a dat seama că ar fi trebuit să-și asculte instinctele în loc de sfaturile experților în îngrijirea copiilor. Acum avea un băiat de patru ani, Trevor, cu care făcuse toate lucrurile rele. Și mai era un bebeluș pe drum. Va fi un bebeluș continuum de la început, dar ce facem cu Trevor?

E dificil să porți un copil de patru ani încolo și încoace, pentru a compensa etapa, în brațe pierdută. În plus, e important pentru el să se joace, să exploreze și să învețe, conform vârstei cronologice. Așa că i-am sugerat Antheei și soțului ei, Brian, să-I ia pe Trevor să doarmă cu ei noaptea și, pe timpul zilei, să lase lucrurile cam cum erau. În plus puteau să-l încurajeze pe băiat să le stea în poală, iar ei să-i fie disponibili fizic oricând era posibil. I-am mai rugat să țină un jurnal zilnic cu ce se întâmplă. S-a întâmplat imediat după ce apăruse cartea și m-am gândit că experiența lor ar putea folosi și altora.

Anthea a ținut jurnalul cu rigurozitate. În primele nopți n-a prea dormit nici unul. Trevor s-a tot foit și a plâns. Le-a dat picioare în nas și coate în urechi. A tot cerut pahare cu apă la ore incomode. Odată Trevor s-a întins perpendicular pe pat, împingându-i pe Anthea și pe Brian să atârne pe marginile saltelei. În multe dimineți Brian pleca împleticindu-se la birou, irascibil și cu ochii roșii. Dar au perseverat, spre deosebire de alții care după trei sau patru nopți îmi spuneau ,,Nu funcționează, nu am putut dormi” și renunțau.

După trei luni Anthea a anunțat că nu mai aveau probleme, toți trei dormeau neîntorși toată noaptea. Nu numai că s-a îmbunătățit semnificativ relația cu Trevor, dar și relația dintre ei doi. Mi-a mai spus ceva la sfârșitul raportului, menționând acest lucru pentru prima dată, „Trevor a încetat să mai fie agresiv la școală.”

Câteva luni mai târziu, Trevor s-a mutat în patul lui din proprie inițiativă. Și-a luat porția din ce-ar fi fost experiența de a dormi împreuna cu părinții, în calitate de bebeluș. Sora lui mai mica dormea tot în patul părinților, dar și așa, Trevor știa că este binevenit să se întoarcă oricând simțea nevoia.

DE CE SÃ NU NE SIMȚIM VlNOVAȚI DESPRE FELUL ÎN CARE NE-AM ÎNGRIJIT COPIII, LA FEL CA MAJORITATE A LUMII OCCIDENTALE

O altă doamnă, Rachel, a cărei familie de patru persoane era în plină expansiune, mi-a scris: „consider cartea ta drept unul dintre cele mai crude texte citite de mine. Nu sugerez că nu ar fi trebuit s-o scrii. Nici măcar nu spun că nu aș fi vrut s-o citesc. Doar că m-a impresionat profund, fi-a rănit adânc, m-a provocat în mod deosebit. Nu vreau să concep cât de corectă poate fi teoria ta și mă strădui din răsputeri să evit să-mi dau seama... (Săte ierte Dumnezeu pentru partea prin care trec bebelușii, apropos, căci, după vorba nemuritoare a lui Noel Coward, eu nu voi putea!) Mă tot mir, de fapt, cum de n-ai fost mazilită si linșată între timp... Orice mamă care o citește, cred că face tot ce-i stă în puteri să evite consecințele acestei teorii... Știi, cred că totul a devenit suportabil, când mi-am dat seama că toate simptomele prin care trecem sunt normale și inevitabile – naturale, ca să folosesc un termen des folosit pentru liniștire de către alte mame, psihologi pediatri, precum și în alte cărți. Acum, că mi-ai băgat în cap ideea că lucrurile pot sta și altfel, ei bine, nu mă deranjează să-ți spun că pentru douăzeci și patru de ore după ce am citit cartea, rară să mai vorbim de perioada când chiar o citeam, eram așa deprimată că îmi venea să mă împușc.”

Din fericire nu a făcut-o și între timp am devenit prietene apropiate, Rachel a devenit o susținătoare a conceptului continuum și eu, o admiratoare a sincerității și elocinței ei. Dar sentimentele exprimate de ea – depresia, vina, regretul – au răsărit destul de des printre cititorii cu copii măricei.

Da, bineînțeles că este sfâșietor să ne gândim la ceea ce le-am făcut, cu cele mai bune intenții, oamenilor pe care-i iubim cel mai mult. Dar haideți să ne gândim și la ceea ce părinții noștri iubitori – la fel de ignoranți și inocenți – ne-au făcut nouă și rară îndoială, li s-a făcut și lor. Majoritatea lumii literate ni se alătură în victimizarea fiecărui bebeluș nou, nevinovat: a devenit un obicei (pentru motive pe care nu le detaliez aici). Cine-dintre noi,

Pag. 7 – 11