Antioxidanții – rețetă pentru viață

pag. 34-35

Ea clatină din cap în semn că nu.
¥Nu și dacă persoana consumă destui antioxidanți, pentru a scăpa de consecințele nedorite.” Și are dreptate, dar în timp ce Corpusculul înaintează spre suprafață și spre lumea exterioară, mă gândesc că, deși celula macrofagă și toate celelalte celulele albe ale Rheei vor supraviețui, nici toată vitamina C din lume nu o va menține sănătoasă, dacă nu se lasă de fumat.

Radicalii liberi: rugină sub capotă

Pe parcursul excursiei noastre pe tărâmul celular al Rheei, am întrezărit următorul lucru: fiecare celulă din corp — celula cardiacă, celula hepatică, celulele din sânge — funcționează ca o fabrică în miniatură. Pe lângă numeroasele lupte dintre celulele sistemului imunitar și bacterii, virusuri și cancer, în timpul metabolismului obișnuit, în interiorul celulelor noastre are loc un număr imens de reacții chimice variate și necesare. Aceste reacții chimice divid moleculele mari în molecule mai mici sau sintetizează noi molecule din unități structurale mai mici. Alte reacții transferă sarcinile electrice de la o substanță chimică la alta. Pe parcursul acestor reacții, de obicei atomii de oxigen sunt deposedați de electroni, iar radicalii liberi se nasc într-un ritm uluitor. Dacă radicalii liberi sunt cauza tuturor bolilor, atunci înseamnă că sunt peste tot și chiar așa și este. Unde este viață sunt și radicali liberi — amici și inamici.
Formarea cel mai bine documentată a radicalilor liberi este cea care are loc atunci când suntem expuși la factori toxici din mediu: emisiile automobilelor, poluanții industriali, fumul de țigară, diverse surse de radiații (inclusiv raze X și radiații ultraviolete provenite de la soare) și aditivii alimentari, asta ca să numim doar câteva dintre ele. în ultimele decenii, numeroase studii au demonstrat că și stilul de viață contribuie puternic la formarea radicalilor liberi. Stresul emoțional, traumele fizice, poluarea, alcoolul, fumul de țigară, alimentele prăjite și exercițiile fizice prea intense — toate acestea precum și o serie de alte lucruri, contribuie la nivelurile ridicate ale radicali liberi.
De asemenea, radicalii liberi sunt formați ca produse secundare nu foarte evidente, ale metabolismului obișnuit și ale procesului inflamator. Există șanse mari ca astfel de radicali să nu fie detectați, dar cu toate acestea contribuie și ei la oxidare, care provoacă daune celulelor noastre sau chiar distrugerea lor. Dacă aceste molecule care ne privează de electroni și provoacă boli nu sunt neutralizate repede, rezultatul sunt bolile degenerative și o îmbătrânire mai rapidă. în multe privințe, daunele cauzate de radicalii liberi în organismul uman sunt similare cu ruginirea unui aparat. Până la urmă, ruginirea este reacția fierului cu acei radicali de oxigen care ne ¥ruginesc” și nouă corpurile. Iată un exemplu cunoscut: cu toții am observat că merele devin maro după ce pulpa le-a fost expusă la aer. Și aceasta este tot o formă de oxidare. Pentru a încetini acest proces, aplicăm fierului vopsea protectoare și stoarcem suc de lămâie pe măr. Temporar, vopseaua ține oxigenul în frâu, iar sucul de lămâie conține vitamina C și limonoizi, ambii fiind antioxidanți puternici.

Antioxidanții: pavăza naturii

Am văzut cum viața este expusă continuu la stresul oxidativ, atât din exterior, cât și din interiorul organismului și cum celulele vii și întregul organism au dezvoltat mecanisme de apărare — diverse tipuri de ¥armuri antioxidante” ingenioase — pentru a ne proteja împotriva radicalilor liberi. în primul rând, antioxidanții funcționează prin neutralizarea radicalilor liberi, donând proprii electroni radicalilor liberi înfometați, menținându-și în același timp propria stabilitate ca molecule. Acest proces nu ar merge dacă antioxidanții ar neutraliza radicalii liberi și după aceea ei înșiși ar fi transformați în radicali.
Miliardele de celule din organismele noastre sunt echipate din belșug cu aceste mecanisme de apărare împotriva radicalilor liberi. Dar când suntem pe punctul de a fi atacați violent de substanțe chimice, virusuri, bacterii sau celule canceroase mutante, sistemele noastre de apărare sunt copleșite de cele mai multe ori. Dacă ar fi să împiedicăm evoluția acestei lupte celulare într-o boală, celule noastre vor avea...

pag. 70-71

îmbătrânirea

Doar pentru că îmbătrânirea nu este o boală în sine, nu înseamnă că nu este o consecință a activității radicalilor liberi. Ne putem gândi la îmbătrânire ca la acumularea unor deteriorări întâmplătoare în elementele de bază ale vieții — în special în ADN și anumite proteine, carbohidrați și grăsimi. Aceste daune încep devreme și, în cele din urmă, depășesc capacitatea de autoreparare a organismului. Acestea afectează treptat funcționarea celulelor, a țesuturilor, organelor și sistemelor biologice, crescând astfel vulnerabilitatea la boli și dând naștere manifestărilor caracteristice ale îmbătrânirii: pierderea masei musculare și osoase, întârzierea timpului de reacție, compromiterea vederii și auzului, albirea părului, reducerea elasticității pielii — și lista poate continua.
De fapt, elasticitatea redusă a pielii este una din cele mai lesne de observat consecințe ale acestui proces de îmbătrânire natural și inevitabil. Cremele moderne, pline de antioxidanți care uneori dau speranțe false celor care le folosesc și care ar trebui să încetinească îmbătrânirea pielii (unele chiar fac asta), servesc la susținerea industriei antiîmbătrânire. Este adevărat, însă, că radicalii liberi deteriorează elastina, o proteină a pielii care fixează celulele pielii, oferindu-i flexibilitate și rezistență. Mai devreme sau mai târziu, această piele cu elastina se va lăsa, se va rida și își va pierde culoarea. Dacă nu ar exista atacul radicalilor liberi asupra elastinei, nu ar fi nicio diferență între fotografiile noastre de la 85 de ani și cele de la absolvirea liceului.
îmbătrânirea — adică abilitatea de a rămâne în viață de-a lungul timpului — ne expune la și mai multă activitate a radicalilor liberi, făcându-ne astfel mai predispuși la nenorociri ca bolile de inimă, boala Alzheimer, atacurile cerebrale vasculare și cancer. Dar, după părerea mea, aceste afecțiuni legate de vârstă sunt suprapuse procesului de îmbătrânire și nu se identifică întru totul cu acesta. Probabil într-o zi știința va elimina actualii ucigași principali ai persoanelor în vârstă, dar diverse alte boli le vor lua locul și fiecare dintre ele va avea o legătură cu radicalii liberi. Acest proces al îmbătrânirii garantează că o componentă esențială sau alta a organismului — de exemplu, inima — va suferi în cele din urmă un eșec catastrofal. Este o realitate biologică inevitabilă faptul că odată ce motorul vieții a fost pornit, organismul începe să semene semințele propriei distrugeri.

Radicalii liberi și genele noastre

în miezul fiecărei celule din corpul nostru — și într-adevăr a majorității lucrurilor — găsim componente ale acidului dezoxiribonucleic (ADN), ale cărui gene reprezintă unicele amprente ale ceea ce suntem de fapt. Deși codul pe care îl conțin genele este unic pentru fiecare dintre noi, ordinea în care sunt aranjate genele în vasta moleculă de ADN este mai mult sau mai puțin potrivită pentru orice specie. Toate informațiile conținute în ADN-ul speciilor poartă denumirea de genom.
Știm că fiecare dintre noi se naște cu un cod genetic unic, o tendință predeterminată către anumite tipuri de funcționare mintală și fizică, codificate și exprimate de genele noastre. Pe măsură ce cunoștințele științifice avansează, știm că acest cod genetic are foarte multe de spus despre cât de repede îmbătrânim și cât de mult vom trăi. Deși încă apar dovezi, se pare că fiecare dintre noi deține un ceas biologic care ticăie, o alarmă programată să se declanșeze într-un anumit moment, dar acel moment depinde, în parte, de cât de bine ne comportăm cu noi înșine. Când, în cele din urmă, se declanșează alarma, aceasta atenționează corpul să îmbătrânească repede și apoi să moară. în mod firesc, căutăm butonul de amânare.
Recenta decodificare a aproape 40000 de gene ale genomului uman a deschis drumul către un spectru de cunoștințe absolut nou, unul care oferă un potențial extraordinar pentru îmbunătățirea sănătății și a bunăstării noastre. Așa cum am văzut, unul dintre rezultatele acestui efort este că, de fapt, în prezent se consideră că bolile degenerative cele mai răspândite ale timpurilor noastre, cele mai invalidante și mortale — inclusiv bolile de inimă, diabetul cu debut adult, cancerul și demența senilă — se dezvoltă dintr-o interacțiune între radicalii liberi și genele noastre.

pag. 146-147

Soia

Bine studiatele beneficii ale consumului de soia, atât pentru femei cât și pentru bărbați, își au rădăcina în fitoestrogenii săi — estrogeni naturali ai plantei care seamănă cu estrogenii din organism, dar sunt mai slabi și ajută la prevenirea cancerului. O familie de fitoestrogeni numită izoflavone include un compus numit genisteină, care se găsește de asemenea în soia. Izoflavonele ajută la prevenirea cancerului, scad nivelul colesterolului, previn osteoporoza și diminuează efectele menopauzei; studiile au arătat că genisteină poate ajuta la prevenirea cancerului de sân, de colon și al prostatei. De asemenea, soia poate reduce nivelurile generale de colesterol și nivelurile lipoproteinei de densitate mică (LDL sau ¥colesterolul rău”), fără a afecta colesterolul bun, HDL. De asemenea, soia poate preveni osteoporoza și poate ajuta la ameliorarea simptomelor menopauzei.

Fasolea roșie cu bob mic

Nu este la fel de populară ca ciocolata și cafeaua și nici la fel de bine studiată ca fructele de pădure, însă fasolea roșie are o valoare CARO incredibilă. Iată lecția pe care o învățăm de aici: nu judeca puterea antioxidantă a unui aliment după aspectul său estetic sau după gust. Fasolea roșie arată ca rinichii. Boabele au aceeași culoare și formă, cu excepția faptului că fasolea roșie e un pic mai mică. Este cunoscută și sub numele de fasole roșie mexicană, dar se cultivă în multe părți din America de Nord. Deși fasolea roșie e printre primele în lista CARO, nu e nevoie să mâncăm castroane pline, în fiecare zi — s-ar putea să rămânem fără prieteni! în schimb, amintește-ți să o incluzi în salate, sosuri, supe și în produsele de patiserie (fasolea în produsele de patiserie oferă acestora o textură excelentă și o valoare nutritivă bună, fără a afecta aroma rețetei). Pentru a asigura un aport adecvat de nutrienți, este necesar să consumăm o varietate largă de alimente bogate în antioxidanți.

Cerealele integrale

Și cerealele intră în ceea ce eu am numit generic grăunțe, iar grâul nu este singura cereală de pe planetă. Semințele de mei, quinoa, kasha și amarant creează o revoluție în gusturile noastre culinare. Bolul nostru de cereale de dimineață poate constitui o sursă excelentă de fitochimicale, atât timp cât există o varietate de cereale integrale. ¥Cereale integrale” nu trebui să fie sinonim doar cu ¥grâu integral” și nici neapărat cu o felie de pâine neagră, ci înseamnă că gătim (adesea prin fierbere) cereale integrale, fie ca garnitură, fie într-o combinație de cereale, sau poate amestecându-le în supe sau în ghiveciuri. Vitamina E din cereale este un antioxidant puternic cu rol în prevenirea cancerului, în special a celui de prostată. Alte studii au arătat că vitamina E poate crește imunitatea, poate încetini evoluția bolii Alzheimer, poate trata și posibil preveni artrita, poate preveni arsurile solare și trata infertilitatea masculină. De asemenea, cerealele sunt bogate în acidfitic, cunoscut sub denumirea de IP-6, un puternic antioxidant care poate ajuta la protecția împotriva cancerului de sân, de colon sau hepatic. Recomand minim două căni pe zi de astfel de cereale bogate în fibre, foarte nutritive și care prelungesc viața.

Fructele cu coajă și alte semințe

Recunoașterea faptului că acizii grași omega-3 lipsesc din dieta noastră a devenit un subiect la modă. Aceștia sunt nutrienți necesari, nu sunt adevărați antioxidanți, însă adesea suplimentele de ulei de pește cu omega-3 trebuie să conțină antioxidanți, ca și conservanți care împiedică alterarea acestora. Acizii omega-3 se găsesc în pește, fructe cu coajă, semințe, alge și anumite produse de origine animală. Multe studii au demonstrat că sunt excelente pentru funcționarea inimii și a creierului. Fructele cu coajă și semințele au câștigat popularitate datorită conținutului de omega-3, dar au și o mare putere antioxidantă, îndeajuns de mare pentru a le include pe lista mea de supereroi, deși destul de anevoios. Nucile, nucile pecan, alunele și migdalele sunt în vârful listei fructelor cu coajă pentru beneficiile lor nutriționale și puterea antioxidantă. în ceea ce privește semințele, apreciez multele beneficii pe care floarea soarelui, dovleacul și susanul le au de oferit, inclusiv conținutul lor ridicat de calciu și zinc. Recomand nici mai mult nici mai puțin de echivalentul unui pumn de fructe cu coajă...

pag. 191-192

Precauții în administrarea de Af-acetilcisteină: Consultă un specialist înainte de a lua JV-acetilcisteină, dacă:
• ești însărcinată sau alăptezi;
• ești alergic la acetilcisteină și/sau
• suferi de astm.

Posibile interacțiuni ale N-acetilcisteinei cu medicamentele prescrise: Consultă un specialist înainte de utilizarea N-acetilcisteinei urmezi tratament cu:
• Nitroglicerină. Acesta este un avertisment important, deoarece nitroglicerina poate dilata vasele de sânge și poate spori fluxul sanguin. Folosirea N-acetilcisteinei amplifică efectele nitroglicerinei. Aceasta poate cauza creșterea apariției efectelor secundare: dureri de cap, amețeală și stări de confuzie.

SELENIU

Seleniul este un oligoelement metalic ce se găsește în sol, apă și în unele alimente și este esențial pentru metabolismul uman, în cantități mici. Sub formă de supliment, este bănuit că ar ajuta la prevenirea cancerului de prostată și posibil a altor tipuri de cancer, întrucât s-a demonstrat că multe din persoanele afectate de cancer prezintă un nivel scăzut de seleniu. De asemenea, seleniul a fost subiectul studiilor pentru prevenirea și tratarea multor boli și o parte din primele rezultate sunt promițătoare.
Seleniul nu este un adevărat antioxidant, ci mai degrabă un oligoelement care reciclează antioxidanții și reduce inflamația în afecțiuni de tipul acneei.
Precauții în administrarea de seleniu: Consultă un specialist înainte de a lua seleniu, dacă:
• ești bărbat și ai probleme de fertilitate. Seleniu! poate scădea capacitatea de deplasare a spermei, ceea ce ar putea reduce fertilitatea
și/sau
• ai sau ai avut cancer de piele.
Posibile interacțiuni ale seleniului cu medicamentele prescrise: Consultă un specialist înainte de a lua seleniu, dacă iei:
• medicamente sedative (barbiturice).

ZINC

Elementul metalic zinc este un nutrient esențial, nu numai pentru oameni, ci și pentru majoritatea formelor de viață. Rolul său în nenu¬măratele procese biologice și în interacțiunea biologică dintre celule este cercetat cu mare interes. Doar dietele cu adevărat variate au probabilitatea de a conține suficient de mult zinc — un fapt îngrijorător dacă luăm în considerare că deficiența de zinc are ca rezultat o largă varietate de afecțiuni, de la acnee la stoparea dezvoltării creierului și a fost implicată în orice afecțiuni, de la anorexie nervoasă la nictalopie. Consecințele sunt grave, în special pentru copiii născuți de mame cu deficit de zinc. Ca și seleniul, zincul este adesea folosit în combinație cu antioxidanți, dar o listă a aplicațiilor recente și tradiționale confirmate, ar fi mult prea lungă pentru a fi menționată aici. Gândește-te la șamponul antimătreață, la remediile pentru răceală și gripă și așa mai departe.
NOTÃ: Ca și zincul, cuprul este un nutrient indispensabil în cantități foarte mici, fiind toxic în cantități mai mari. în mod normal, primim suficient cupru din surse vegetale și, din păcate, din apa potabilă, din cauza cuprului depus pe conducte. Având în vedere că zincul și cuprul pot concura pentru absorbția în sistemul digestiv, o cantitate în exces a oricăruia poate însemna un deficit al celuilalt. Cuprul este folosit...

pag. 289-290

4. Care este cel mai important antioxidant pentru sănătatea inimii?
Fără nicio îndoială, coenzima Q10 (CoQ10 este cunoscută și sub denumirea de ubichinonă). Denumirea de ubichinonă descrie distribuirea sa extinsă în corpul uman; se găsește aproape în fiecare celulă și în concentrații deosebit de ridicate în țesutul mușchiului inimii. CoQ10 este folosită de organism pentru a transforma alimentele în energie (numită ATP) cu ajutorul căreia funcționează organismul. Este un antioxidant puternic și s-a demonstrat că scade nivelul colesterolului, scade tensiunea arterială, ameliorează simptomele de insuficiență cardiacă congestivă și echilibrează aritmiile. CoQ10 protejează organismul împotriva radicalilor liberi și ajută la menținerea nivelurilor optime de vitamina E, antioxidantul cel mai important din structura membranelor celulare și a colesterolului din sânge. Adesea recomand 100 mg de două ori pe zi sub formă de capsule gelatinoase.
5. Care este cel mai impresionant antioxidant pe care îl cunoașteți și îl folosiți?
Fără îndoială, răspunsul este acidul alfa-lipoic (ALA), care are o listă lungă de întrebuințări. ALA este unul dintre cei mai impresionanți antioxidanți, de la descoperirea vitaminei C încoace. A fost reclasificat de la vitamină la antioxidant-coenzimă, deoarece acum știm că este produs în cantități mici de către organismul nostru. Prescriu acidul alfa-lipoic pe cale orală pentru diabet de tip 1 și 2, neuropatie periferică, neuropatie vegetativă cardiacă, retinopatie, cataractă și glaucom, demență, sindromul oboselii cronice, HIV/SIDA, cancer, boli hepatice, boala Wilson, boli cardiovasculare, boala Lyme și acidoza lactică provocată de eredopatii metabolice (erori înnăscute de metabolism). Pe cale intravenoasă, acidul alfa-lipoic este folosit pentru a îmbunătăți rezistența la insulina și pentru eliminarea glucozei, în diabetul de tip 2, neuropatie diabetică și în cazurile de intoxicații cu ciuperca Amanita. Aceasta este lista utilizărilor „dovedite”, dar i se atribuie și alte merite. Adesea recomand forma de ALA de 200 mg „R+” cu eliberare lentă, de două ori pe zi, ca parte a rutinei de suplimentare.
6. E bine să iau antioxidanți când fac chimioterapie sau radioterapie?
Răspunsul rapid ar fi nu, nu lua antioxidanți când faci chimioterapie sau radioterapie. Deși unii antioxidanți ar putea oferi protecție împotriva efectelor secundare ale tratamentului cu radiații, anumiți antioxidanți sunt suspectați că neutralizează efectele dorite ale chimioterapiei. însă un furnizor de îngrijiri medicale cu o formare adecvată, care știe ce tratament urmezi și, mai important, când ești programat pentru chimioterapie sau pentru radioterapie, poate pune în aplicare un protocol de susținere cu antioxidanți și probabil și cu alte medicamente naturiste. Suplimentarea cu antioxidanți în momentele-cheie — de exemplu înainte de chimioterapie — este avantajul pe care îl oferă combinarea modalităților convenționale de tratament cu cele oferite de medicina naturistă. Testarea frecventă pentru determinarea stării antioxidanților înainte, în timpul și după tratament este avantajoasă, pentru rezultate reușite.
7. Vitaminele, mineralele și antioxidanții pot dăuna sănătății?
Da. Deși nu se așteaptă riscuri cu privire la planul personal antioxidant pe care l-am descris în această carte (dozele de supliment se iau în intervale zilnice optime), uneori ce-i prea mult strică. înainte de a începe să iei suplimente, trebuie să fii conștient de dozele optime versus cele toxice ale vitaminelor liposolubile A, D, E și K. Dacă sunt luate în doze prea mari, pentru o perioadă prea lungă de timp, se pot acumula rapid în organism, la niveluri periculoase. Mai mult decât atât, când sistemul tău imunitar este ¥lipsit de muniții” și nivelurile radicalilor liberi sunt prea scăzute, nu este bine să suplimentezi cu doze ridicate de antioxidanți până când nu ai ¥reactivat” funcția imunitară. Repet, testarea te va ajuta să-ți înțelegi starea actuală, înainte de a începe o rutină zilnică de suplimentare cu antioxidanți.
8. Ce pot folosi pentru a preveni disfuncția erectilă, în mod natural?
L-Arginina este un aminoacid care oferă mari beneficii din punct de vedere cardiovascular — majoritatea bărbaților care suferă de disfuncție erectilă au și probleme cardiovasculare. Dar dozele terapeutice de L-arginină necesare pentru îmbunătățirea funcției erectile au...