Îmbunătățește-ți viața conjugală... într-o prezentare amuzantă

pag. 23-24

...voința Lui. N-am dreptate?
Nici nu ne-am rostit însă bine jurămintele conjugale că viața ne lovește în plin. Și ce crezi că se întâmplă în continuare? Nimic nu mai este ușor.
Oamenii, indiferent de sex, își încep viața de cuplu convinși că soarta i-a adus împreună. După un număr de întâlniri, ei sfârșesc în fața altarului, având convingerea că dacă s-au simțit atât de bine împreună până acum, se cunosc perfect unul pe celălalt, știu la ce să se aștepte de la partenerul lor, iar relația lor este absolut garantată. Ce mai, și-au descoperit sufletul pereche! În realitate, starea de îndrăgostit este atât de amețitoare încât puțini oameni realizează că nu își cunosc nici pe departe atât de bine partenerul așa cum credeau.
De aceea, atunci când realizează pentru prima dată acest lucru, ei trăiesc o stare de șoc, unii chiar de groază. De șoc pentru că acum resping exact diferențele care i-au atras la început. Iar de groază pentru că se simt frustrați și furioși, considerând că întregul lor mariaj este o glumă proastă!
În Vechiul Testament se spune: ”Nădejdea prea îndelungată îmbolnăvește inima.” Cu alte cuvinte, atunci când lucrurile nu decurg așa cum sperai, te alegi cu ”inima zdrobită”, îți pierzi orice apetit de a mai continua și dorești să te îndepărtezi cât mai rapid de situația care te-a dezamăgit. Această atitudine este greșită însă.
Adevărul este că idealurile exaltate de genul perfecțiunii romantice nu fac decât să înrăutățească, nu să îmbunătățească o căsnicie. Ele nu se împlinesc niciodată și nu pot conduce decât la dezamăgire. Cine crede că o căsnicie va fi un prilej continuu de fericire, în care păsărelele îți ciripesc la ureche atunci când te trezești, iar iepurașii te ajută să te îmbraci în timp ce veverițele spală vasele în bucătărie, este un naiv incurabil!
Femeilor nu le ia mult timp să descopere (spre imensa lor dezamăgire) că vechea atitudine de adorație și răsfăț a bărbatului cu care s-au căsătorit nu durează prea mult, în ciuda speranței lor de a fi tratate ca niște prințese toată viața. De fapt, majoritatea femeilor ajung să simtă după ce se căsătoresc că sunt proprietatea Domnului Mâncător de Dovleac (care, din câte spune Mama Gâscă, are o femeie micuță în interiorul cojii sale, pe care o păzește cu strictețe). Ele descoperă că Făt Frumos este mai degrabă un cerșetor decât un prinț, iar bărbatul viselor lor seamănă mai mult cu monstrul din coșmarurile lor.
La rândul lor, bărbații se simt profund dezamăgiți și ofensați, dar numai din cauză că nu și-ar fi putut imagina vreodată că o femeie i-ar putea dezamăgi atât de profund. ”Cum este posibil?” se întreabă ei. ”Mama mi-a spus că ne stă grozav împreună!” În plus, niciunui bărbat nu-i place să nu mai fie etichetat ca un ”Făt Frumos”. Problema este că bărbații nu realizează că energia investită într-o căsnicie este cel puțin la fel de mare ca și cea investită în relație în perioada premergătoare. Ei cred că au ”câștigat” deja competiția. Fata a spus ”da” în fața altarului. Lucrurile par aranjate, așa că acum își pot reorienta atenția către alte lucruri care îi interesează. Au mai bifat o căsuță pe lista cu lucrurile pe care le aveau de făcut, deci acum pot trece la altele. Există noi culmi de cucerit, noi războaie de câștigat, noi mări de traversat, și desigur... noi jocuri video de jucat. Din păcate, marea majoritate a bărbaților cred că dacă au spus ”da” în fața altarului, povestea s-a terminat, căci atitudinea lor mentală față de relațiile de cuplu este de tip ”cucerește și posedă”. Iar de îndată ce au ajuns să posede lucrul dorit, înseamnă că pot trece la următorul lucru pe care și-l doresc.
Într-un fel, tot ceea ce posedăm ”dispare” ca prin farmec pentru noi, la fel ca interesul nostru pentru o mașină...

pag. 63-64

Cutia care nu conține nimic

În capul oricărui bărbat există o cutie specială de existența căreia femeile nu au habar. În această cutie nu există nimic. De aceea, o vom numi chiar așa: ”cutia care nu conține nimic.” Ea este pur și simplu o cutie... goală. În mod paradoxal, dintre toate cutiile din creierul bărbatului, aceasta este cutia sa favorită. Ori de câte ori are ocazia, el se retrage automat în ”cutia din creierul său care nu conține nimic”.
Te-ai întrebat vreodată ce face un bărbat atunci când arată de parcă ar fi în comă și este complet indiferent la mediul înconjurător ore în șir? Poate fi vorba de pescuit, de butonarea în gol a televizorului sau de jucarea unui joc video, respectiv de orice activitate care necesită cât mai puțină energie mentală. Bărbații adoră pur și simplu astfel de ”activități”, răsfățându-se cu ele la fel ca porcii când se tăvălesc prin noroi.
Cercetătorii au descoperit că bărbații chiar au capacitatea de a nu se gândi la nimic în timp ce se relaxează. Neurofiziologul prof. Ruben Gur de la Universitatea din Pennsylvania a arătat că 70% din activitatea electrică din creierul bărbaților încetează complet atunci când aceștia se odihnesc. Gândește-te puțin: 70%! In schimb, creierul femeilor își menține 90% din activitatea electrică atunci când acestea se odihnesc, fapt care dovedește că ele continuă să recepteze și să analizeze informațiile din mediul înconjurător. Mamele știu întotdeauna cum se simt copiii lor, în ce stare emoțională se află aceștia, cine sunt prietenii lor, ce speranțe, vise și temeri au - și dacă pun la cale vreo năzbâtie! În schimb, bărbații nu conștientizează decât vag, undeva în fundalul creierului lor, că au o soție și niște ”pitici” nedefiniți care aleargă în jurul lor.
Bărbații nu trebuie subestimați însă. Adevărul este că ei pot gândi chiar foarte intens. Oricât de bune ar fi femeile la rezolvat sarcini multiple, bărbații le pot face oricând față atunci când vine vorba de rezolvarea sarcinilor specifice. Ei sunt niște veritabili gladiatori ai gândirii focalizate, gândind cu o precizie de laser. Tocmai de aceea sunt bărbații atât de buni la ceea ce fac. Ei avansează de regulă până la vârful oricărei profesii, inclusiv al celor dominate de femei. Cei mai buni maeștri bucătari din lume sunt de obicei bărbați. Cei mai buni hair-stiliști din lume sunt bărbați. Cei mai buni designeri de modă din lume sunt bărbați. (Reține: acestea sunt simple generalizări.) Acest lucru se datorează faptului că bărbații au capacitatea de a-și bloca celelalte motive de distragere mentală și de a se focaliza asupra unei sarcini până când ajung să exceleze.
Atunci însă când nu au o sarcină specifică de rezolvat, un motiv pentru care să lupte sau ceva de dominat, bărbații se retrag în solitudinea și confortul ”cutiei în care nu există nimic”, și asta cu orice ocazie pe care o prind.
Femeilor le este imposibil să nu se gândească la nimic. De ce? Deoarece mintea lor este angrenată într-un proces continuu de prelucrare și procesare a numeroșilor biți de informații pe care le primesc, și de analiză a lucrurilor pe care trebuie sau nu trebuie să le facă. De aceea, o femeie care nu înțelege necesitatea cutiei în care nu există nimic pentru bărbat, va trage concluzia că soțul ei se gândește la ceva anume atunci când tace. Convinsă că acesta își dorește să aibă o conversație intimă și semnificativă, ea îl confruntă imediat punându-i întrebarea importantă:
- La ce te gândești?
- La nimic, îi răspunde de regulă bărbatul pe un ton
posac.
- La nimic!? Trebuie să te gândești la ceva, insistă ea. După o pauză, bărbatul îi răspunde:
- Nu... De fapt, chiar nu mă gândeam la nimic.
- Minți, îi spune soția pe un ton rănit. Nimeni nu se gândește la nimic. Pur și simplu nu vrei să-mi spui!
- Nu mint, îi răspunde bărbatul pe un ton defensiv. Chiar nu mă gândeam la nimic.
După care soția se retrage, convinsă că bărbatul ei îi...

pag. 149-150

Iubirea angajată

Dumnezeu își dorește ca noi să fim angajați în menținerea și îmbunătățirea relației noastre conjugale. Sfânta Scriptură afirmă limpede: ”Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii.” Cu alte cuvinte, ea ne învață să ne angajăm că vom face tot ce ne va sta în puteri pentru a păstra pacea în relațiile noastre.
Unul din cuvintele din textul grecesc original al Scripturii (paratithemi) tradus prin ”a te angaja” este de fapt un cuvânt compus care descrie actul prin care depozitezi ceva, de pildă prin care îți creezi un depozit bancar. Noi depunem bani la bancă și îi lăsăm acolo până când trebuie să îi retragem pentru a ne îndeplini anumite obligații financiare. În contextul căsniciei, a te angaja înseamnă să continui să faci depozite (să investești) în viața partenerului tău. Pe de altă parte, acest lucru este foarte dificil atunci când acesta refuză să dea ceva înapoi.
Imaginează-ți că de-a lungul unei perioade de timp te duci frecvent la bancă și îți faci depozit după depozit. Când apare o nevoie financiară, te duci la bancă și încerci să retragi o parte din banii pe care i-ai depozitat aici, dar funcționarul din spatele tejghelei te informează că banca nu face decât depozite, nu returnează niciodată banii! Dacă ai fi știut acest lucru de la bun început, nu ți-ai fi făcut niciodată depozite la banca respectivă. Imaginează-ți acum că funcționarul te mai și insultă, oferindu-se să îți ”primească” în continuare banii pentru a-i păstra! Este limpede că pe viitor vei apela la o altă bancă.
Foarte mulți oameni acționează în acest fel. Ei au politica: ”Nu facem decât depozite. Nu dăm nimic înapoi”, acceptând cu dragă inimă depozitele emoționale ale celorlalți oameni, dar fiind incapabili să le ofere ceva la schimb. Cu un astfel de partener, orice om și-ar dori să ”schimbe banca”, adică să scape de el și să își caute o altă persoană cu care să își împartă viața.

Limitele iubirii umane

Este de remarcat faptul că toate aceste tipuri de iubire umană (afecțiunea, prietenia, iubirea sexuală și cea angajată) sunt inspirate în mod natural de oamenii iubiți. Atunci când ne focalizăm atenția asupra lor, ceva din ei ne trezește iubirea. Spre exemplu, dacă cineva este candid și dulce, trezește automat în noi o stare de afecțiune. Dacă are aceleași gusturi ca și noi, ne trezește prietenia. Dacă avem de-a face cu o persoană foarte atrăgătoare, automat simțim o stare de atracție sexuală față de ea, care reprezintă o formă de iubire.
Problemele apar atunci când persoana pe care o iu-bim se schimbă. Astfel, drăgălășenia unui copil dispare atunci când acesta devine adolescent. Un soț atrăgător devine cu anii un bărbat chel și cu burtă, iar o femeie poate descoperi de-a lungul anilor preocupări pe care bărbatul ei le găsește plictisitoare. În aceste situații, iubirea umană pălește. De fapt, ea este un fel de înțelegere contractuală: atât timp cât te comporți și arăți într-un anumit fel și atât timp cât îți plac anumite lucruri, ești iubit. Dacă te vei schimba însă, descoperi de multe ori că nu mai ești iubit. Cu alte cuvinte, iubirea umană este condiționată.

Iubirea divină

Mai există însă și un alt tip de iubire, și anume cea divină. Marea diferență între aceasta și iubirea umană constă în faptul că prima se bazează pe un angajament pe viață, nu pe un contract. Un angajament pe viață este similar unui testament. Cine își scrie testamentul menționează în el ce dorește să lase altor persoane după moartea sa. În mod evident, el nu se așteaptă să primească ceva în schimb, pentru că el a ”plecat” înainte ca bunurile sale să fie împărțite. Cu alte cuvinte, acestea sunt necondiționate.
După ce omul moare, avuția sa este dată în dar celor...

pag. 214-215

Secretul nr. 2: Discreția

”Mâine hai la vie să vedem... și acolo ne-om mângâia”. - Cântarea Cântărilor 7:13

Multor femei le vine greu să se deschidă din punct de vedere sexual dacă actul sexual nu este sigur și discret. Cum s-ar spune, soția ta nu va fi interesată să se ”dedea la nebunii” dacă aveți oaspeți în casă, care vă așteaptă în camera de alături. Pentru foarte mulți bărbați acest lucru nu ar însemna mare lucru, dar pentru ca o femeie să își piardă controlul și să se abandoneze complet în fața iubitului ei, ea trebuie să se simtă în siguranță.
Această chestiune a discreției poate avea mai multe aspecte:
• Dacă nu simte că o prețuiești suficient de mult pentru a o proteja de ridicol și de bârfe, femeia nu se va deschide din punct de vedere sexual.
• Dacă nu se simte în siguranță din punct de vedere financiar (datorită veniturilor pe care le aduci în casă), ea nu se va deschide din punct de vedere sexual.
• Dacă nu simte că îi asiguri un mediu sigur (din punct de vedere fizic și emoțional) pentru a-și crește copiii, ea nu se va deschide din punct de vedere sexual.
• Dacă nu îi asiguri discreție în raport cu copiii ei, ea nu se va simți în ”siguranță” pentru a face dragoste cu tine. Multe femei sunt extrem de preocupate de faptul că odraslele lor ar putea deveni conștiente că mami și tati fac ”ceva rău”. Din fericire, această problemă are o rezolvare simplă: cumpără o încuietoare pentru ușa de la dormitor.
Discreția și siguranța sunt absolut esențiale pentru o viață amoroasă fabuloasă. Din păcate, atunci când ai copii este greu să menții această discreție.

Problema maternității

Apariția copiilor poate modifica radical percepția femeii față de sex, sau chiar dorința ei de a face dragoste. De fapt, totul se schimbă după ce femeia naște. Ea nu mai rămâne aceeași din punct de vedere emoțional sau fizic. De pildă, sânii ei seducători se transformă peste noapte dintr-o zonă erogenă într-un serviciu de utilitate publică. Dar mai presus de toate, domnilor, trebuie să înțelegeți că întregul univers al soției voastre va fi diferit pentru o vreme după ce a născut. Ea este atinsă și înhățată toată ziua de acea creatură micuță pe care ați obligat-o să o aducă pe lume. De aceea, nu trebuie să fiți șocați dacă ultimul lucru pe care și-l dorește atunci când veniți acasă este să o atingeți sau să o sărutați pe corp! De multe ori, femeia nu mai dorește să facă spontan dragoste, așa că va trebui să vă faceți o programare. Merită însă să o faceți, căci este importantă pentru căsnicia voastră.
Bărbații trebuie să își aducă în permanență lminte că bebelușii sunt foarte epuizanți. Dacă nu mă credeți, luați-vă o zi liberă și faceți tot ce face soția voastră. Vă asigur că în final mă veți crede! Mie unul îmi ajung câteva minute în preajma nepoților mei pentru a-mi dori să iau medicamente, și asta în condițiile în care îmi iubesc nepoții mai presus de orice. Pur și simplu mă simt însă epuizat din punct de vedere fizic și emoțional atunci când trebuie să mă ocup de ei. De altfel, la fel se simt marea majoritate a bărbaților.
Pe de altă parte, doresc să fac o precizare foarte importantă, adresată mamelor. Doamnele mele, nu vă puteți folosi de pretextul maternității pentru a neglija complet nevoile sexuale ale bărbatului vostru. Știu că viața nu mai este aceeași pentru voi, dar trebuie să vă aduceți aminte că pentru el nu s-a schimbat nimic! El a rămas același bărbat cu necesități sexuale pasionale cu care v-ați măritat. De aceea, nu vă lăsați captivate complet de creșterea copiilor, uitând cu desăvârșire să mai fiți o amantă pentru soțul vostru.
”Bine, dar micuțul Johnny are nevoie de mine!” - ați putea protesta.
Vă spun eu de ce mai are nevoie micuțul Johnny: de un...

pag. 305-306

...curajul necesar pentru a înfrunta problemele de zi cu zi, cum ar fi cele conjugale sau creșterea copiilor. Adevărul este că e nevoie de mult curaj pentru a construi o atmosferă de intimitate relațională, acesta fiind pentru o relație ceea ce este oxigenul pentru corpul uman. Este nevoie de foarte mult curaj pentru a spune: ”Această căsnicie are probleme și trebuie să facem ceva pentru a o salva.” Este infinit mai ușor să te angrenezi în multitudinea de probleme din viața de zi cu zi, sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine în cadrul căsniciei tale. Evitarea problemelor este întotdeauna mai ușoară decât încercarea de a le rezolva. Oamenii curajoși sunt însă întotdeauna dispuși să își pună mănușile și să spună: ”Haide să facem ceva pentru a salva această căsnicie.”
Este nevoie de mult curaj pentru a străpunge toate mecanismele de autoapărare pe care ni le-am creat singuri, toate măștile pe care ni le-am pus și toate fațadele relaționale pe care le-am construit de-a lungul anilor. Este nevoie de curaj să îi spui partenerului tău: ”Acesta sunt eu, cel adevărat. Știu că am greșit și nu sunt mândru de acest lucru.”
O căsnicie minunată necesită disciplină. Dacă analizezi viața tuturor oamenilor măreți, vei descoperi un numitor comun: cu toții și-au dezvoltat disciplina ca să ajungă la succes. De cele mai multe ori, eșecul se datorează incapacității de a dezvolta disciplina.
În cartea sa Cărarea mai puțin umblată, Scott Peck scrie: ”Amânarea satisfacției este un proces de programare a durerii și plăcerii din viață astfel încât plăcerea să fie crescută prin confruntarea cu durerea și prin gestionarea ei.” Disciplina nu înseamnă altceva decât angajamentul de a te confrunta cu durerea pentru a o putea evita pe viitor.
La începutul căsătoriei mele cu Deb (eram amândoi adolescenți) ne-am decis să facem de la bun început un efort pentru a ne rezolva deschis problemele. Ne-am propus să învățăm să luptăm corect, să stabilim când trebuie să vorbim și când trebuie să păstrăm tăcerea, cum să iertăm, cum să ne gestionăm banii (care erau foarte puțini), cum să ne exprimăm iubirea într-un limbaj pe care să îl înțeleagă și celălalt, și așa mai departe. Am petrecut astfel multe nopți albe încercând să ne lămurim temerile și judecățile critice, dar beneficiile pe termen lung s-au dovedit cu adevărat minunate.
De-a lungul anilor am cunoscut foarte multe cupluri extrem de conflictuale. La fel ca în orice căsnicie, perechile s-au confruntat cu diferite dificultăți, dar au preferat să le ignore și să treacă peste ele, refuzând să încerce să le rezolve. În loc să se angajeze să își vindece prin efort personal durerea încă de la începutul relației, ele au optat pentru ignorarea ei. Din păcate, această metodă nu poate conduce vreodată la obținerea unor rezultate pozitive pe termen lung. De aceea, durerea nu numai că nu s-a diminuat, dar a devenit în timp insuportabilă.
Iată un sfat practic: ”Nu te duce niciodată la culcare supărat.” Apostolul Pavel a spus: ”Soarele să apună peste mânia voastră...” Ia de la bun început decizia (acesta este unul din secretele autodisciplinei) ca indiferent ce te supără, să încerci să îți rezolvi cel puțin sentimentele negative legate de cearta cu partenerul de viață. Fă acest lucru înainte de a adormi (știu că vei avea parte de câteva nopți foarte lungi). În acest fel, chiar dacă nu vei rezolva problema în sine, cel puțin vei trece peste rana produsă de dezamăgire.
Căsniciile minunate presupun cultivarea rezistenței. Această virtute refuză să cedeze în fața loviturilor vieții, căutând calea ușoară a despărțirii. Noi trăim într-o cultură în care oamenii se așteaptă ca dorințele lor să le fie îndeplinite pe loc. De aceea, vor o dietă prin care să slăbească imediat, vor să cunoască succesul peste noapte, vor să facă exerciții de fitness care să îi aducă imediat în formă, și peste toate, își doresc o căsnicie fericită de la bun început. Cei care nu obțin...