| Paradoxurile concubinajului
„Trăim împreună
fără să fim căsătoriți civil. Astfel, ne cercetăm relația, înainte de
a o înregistra la Stat. Ce este rău în acest lucru?” (Marina B.)
— Este foarte bine că vă cercetați sentimentele. Dar ce
legătură are căsătoria cu aceasta? Dacă nu sunteți siguri că vă veți căsători,
atunci e mai bine să trăiți separat, fiindcă încercarea sentimentelor nu
presupune neapărat și conviețuirea. Atunci când Domnul l-a creat pe Adam, El nu
a creat mai multe Eve și nu a spus: „Încearcă, Adam, și vezi care ți se
potrivește.” Domnul a creat o singură femeie și i-a binecuvântat pe Adam și pe
Eva la conviețuire. Dacă acest principiu se încalcă, atunci oamenii pierd
binecuvântarea lui Dumnezeu. Pe deasupra, pentru femeie rolul de concubină,
spre deosebire de cel de soție, este înjositor.
Dacă un tânăr nu este convins că o iubește pe fata cu
care se întâlnește, nu are dreptul să se folosească de tinerețea, nurii și
frumusețea ei. Domnul i-a creat pe oameni, bărbați și femei, nu pentru ca ei să se „distreze”, fără nici o obligație unul față de celălalt.
Este important să înțelegem că relația de concubinaj este
păgubitoare atât pentru sufletul bărbatului, cât și pentru cel al femeii. Rolul
de concubină așază femeia într-o situație nefirească. În primul rând, ea nu
este sigură de viitor. Și nu se știe care va fi rezultatul acestui” test”: va
deveni ea oare soție sau va rămâne singură, cu sufletul rănit și cu o
experiență amară a unei false căsnicii? Dacă experimentul nu va reuși, nu putem
decât să ne închipuim câtă suferință, înjosire și nedreptate va îndura această femeie. Și aceste lucruri nu sunt fără repercusiuni
pentru suflet. Astfel, femeile își distrug în mod conștient personalitatea.
Drept rezultat, avem de-a face cu bărbați iresponsabili,
infantili, răutăcioși, dar și cu femei agresive, puse pe scandal și înrăite.
Verificați stabilitatea relației dumneavoastră,
dar nu treceți peste linia trasată de Dumnezeu, fiindcă aceasta este distructiv
pentru personalitate. Pe o astfel de bază nu poate fi construită o familie.
„De ce trebuie să își înregistreze relația la Stat doi
tineri care se iubesc? Oare poate influența sentimentele o ștampilă?” (Tatiana
D.)
— Sigur că influențează, și aceasta
s-a verificat prin experiența multor generații. Atâta timp cât nu există acea
ștampilă, voi nu sunteți soț și soție; nu aveți obligații și nici o responsabilitate
unul față de celălalt. Relația plutește în aer și nu vreau să amintesc aici
despre responsabilitatea față de Dumnezeu, ci doar de responsabilitatea față de
societate. Astăzi vă iubiți, iar mâine nu, și atunci vă veți despărți. Avem o
mulțime de exemple în acest sens, în societate. Trăind astfel, vă furați
singuri fericirea, fiindcă aceasta nu poate fi completă în afara familiei. Relațiile
extraconjugale sunt păcătoase. Această necurăție se răspândește apoi asupra
întregii vieți, sub toate aspectele ei.
Și da, unul din felurile în care îți poți
arăta dragostea este acela de a înregistra relația la Stat. A lua asupra ta responsabilitatea
pentru cel de aproape al tău și a declara acest lucru în fața tuturor este privit
astăzi, din păcate, ca un act de eroism. Dar dacă iubiți cu
adevărat, atunci nici nu vă veți gândi prea mult la ștampilă. Așa că este bine să
vă cununați și să trăiți împreună în veselie.
„Astăzi nu este la modă și nici în conformitate cu
contemporaneitatea să-ți păstrezi curăția. Multe fete sunt convinse că au doar
două căi: fie să trăiască fără acte, fie să rămână fete bătrâne.” (Natalia P.)
— Acest punct de vedere este fals. În
primul rând, neprihănirea este un dar deosebit al lui Dumnezeu. Fata, prin
natura sa, este creată pentru a fi păzitoare a neprihănirii. Și această calitate
extraordinară trebuie păstrată ca ochii din cap, fără a te deda minciunilor
nerușinate. Într-adevăr, astăzi să păstrezi curăția este greu. Mult mai ușor
este să te dedai ispitei și să faci „experimente” care distrug personalitatea.
Cuvântul desfrânare” provine de la „frână”, înfrânare”. Uitați-vă numai la cei care
s-au hotărât să trăiască fără acte. Sunt ei oare fericiți? După câteva astfel
de „experimente” fetele își pierd atitudinea sănătoasă față de sine. Apare
atunci complexul de om de calitate inferioară. În urma unor astfel de insuccese
mai poți oare încerca să-i demonstrezi unei fete că există posibilitatea
întemeierii unei familii solide? Într-adevăr, puține fete își mai păstrează
astăzi curăția până la căsătorie. Tocmai de aceea multe căsătorii se și
destramă. Omul contemporan aleargă după plăceri, fără să se gândească la faptul
că familia înseamnă responsabilități, creșterea de copii și întreținerea
familiei.
Ceea ce se întâmplă astăzi mărturisește
doar despre degradarea societății. Bărbații au o atitudine de consumism față de
femei. Vinovate de aceasta sunteți chiar dumneavoastră, domnișoarelor, fiindcă ați alintat prea mult bărbații. O fată trebuie să fie
in-
Pag. 11 – 15 |
Adevăr Divin
