Adevăr Divin
Patericul Sfântului Munte
| Citim în Istoria Lausiacă, în Everghetinos și în Patericul Egiptean despre viețile acelor fericiți ava din Egipt, din Tebaida, din Tavenne și din alte părți și ne minunăm de viețuirea acelor părinți vrednici de pomenire și de virtuțile care le împodobeau sufletul. |
50.00 45.00 RON (Stoc 0)
Indisponibil
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Ne minunăm de dragostea și unitatea de cuget care existau între ei, de respectul și prețuirea pe care le nutreau unul pentru celălalt, de sărăcia de bunăvoie și lipsirea desăvârșită de cele necesare traiului. Cercetăm izbânzile, strădania și luptele monahilor de atunci prezentate în diferite scrieri ale lor și se naște în noi întrebarea: există oare, în aceste zile crunte în care trăim, părinți sporiți în virtute, cu o viețuire asemenea acelor părinți și asceți de demult? Da, neîndoielnic, există, și acest volum este răspunsul cel mai grăitor la această întrebare. Asceza, nevoința, retragerea în pustie rămân până astăzi vii și nenumărați sunt cei care la chemarea Duhului nu pregetă „să-și dea inima”, să-și aducă viața și toată ființa lor lui Dumnezeu ca jertfă. Acești îngeri pământești și oameni cerești au trăit în Sfântul Athos, în Muntele cu nume sfânt – Grădina Preasfintei –, o viață „în Hristos ferită de ochii oamenilor. S-au adus și se aduc ca jertfă pe ei înșiși nu doar pentru câștigarea vreunui folos personal ci ca prin rugăciunea lor zilnică să aducă cereri și rugăciuni întotdeauna pentru aproapele, pentru toată lumea, pentru pacea întregii lumi și pentru mântuirea sufletească a tuturor oamenilor. |
Cuprins:
Termenii vocabularului monahal atonit Patericul Sfântului Munte Documente istorice Prolog la cea de-a II-a ediție Introducere Istorisiri din tradiția vie a vieții eremitice Venirea în Sfântul Munte Ce a oferit Sfântul Munte Ortodoxiei Sfinți aghioriți Contribuția Sfântului Munte Renumiți dascăli aghioriți plini de înțelepciune Monahi aghioriți și dascăli erudiți Kareea Capitala Sfântului Munte Baldachinul cuvioșilor mucenici Locașul Protatonului Icoana făcătoare de minuni Axion estin Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan tămâia Conacul Typikari6 și Chilia Paterița Erezia onomateiștilor-onomaiolatri Pustia Kapsalei Sfântul Gherasim cel Nou Sfântul Teonăs, Arhiepiscopul Tesalonicului Sfântul Nicodim Aghioritul Sfântul Grigorie Palama Monahul Ioasaf, starețul Ioasafeilor Patriarhul Ioachim Părintele Daniil Părintele Iosif Monahii Kykleftes Minunea de netăgăduit a Preasfintei Iconarul nepăsător Marea Lavră Sfântul Munte este moștenirea Prea sfintei Preasfânta tămâie Preasfânta slujea la trapeză Agheasma Sfântului Atanasie Pentapole-ie dimprejurul Marii Lavre Rătăcirea Bătrânului-Haralamb Bătrânul-Hermolae Sfântul Ioan Cucuzel Sfânta Ana Părintele Haralamb cel cu aducerea aminte de moarte Zece Sfinți neștiuți și cu nume necunoscute nouă Un trup întreg de ascet sub zid de lut Din tâlhar, sfânt cu harismă profetică Omul virtuos din Muntenegru Diavolului îi este frică de comboshini Cei care îndură ispitele sunt socotiți asemenea mucenicilor Răspunsul înfricoșător din ceasul morții Monahul Ștefan „Americanul” Au fugit de slava oamenilor Patriarhul Ecumenic Chiril al V-lea Bătrânul-Artemie și Peștera Sfinți de la Schitul Sfânta Ana O pildă de ucenic curat și adevărat Bunurile ascultării Roadele neascultării sunt cumplite Osteneala în scop duhovnicesc este răsplătită Ostenelile ucenicului Glasul din troiță Troița Sfintei Ana Stareța Olimpia Xerokalyva „Pinului” Dorotei, Mitropolitul de Metres Sfânta Ana Mică Descoperirea unor sfinte moaște necunoscute Marii dascăli ai Pustiei Lucrarea de minuni făcătoare a Proniei dumnezeiești Minunea Sfinților Părinți Visele îl înșală pe om Pustnici nevăzuți Katunakia Înțeleptul Bătrân-Daniil Sfârșitul cuvios al eremitului Chimistul Gherasim Menaghias Înșelarea demonică prin mijlocirea viselor Bătrânul-Calinic Nevoitorul rus de pe Aton Rătăcirea adusă de urmarea voii proprii este cumplită Dumnezeu nu primește cele săvârșite din voia proprie ca virtuți Sărmanul Efrem Karulia Bătrânul-Partenie Bătrânul-Zosima care împletea coșuri Stamate Tâlharul Bătrânul-Filaret Sfântul Vasile Sihăstriile vechiului Schit „Sărmanul” Efrem – Efrem „Sirul” Bătrânul-N atanail Bătrânul-Isaia Bătrânul-Heruvim Starețul Barnaba cel Bătrân Kerasia Hagigheorghe Profeția demonizatei Ucenicul evlavios Trei monahi virtuoși din Hios Profeția Bătrânului-Ioachim Treburile hotărâte în secret au urmări fatale Adevăratul ucenic Mireasmă cerească Părintele sihastru Matei Kavsokalyvia Nu trebuie să judecăm după aparențe Vedenia dumnezeiască a Sfântului Acachie Bătrânul-Teofilact cel Nebun în Hristos Părinții Ieroteu și Timotei Diferența dintre înfățișarea unui preot ortodox și a unuia catolic Sfintele moaște au harul lui Dumnezeu Diferiți părinți Un sfânt pustnic necunoscut Înfricoșătorul tribunal de judecată din ceasul morții Diavolul se arată ca lumină Duhovnicul aflat legat Nedreptatea nu se iartă Sfântul Nil Vigla O minune a Sfântului Ioan Cucuzel Pustia de la „Ghianakopula” Peștera Sfântului Atanasie Atonitul Duhovnicul Hariton Pustia Viglei Părintele duhovnic Iacob și Starețul Gavriil Coșarul O lecție folositoare pentru ucenicii [începători] Arătarea minunată a Preasfintei în Vigla Părintele duhovnic Daniil Părintele duhovnic Antonie Icoana nefăcută de mână a Prea sfintei Mănăstirea Vatoped Dragostea Maicii Domnului Mănăstirea a dat Sfinți Sfântul Maxim Grecul Schitul Sfântului Andrei Mănăstirea Ivir Preasfânta mătura Grija [cu totul] aparte a Preasfintei Preasfânta face minuni și asupra pelerinilor Cei zece Sfinți de la Chilia Sfânta Treime Au pus otravă în băutura psaltului Mănăstirea Dionisiu Sfântul Nifon Cuviosul Leontie Zăvorâtul Bătrânul-Ignatie Mănăstirea Pantocrator Părintele Cosma Mănăstirea Dohiariu Vocea frumoasă împiedica mântuire a sufletului Mănăstirea Sfântul Pavel Sfintele moaște nu îi primesc pe cei de alte credințe Buna mireasmă a sfintelor moaște Bătrânul-Antim Bătrânul-Avramie Ora morții Dumnezeu le dăruiește pocăința celor care o voiesc Puterea dezlegării afurisirii Pădurarul Preasfânta se îngrijește de monahi ca o mamă Minune cutremurătoare Noul Schit Minunea Preasfintei Preasfânta a adus grâu Bătrânul-Teofilact Frații Chirilei Bătrânul-Averchie Bătrânul-Daniil Arhimandritul Ioachim Spețieris Episcopul de Evia Ieromonahul Gavriil Bătrânul-Iosif Bătrânul-Ștefan Mănăstirea Grigoriu Cei care se află în ascultare nu se îneacă Preasfânta dimpreună cu Sfânta Anastasia îi răsplătește cu bani pe monahi Sfântul Nicolae se îngrijește de Mănăstirea sa Mănăstirea Pantelimon Cumplita înșelare a unui duhovnic sporit în virtute Cuviosul Serapion rusul Epilog Scrisoare către tun monah de la Mănăstirea Sfântul Sava, înaintat în zile, care a fost dus în rătăcirea de-a dreapta Cuprins |
Fragment:
| Introducere
Istorisiri din tradiția vie a vieții eremitice Primii monahi, locuitori și pustnici ai Sfântului Athos aveau ca deviză și scop al vieții lor „trăiește în ascuns”! o viață tainică și ferită de fața oamenilor, dar descoperită și curată în ochii lui Dumnezeu, ochiul cel neadormit, așa cum spuneau și vechii greci: „există un ochi al judecății care le vede pe toate”; și aceasta, deoarece credeau profund într-o existență, prezență și sălășluire a lui Dumnezeu, Care nu Se limitează în timp și spațiu, ci „pretutindenea este și pe toate le plinește” și Care a ales ca pe un vrednic sălaș al Lui inima omului. Prin urmare și aceia au iubit să fie singuri,. în fața ochiului Dumnezeirii celei una și singură, în Trei Ipostasuri și în Trei Sori: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, spre a convorbi, a se ruga pretutindenea și întotdeauna, a se simți foarte aproape de El și de părtășia Sa și a spune împreună cu Profetul David: „Binecuvânta-voi pe Domnul în toată vremea, întotdeauna lauda Lui în gura mea” (Ps. 33, 1-3). Trăiau ferindu-se de lume, departe de ea și de bunurile ei părelnice: slava deșartă sau semeția vieții, iubirea de arginți și iubirea de plăceri – aceste trei rele uriașe. Și în locul lor, cu ajutorul sărăciei, ascultării și neîntinării vieții, au căutat să afle isihia, seninătatea și curăția minții, care nu se găsesc decât în apropierea lui Dumnezeu, după ce mai întâi s-au slobozit de grijile și frământările cu care viața lumească este întrețesută și împovărată. S-au afierosit cu totul rugăciunii, postului și privegherii, cu puterea cărora și-au curățit inimile și au primit de la Preabunul Dumnezeu darul și harismele luminării dumnezeiești, după care vin discernământul [duhovnicesc]’, clarviziunea și preștiința, care toate împreună alcătuiesc bogăția duhovnicească a tainicei luminări lăuntrice a minții și a inimii, și astfel s-au învrednicit să vorbească cu Dumnezeu, asemenea Profetului Moise, față către față (Evwmoc; Evwrriep), la fel cum vorbește un prieten cu prietenul său. Au fugit de lume pentru a-L afla pe Dumnezeu, la Care jinduiau cu ardoare și pe Care-L doreau duhovnicește. S-au îndepărtat de oameni pentru a se putea apropia mai mult de îngeri. Au lăsat bunurile vremelnice ale acestei vieți pentru a câștiga bunurile nemuritoare și veșnice ale vieții viitoare, după cuvântul Domnului care spune: „oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică” (Mt. 19, 29). Dar pentru ca să se petreacă toate acestea au îndurat cu o îndârjire de neînchipuit războiul trupului și al patimilor și, după Sfânta Scriptură, „au murit pentru lume și au trăit în Hristos și Hristos în ei”, așa cum spune și Apostolul Pavel: „și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Gal. 2, 20), pentru a se face următori întru toate Sfinților. Au luptat cu înverșunare și cu răbdare nesfârșită împotriva ispitelor diavolului. Se războiau mereu cu duhurile hulii, pe care le învinge au cu slavoslovia cea de zi și de noapte, și înfruntau biruitor pe „stăpânul lumii și stăpânitorul întunericului acestui veac” și toate duhurile răutății, nimicindu-le capcanele cu ajutorul rugăciunii continue și neîncetate a inimii și a minții, pentru că neîntrerupt rosteau cu inima, cu mintea și cu buzele rugăciunea concisă, simplă și teologică: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!” și cu aceasta, după cum spune Sfântul Ioan Scărarul, „biciuiește-i pe vrăjmași cu numele lui Iisus”, locuitorii Pustiei îi loveau pe vrăjmașii și dușmanii de obște ai neamului omenesc, pe demonii cei atotvicleni, repetând neîncetat numele dumnezeiesc al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acesta este în esență războiul nevăzut al fiecărui creștin. Cei care-și caută sfârșitul vieții în singurătate a Peșterilor au fugit, după cum am spus, de însoțirea cu oamenii, nu pentru că îi urau, ci spre a ajunge la convorbirea cu sfinții îngeri. Se sileau pe sine prin diferite neajunsuri și strâmtorări și își chinuiau trupul ca să-l supună duhului și ca dimpreună, atât trupul, cât și duhul, să se supună voii lui Dumnezeu, după cum spune și Apostolul neamurilor: „Ci îmi chinuiesc trupul meu și îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic” (1 Cor. 9, 27). La fel și aceștia au refuzat orice dorință și voie a lor, pentru a se supune desăvârșit voii lui Dumnezeu, în acord cu Sfânta Evanghelie care spune: „Că cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” (Mt. 16, 25-26). În sens metaforic „sufletul” desemnează însăși voia și dorința omului, care se ridică asemenea unui zid între Dumnezeu și om și ține departe mântuirea sufletului. De aceea și acești locuitori ai Pustiei, credincioși cuvântului lui Dumnezeu, și-au dat trupul și au primit duh, au fugit de tulburare pentru a-și afla isihia, s-au îndepărtat de marea turbată cu valurile înspumate ale vieții pentru a-și găsi seninătatea dumnezeiască și limanul mântuirii, și în felul aceasta au descoperit și au aflat fericita viață pe care au avut-o protopărinții în grădina Edenului, în Paradis. Astfel de îngeri pământești și oameni cerești au trăit în Sfântul Athos, în Muntele cu nume sfânt – Grădina Preasfintei –, o viață „în Hristos” ferită de ochii oamenilor. S-au adus și se aduc ca jertfă pe ei înșiși nu doar pentru câștigarea vreunui folos personal, ci ca prin rugăciunea lor zilnică să aducă cereri și rugăciuni întotdeauna pentru aproapele, pentru toată lumea, pentru pacea întregii lumi și pentru mântuirea sufletească a tuturor oamenilor cu lacrimi fierbinți – lucru pe care în lume nimeni nu-l face fără a fi mânat de vreun interes, după cum spune trop arul Sfântului Antonie – cel dintâi pustnic: „Asemănându-te obiceiurilor râvnitorului Ilie și urmând Botezătorului pe drepte cărări, Părinte Antonie, te-ai făcut locuitor Pustiului și ai întărit lumea cu rugăciunile tale...” Acești oameni au urât lumea pentru a dobândi ca prieteni pe Dumnezeu, pe îngeri și pe toți drepții și cuvioșii dimpreună care, de la facerea lumii, prin viața lor în virtute au ajuns bineplăcuți lui Dumnezeu. Prin cuvântul „lume” nu ne referim la oameni, ci la ornamentele false ale vieții de lume care într-o zi vor fi desființate, adică la podoabele aparente, la înfățișarea încărcată cu diferite „zorzoane”, la îmbrăcămintea deșănțată care, toate laolaltă, duc la o viețuire dezordonată și provoacă nimicirea veșnică a omului. De-a lungul timpului, în diferite locuri din Sfântul Munte, au trăit oameni cu o voință și suprafirească lepădare de sine, a căror viață a fost descoperită de Bunul Dumnezeu, după moartea lor, în chip minunat. O parte dintre cele pe care, din vreme în vreme, ni le-au făcut cunoscute părinți cuvioși și monahi virtuoși din Sfântul Munte, din a căror viață ne-am învrednicit a ne împărtăși, lucruri auzite de pe sfintele lor buze și care alcătuiesc tradiția vie a monahilor din Sfântul Munte, vom încerca să le istorisim și să le descriem, ca pe unele ce sunt bune și folositoare, dar și utile pentru monahii mai tineri, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu rugăciunile sfinte ale acestor monahi binecuvânta ți, dintre care unii, cu toată vârsta lor înaintată, se mai află pe sfântul câmp de luptă al acestei vieți. Venirea în Sfântul Munte Era aprilie 1933, când am plecat din portul Kalamata pe corabia cu aburi „Naukratousa” spre Sfântul Munte, cu scopul de a-l vedea după trei ani pe fratele meu mai mare Teofil, singurul meu frate după trup. Am străbătut trecătoarea Kavo-Maleas pe vreme de furtună și am ajuns la Gytheio, unde am poposit câteva ceasuri pentru descărcarea mărfurilor. După trei zile și trei nopți am ajuns în Pireu. Acolo am zăbovit șase ore. Pentru prima dată am mers cu tramvaiul și am vizitat Atena: nu împlinisem încă 17 ani. Atena nu mi-a plăcut. Ne-am întors în Pireu și spre seară am plecat spre Halkida. Acolo am așteptat șase ore refluxul apelor, pentru a ni se deschide podul ca să putem trece. De acolo am intrat în Golful Pagasitic și am ajuns la Volos, unde am rămas o jumătate de zi. Îmi amintesc cum pescarii prinseseră mult pește, plaja fiind inundată de nenumărate pălămide vrednice de jinduit. Pentru prima dată vedeam atât de mult pește. Echipajul corabiei, căpitani și marinari, le cumpărau și le găteau pe cărbuni sau prăjite și beau vin din belșug. Unul dintre șefii echipajului, dacă a văzut că mă retrăsesem în cabina mea si stăteam singur, a venit si mi-a zis: — Vrei, flăcău, să-ți pregătesc ceva de mâncare, să-ți gătesc niște pește proaspăt și să bem un vin dulce? Rudele mele, care m-au însoțit până în portul din Kalamata și m-au urcat pe vapor, mi-au dat atât merinde, cât și cele trebuincioase pentru întreaga călătorie, ca să nu cobor de pe vapor în fiecare port și să mă pierd, ca un băiat de la țară ce eram, dar și porunca clară să-mi port de grijă. Iar pe corabie urma să nu permit nimănui să intre în cabina mea, deoarece cu vaporul călătorește multă lume și de tot soiul și există primejdia de a întâlni oameni răi, și de aceea nu spuneam nimănui locul unde mergeam și scopul călătoriei mele. Astfel că nu am acceptat invitația marinarului de a mânca împreună. Când am ajuns în Tesalonic, corabia era atât de... nouă, încât a trebuit să i se repare motoarele și pentru aceasta am rămas în docurile Golfului Termaic două zile și două nopți. Lumea care călătorea intra și ieșea de pe corabie, eu însă rămăsesem în cabina mea și n-aveam de gând să mă urnesc din loc. Citeam o carte și mă gândeam când va ajunge corabia în Dafne (portul central al Sfântului Munte), ca să-mi văd fratele și pe vărul tatălui meu, ieromonahul Onufrie Moustakis, care se afla cu fratele meu și care este și astăzi’ în viață, fiind părinte duhovnic la Biserica Sfântul Constantin a Sfântului Mormânt din Ierusalim. Atunci a venit iar la mine același marinar, Panaghiotis era numele lui, și mi-a propus să ieșim împreună în Tesalonic, ca să vedem orașul și să bem un ouzo? Eu am găsit astfel prilejul de a-l Pag. 27 – 31 |