Adevăr Divin
Viața și minunile Sfântului Nicolae
Carte pentru copii, părinți și bunici
| Cartea de față se adresează deopotrivă copiilor, părinților și bunicilor, așadar întregii familii creștine... |
45.00 40.50 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Cartea de față se adresează deopotrivă copiilor, părinților și bunicilor, așadar întregii familii creștine, pentru că vârsta duhovnicească nu este dată neapărat de albul părului sau de vârsta trupului, iar chipul tineresc poate dovedi adeseori o nebănuită credință și bărbăție. De aceea am socotit că este potrivit ca această carte să fie împodobită cu ilustrații, pentru ca apropierea de filele ei să fie lesnicioasă și rodnică atât copiilor și tinerilor, cât și celor maturi și vârstnicilor. |
Cuprins:
Cuvânt înainte Rugăciune înainte de a citi viața și minunile Sfântului Nicolae VIAȚA SFÂNTULUI NICOLAE, FÃCÃTORUL DE MINUNI MINUNI ALE SFÂNTULUI NICOLAE O povață pentru corăbieri O minunată izbăvire de la înec Un covor dăruit Sfântului Nicolae Mutarea moaștelor Sfântului Nicolae în Bari O prăznuire a Sfântului Nicolae Nebiruita ocrotire Chip de mongol Pământ și apă Sfântul Nicolae ajută Mănăstirea Cernica Îndreptarea unei nedreptăți Comoara din fântână Liuba Ajutătorul celor aflați în necazuri O ploaie binevestitoare Un grabnic ajutor Puterea simplității Troița Sfântului Nicolae Bunicul Andrei Candela neadormită Bătrânul din gară Icoana din pin Lapte pentru copilași Două pâini calde O mână O fetiță curajoasă Să aștepți Așteptați-mă și pe mine! Cine se roagă pentru tine? Rudele mele Timpul a încremenit Va veni furtuna! Tu cine ești? O iconiță dătătoare de viață Bunicuțul De ce te-ai urcat? Rugăciunea Un tovarăș de drum Cine a bătut în geam? Ajutor neîntârziat Un Sfânt foarte iubit Izbăvirea unei mame După cuvântul mamei Nikola O fâșie de lumină În semnul crucii Dătătorul de pâine Un sac cu cartofi Cu ochii închiși Un șirag de covrigi Niște gloanțe neascultătoare Ocrotire minunată Tăicuțul Bunicul cu barbă albă Un oaspete ceresc Coridorul Trei minuni din viața mea Un permis de eliberare În 20 de minute Rugăciunea mamei O gazdă primitoare Potolirea focului Rugați-vă lui Dumnezeu! Scăunelul nevăzut Ochii lui Nicolae După ciuperci Călătorie cu trenul O icoană biruitoare Lumânări de 10 ruble Bomboane minunate Acatistul Sfântului Nicolae Ce poate să facă puțin var Trei zile de post Mușuroiul cu furnici Încremenirea Zoiei Camionagiul Nina cea frumoasă Căldura mâinii lui O îmbrățișare Stai în genunchi! Tatăl nostru Șalurile mamei O pedeapsă O găleată cu apă Patruzeci de minute Sertarul cu bogății Dătătorul de înțelepciune Hoții Vederea unui hoț Ajutor la învățătură Deasupra prăpastiei Icoana care a venit singură Minunatul salvator de la înec și de la accident Un paznic neadormit Bani pentru o lumânare În rând cu lumea Cine împrăștie norii? A cui este vocea? Bunicuțul din geamantan O iconiță de nepierdut Vârtejul Praznicul moaștelor Sfântului Nicolae Rugăciunea unui musulman O iconiță și o binecuvântare M-a împins la o parte Vizitiul Pe râul Belaia Ocrotitorul marinarilor Lasă-mi fiul acasă! Lacrimi de mamă Biletul de avion Fiule, trezește-te! Înghesuiala din mașină Carnetul de partid O durere de inimă Ajută-mă, dacă poți! Nu vreau să mor! O cruce de temelie Călăuza Știam că mă va ajuta O învățătură de folos Mirul tămăduitor Fotografia Casa neîncuiată Istoria unui hippy Mărturisiri din temniță O lecție la început de drum Două scrisori Sfântul Nicolae îl ajută pe micuțul Nicolae Cel mai bun angajator O durere de măsea Cine m-a chemat în ajutor? Însutit Iconița din calendar Micul Nicolae Un pelerinaj la Bari O icoană îndatorată Urmează-mi Biserica! 24 de ore Ocrotitorul meu preabun Doctorul tainic Ajutorul celor ce călătoresc Bătrânelul ce stătea în ploaie Timpul s-a oprit în loc Tainicul ocrotitor ACATISTUL SFÂNTULUI NICOLAE SLUJBA SFÂNTULUI NICOLAE La vecernia mică La stihoavnă La vecernia mare La utrenie Sinaxar Bibliografie |
Fragment:
VIATA SFÂNTULUI NICOLAE, FÃCÃTORUL DE MINUNI, ARHIEPISCOPUL MIREI LICHIEI
Pe la anul 250 după Nașterea Domnului Hristos, în părțile Lichiei, în cetatea numită Patara, era o familie bogată și de neam bun, soțul având numele Teofan, iar soția Nona. Dar aceștia nu aveau numai bogățiile pământești, ci și bogăția cea cerească – credința creștin-ortodoxă. Prin puterea credinței, Teofan și Nona se sârguiau a împlini poruncile Domnului, iar averea cea pământească n-au ținut-o numai pentru ei, ci din ea, cu mână milostivă au împărțit și celor ce aveau nevoie, purtând grijă de biserici și de mulți săraci. Milostivirea și cucernicia lor era atât de mare, încât erau cunoscuți întregii cetăți. Cu cât împărțeau mai mult din averile lor bisericilor și săracilor, cu atât Dumnezeu le întorcea înapoi înzecit și însutit. Cu toate că Domnul le dăruise din belșug bunătățile pământești, tristețea lor cea mare era că nu se învredniciseră să aibă nici un copil. Din prea multa așteptare și întristare au fost cuprinși de deznădăjduire și au început să socotească că nu vor mai avea niciodată un copil. Însă credința lor în Dumnezeu nu i-a lăsat să rămână mult în această stare, ci dimpreună s-au hotărât să postească și să se roage îndelung și să facă și mai multe milostenii, îndreptând către Dumnezeu rugămintea de a le dărui un fiu. Întru aceste rugăciuni i-au făgăduit Mântuitorului Hristos că acel copil care se va naște Îi va fi închinat Lui. Luând aminte la multele lor osteneli și milostenii, Domnul le-a răspuns la vremea potrivită și i-a învrednicit să dobândească un fiu. Iar dacă acest prunc a fost dobândit prin multe milostenii și osteneli duhovnicești, el însuși, când a crescut, a devenit multmilostiv și iubitor de osteneală. Cu adevărat, precum este rădăcina, așa este și vlăstarul: prin rugăciune a fost dobândit pruncul, și om al rugăciunii a ajuns când s-a făcut mare. Așadar, când s-a născut acest prunc, i-a fost dat numele Nicolae, ceea ce înseamnă „biruitor de popor” – vădindu-se prin aceasta că el va fi un biruitor al răutăților spre folosul întregii lumi. Nicolae nu a mai avut și alți frați, deoarece Dumnezeu știa că el va aduce multă și minunată mângâiere părinților săi atât în viața aceasta, cât și în cea Veșnică. Darul cel dumnezeiesc de care a fost învrednicit pruncul Nicolae s-a vădit tuturor. După ce a fost botezat, a stat trei ceasuri în picioare, fără să-l sprijinească nimeni, dând astfel cinste Preasfintei Treimi. Încă povestesc cei din vechime că atunci când pruncul Nicolae se apropia de pieptul maicii sale, se adeverea a fi făcător de minuni, căci nu se hrănea ca ceilalți prunci, ci numai din sânul cel drept sugea lapte. Mai mult, s-a arătat a fi și postitor, pentru că miercurea și vinerea numai o dată sugea lapte, și atunci, seara. Părinții săi, Teofan și Nona, s-au minunat mult de acest lucru, însă au priceput că Nicolae va fi un mare posti tor. Și cu adevărat așa a fost, căci de mic copil și până la sfârșitul vieții sale pământești, Sfântul Nicolae a postit miercurea și vinerea. Pe măsură ce pruncul creștea, se arăta a fi cuminte și ascultător și deprindea bunele rânduieli și obiceiuri ale blânzilor săi părinți. Când a sosit vremea școlii, a fost dat la învățătura Dumnezeieștii Scripturi, iar el, prin agerime a minții și prin povățuirea Sfântului Duh, în puțin timp a ajuns la multă înțelepciune, sporind mult în învățătura cărții. Dar lucrurile cele bune ce le învăța nu le ținea numai în minte, ci le purta și în inimă și se sârguia să le aducă în lucrare, căci se ferea foarte mult de prieteniile nefolositoare și de vorbele deșarte. Astfel s-a văzut cât era Nicolae de sârguincios și iubitor de învățătură. Dobândind adevărata înțelepciune și minte curată, tânărul Nicolae zăbovea adesea în sfintele biserici, câteodată până la o zi și o noapte întreagă. Aici petrecea în rugăciune și în citirea dumnezeieștilor cărți, dobândind înțelegerea cea duhovnicească și îmbogățindu-se cu dumnezeieștile daruri ale Sfântului Duh. Nicolae era un tânăr înzestrat și se arăta cu totul duhovnicesc, încât nu putea fi văzut la el nici un fel de nărav tineresc, ci numai obiceiurile omului bătrân. Din această pricină toți cei care îl cunoșteau se minunau de el și dădeau slavă lui Dumnezeu. Omul cel bătrân, dacă are năravul celor tineri, este luat în râs de toți; dar și cel tânăr, dacă are înțelepciunea și purtarea celui bătrân, este cinstit de toți. Nicolae purta acest nume după cel al unchiului său, episcopul acelui loc. Așadar, acest episcop, văzându-și nepotul că săvârșea multe fapte bune și se înstrăinase de obiceiurile lumii, i-a sfătuit pe părinții lui Nicolae să-I dea să slujească lui Dumnezeu. Teofan și Nona nu s-au ferit a-l dărui Domnului pe fiul lor, pentru că ei înșiși știau că-l dobândiseră prin rugăciune și din darul lui Dumnezeu. Primindu-l episcopul pe tânărul Nicolae, l-a învrednicit de treapta preoției. Iar în vremea în care a fost hirotonit preot, episcopul s-a întors către poporul ce era în biserică și, umplându-se de Duhul Sfânt, a proorocit zicând: — Iată, fraților, văd un nou soare răsărind marginilor pământului, arătându-se către cei întristați, ca o milostivă mângâiere. O, fericită este turma care se va învrednici a avea pe acest păstor! Căci acesta va paște bine sufletele celor rătăciți și la pășunea bunei credințe îi va aduce pe dânșii: apoi se va arăta și ajută tor fierbinte celor ce sunt în nevoi! Această proorocire s-a împlinit mai pe urmă, după cum se va vedea și din toate cele istorisite în această carte. După ce a primit preoția, Nicolae se străduia să-și petreacă toată vremea în post și în neîncetate rugăciuni. În acea vreme, unchiul său, episcopul Nicolae, a voit să meargă în Palestina pentru a se închina Sfintelor Locuri, iar nepotului său i-a încredințat cârmuirea Bisericii până la întoarcerea sa. Nu după multă vreme, părinții Sfântului Nicolae au părăsit această viață vremelnică și s-au mutat la viața cea veșnică. Nicolae a rămas moștenitorul averilor părintești, pe care degrabă le-a împărțit celor săraci. Dar pentru a fi arătată multa milostivire a Sfântului, să istorisim aici una din faptele sale. Era în cetatea Patara un om bogat și slăvit, dar care, prin împrejurările vieții, a ajuns mai pe urmă cu totul sărac și nebăgat în seamă. Acest bărbat avea trei fete, foarte frumoase, care erau la vârsta la care ar fi trebuit să se mărite. Atât de mare ajunsese sărăcia și lipsa în această familie, încât nu mai aveau nici cu ce să-și cumpere hrană ori îmbrăcăminte. Aflându-se în această mare sărăcie, tatăl s-a gândit să-și vândă cele trei fete și astfel să dobândească cele de trebuință pentru a trăi. Dar Dumnezeu fiind milostiv și luând aminte la necazul acestei familii, i-a vestit Sfântului Nicolae despre gândurile acelui tată. Atunci Sfântul Nicolae a priceput că nu mai este nici o clipă de pierdut și făcându-i-se foarte milă, a voit ca el însuși să ajute acea familie. Însă nu voia să dea acest ajutor la vedere, ci voia să rămână tăinuit, pentru că nu voia slavă de la oameni pentru această faptă. Așadar, s-a gândit ca în timpul nopții, când nu va fi văzut de nimeni, să ia o pungă mare de galbeni și să o arunce pe fereastra acelei case. Și precum s-a gândit, așa a și făcut. Apoi Nicolae s-a întors degrabă la casa sa. Când tatăl celor trei fete s-a trezit dimineața și a găsit punga cu galbeni, s-a minunat foarte tare și credea că încă doarme și visează. El nu mai aștepta ajutor din nici o parte și iată că totuși cineva l-a ajutat. Și minunea cea mai mare era că acest ajutor a venit chiar la momentul potrivit, iar binefăcătorul era necunoscut. Din pricina acestei minuni a început să lăcrimeze și să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă. Atunci de îndată a luat hotărârea ca să o mărite pe fata sa cea mai mare, iar banii primiți în chip minunat i i-a dat de zestre. Aflând Nicolae despre aceasta, s-a bucurat foarte mult și a mulțumit lui Dumnezeu că l-a luminat pe acel bărbat să ia hotărârea cea bună. După puțină vreme, Sfântul Nicolae a voit să o ajute și pe cea de a doua fată. Luând o pungă de galbeni, a mers iarăși, tot noaptea, și a aruncat-o pe fereastră în casa acelui om sărac. Dimineața, Pag. 9 – 13 |