Iisus Hristos prietenul tineretii tale

Mărturisesc că am citit aceste meditații cu deosebit interes și cu mare bucurie. În cursul lecturii, mi-am dat seama că Părintele Gheorghe Grindu este un cunoscător profund al realităților vieții, în a cărui personalitate se întâlnește și conlucrează în chipul cel mai fericit psihologul, pedagogul și duhovnicul. De fapt, duhovnicia este „știința științelor” și „arta artelor”, căci ea îl privește pe om în realitatea lui complexă de ființă spirituală îmbrăcată în trup, dar cu destin veșnic. Ea urmărește să-I ajute pe omul credincios să-și dezvolte personalitatea sa în mod armonios, în comuniune permanentă cu Dumnezeu, pentru a se putea bucura cu adevărat de viață, pentru că Dumnezeu l-a creat pe om pentru ca „viața să aibă și încă din belșug” (Ioan 10,10).

Părintele Gheorghe Grindu analizează în cartea de față toate ispitele și păcatele specifice vârstei tinereții, dând de fiecare dată și antidotul sau medicamentul potrivit pentru ca tânărul să se poată feri de ele, sau, dacă a fost prins în mreaja lor, să se poată elibera. Societatea în care trăim, având ca țel doar profitul și libertatea fără limite morale, propune tânărului o viață personală lipsită de orice îngrădire.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu să binecuvânteze pe toți tinerii Bisericii Sale, în aceste vremuri de mari rătăciri și cădere de la credință și să le dea curajul și râvna trăirii mărturisirii credinței celei drepte a părinților lor, ca fraților Macabei (cf II Macabei 7).

O temelie trainică: leagă-ți viața de Izvorul vieții

Pentru a pune temelie trainică tinereții tale, leagă-ți viața, prin credință și prin nădejde tare, de izvorul vieții – Dumnezeu, Creatorul tău.

Ai încredere în capacitățile spirituale și fizice pe care le posezi și cu care te-a înzestrat Atotînțeleptul Creator.

Privește-te pe tine însuți.

Meditează atent asupra ta.

Ființa umană – cu toate darurile spirituale și cu toate organele cu care este dotat trupul – este de o perfecțiune din cele mai înalte.

Minunat m-ai creat, Doamne! Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște. Oasele mi le-ai făcut Întru ascuns, ele Ție nu-Ți sunt ascunse, și nici ființa mea. (Psalm 138, 14-15).

A zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră...”; Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om – cu trupul – din țărâna luată din pământ și a suflat asupra lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie. „ (Facere 1,26; 2,7) I-a dăruit omului suflet și i-a înzestrat sufletul cu toate capacitățile spirituale.

Deci și ție, dragul meu, Același Dumnezeu Creator ți-a dăruit prin suflet rațiunea, înțelepciunea, inteligența, capacitatea de a crea atâtea valori spirituale și materiale. Dumnezeu numai pe om l-a înzestrat cu atâtea aptitudini, cu atât ea’ deprinderi.

Pentru a gândi, trebuie să-ți folosești creierul.

Creierul pe care-l posezi a fost denumit drept „cea mai complicată parte de materie din univers”. Creierul tău este de o valoare inestimabilă. Trebuie numai să vrei să înveți, să-ți folosești creierul, să prețuiești timpul din anii de școlarizare, pentru a-ți însuși multiple și variate cunoștințe și pentru a te califica într-o anumită profesie sau meserie.

Dumnezeu a sădit în sufletul tău sentimente nobile, care – dacă le pui în valoare – te poți ridica la sublime stări sufletești. Iubirea izvorăște din Dumnezeu și cei ce iubesc cu inima curată sunt fiii lui Dumnezeu, prin care se înseninează viața și lumea e mai stăpânită de pace.

Dumnezeu te-a înzestrat cu voință liberă. Dacă îți unești voința ta cu voința atotbună a lui Dumnezeu și-ți orientezi voința în scopuri constructive, te poți afirma ca om de valoare, sau poți săvârși lucruri de preț pentru înfrumusețarea și îmbunătățirea vieții proprii și a celor cu care conviețuiești.

Atotînțeleptul Creator ți-a dăruit viața – ca dar de mare preț – pe care ai datoria să ți-o îmbogățești progresând continuu în bine și în virtute.

A întărit Dumnezeu trupul tău cu mari daruri: sănătatea și puterea, care pun în mișcare toate funcțiile și toate organele trupului, pentru a trăi o viață bună, normală, echilibrată.

Și pentru ca să-ți desfășori viața în chip normal, Dumnezeu a creat și pentru tine condițiile naturale, pe care le folosești în fiecare clipă: aerul, lumina și căldura ce ți-o trimite prin soare; apa și pământul, cu toate roadele lui.

Gândește-te, de asemenea, la corpul tău. Este evident că leul este mai puternic decât tine. Un elefant este mai mare. Un delfin poate înota mai repede, iar un vultur se poate urca la mari înălțimi cu propriile aripi, ceea ce tu nu poți face.

Dar nici una din aceste vietăți nu întrunește toate capacitățile pe care le are omul. Leii și elefanții nu pot zbura; delfinii nu se pot cățăra pe copaci sau pe munți, iar vulturii nu pot înota. Dar omul le poate face pe toate, pentru că omul este creația cea mai aleasă a lui Dumnezeu. Și atunci când omul vrea să se asemene lui Dumnezeu, Celui Atotînțelept și Atotputemic, și să-și pună în valoare înțelepciunea, când face lucrătoare capacitățile creatoare cu care a fost înzestrat și dacă este permanent ajutat de Dumnezeu, atunci, poate să producă invenții, aparatură și bunuri prin care se ridică deasupra tuturor făpturilor, pentru că are capacitatea unică de a crea bunuri de o varietate nesfârșită.

O dovadă pentru aceasta sunt mâinile. Nici o unealtă descoperită vreodată nu poate face tot ceea ce poți face tu cu mâinile tale, începând cu munca cea mai grea a unui mecanic până la activitățile care reclamă simț tactil și auz muzical, cum ar fi cântatul la un instrument, pictura sau executarea de desene tehnice, arhitecturale.

Mai presus de toate acestea, Dumnezeu îți dăruiește iubirea Lui părintească, grija permanentă ce ți-o poartă, precum și mijloacele spirituale ce le-a sădit în Biserică spre luminare, spre tărie, spre curățire a păcatelor, spre îndreptare, spre mântuire.

Deci, niciodată să nu uiți că ești fiul lui Dumnezeu, că ai un Tată care te-a creat, care te iubește și care este izvorul tuturor darurilor.

Dacă exiști, exiști prin voința lui Dumnezeu.

Fiecare zi pe care o trăiești este darul lui Dumnezeu și El îți poartă de grijă. Prin Sfânta Sa Biserică îți dăruiește tot ceea ce ai trebuință pentru a trăi demn pe pământ, numai să crezi în El și să păstrezi neîntrerupt – prin rugăciune – legătura cu EL

Eu cu voi sunt toată vremea... (Matei 28, 20)

Dacă vă veți îngriji mai întâi de mântuirea sufletelor voastre, toate cele pentru trup vi se vor adăuga vouă (Matei 6.33).

La toate acestea se adaugă iubirea, purtarea de grijă și preocuparea permanentă a părinților tăi pentru a te sprijini și orienta în viață.

Deci, poți privi cu încredere în viitor.

Adolescența, cea mai importantă perioadă din viață

Omul este o ființă nobilă, ce-și are originea în Dumnezeu.

Dintre toate făpturile câte există pe pământ, singur omul a fost creat direct de către Dumnezeu. A zis Domnul Dumnezeu:

„Să facem om după chipul și asemănarea noastră...” Și a făcut Dumnezeu bărbat și femeie. (Facerea 1,26-27) Luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-afăcut omul ființă vie. (Facerea 2,7) Deci, noi, oamenii, avem viața direct de la Dumnezeu, care este Izvorul vieții, Întreținătorul vieții.

După ce i-a creat pe cei dintâi oameni, Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creșteți, vă înmulțiți.: și stăpâniți pământul... (Facerea 1,28).

Dumnezeu a rânduit înmulțirea oamenilor prin legătură sfântă, bazată pe iubirea sinceră dintre bărbat și femeie, hotărâți să-și trăiască viața împreună, având neapărat asupra lor binecuvântarea Sfintei Taine a Cununiei, pentru împlinirea lor unul cu altul în duhul unității familiei și pentru conceperea și nașterea de copii.

Astfel, din unirea dintre tatăl și mama noastră, dintr-o celulă fecundată, care se dezvoltă în peste 200 milioane de celule, aranjate surprinzător de complicat – o aranjare pe care numai Dumnezeu Creatorul o poate face: în timp de nouă luni, în pântecele maicii noastre, am devenit un prunc pe deplin format, cu inimă care pune în mișcare sângele și întreg organismul, cu creier Înzestrat cu capacitate de a judeca, cu ochi pentru a vedea, cu urechi pentru a auzi, cu mâini pentru a lucra, cu picioare pentru a merge, cu simțurile și cu multitudinea de organe cu care este Înzestrat trupul omenesc. O adevărată uzină vie, după chipul primului om creat de Dumnezeu.

Psalmistul David recunoaște acest adevăr zicând: Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne. Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. (Psalmi 138,13-14)

Este de maximă importanță ceea ce părinții transmit genetic și ereditar copiilor pe care-i concep. Părinții noștri ne dau o serie completă de gene, care determină înfățișarea noastră exterioară, statura trupului, temperamentul și însăși sănătatea și vigoarea noastră, dacă sângele lor este sănătos și sistemul lor nervos este echilibrat.

Mai presus de toate acestea contează, însă, zestrea spirituală (darurile Duhului Sfânt, înțelepciunea, capacitatea creației, voința liberă, neconstrânsă, sentimentele nobile) și multitudinea de daruri și aptitudini cu care Dumnezeu Creatorul ne înzestrează sufletul încă din momentul plămădirii în pântecele maicii noastre.

După actul nașterii noastre, sub îngrijirea plină de iubire a părinților, creștem și ne dezvoltăm.

La vârsta de treisprezece sau paisprezece ani, în viața tânărului începe o creștere rapidă. În decursul acestui timp, tânărul devine bărbat. Această perioadă de tranziție, numită pubertate sau timp de maturizare, durează mai mulți ani. Ea se sfârșește odată cu atingerea maturității corporale – în general între al 21-lea și al 23-lea an de viață. Această perioadă este de cea mai mare importanță pentru tine. Pentru că, dacă-ți vei păstra cumințenia și-ți vei canaliza voința spre scopuri constructive, lăudabile, și-ți vei folosi energiile spirituale, intelectuale și fizice în scopul suprem al pregătirii tale profesionale, învățând cu râvnă sporită, cu înțelepciune, progresând zi de zi, dacă nu-ți vei risipi energiile trupului, nu-ți vei omorî celulele nervoase prin beții și desfrânări, ci îți vei păstra vigoarea și puterea fizică pentru rolul de familist de mai târziu, atunci îți asiguri un viitor bun și vei fi pe deplin și real fericit.

Modificări ale tânărului în perioada pubertății

În timpul primei faze a pubertății, se ivesc semnele maturizării sexuale. În general, la băieți se stabilește vârsta de paisprezece ani, iar la fete, vârsta de doisprezece ani. Desigur, pot fi excepții de la regula generală.

La ce probleme trebuie să se aștepte tinerii în decursul acestei faze a pubertății? Oasele cresc și mușchii trebuie să se întindă odată cu ele. Există aparența că unele părți ale corpului ar crește foarte repede, în timp ce altele rămân în urmă.

Chiar coardele vocale se lungesc. Prin aceasta vocea devine mai groasă. În decursul acestui timp al schimbării vocii, se poate întâmpla ca vocea să nu funcționeze, sau spontan – când nu te aștepți – să dea naștere unui ton acut. Chiar și acest fenomen aparține „durerilor de creștere” ale maturizării.

Aceste modificări corporale sunt provocate de o serie de glande, printre care glanda tiroidă, glanda suprarenală și glanda testiculară (sexuală). Ele provoacă și alte modificări. Printre acestea se numără creșterea părului în jurul organelor sexuale, sub braț, și pe piept.

Chiar și pe față începe să crească părul, mai întâi deasupra buzei superioare. Chiar dacă deocamdată nu e decât un puf, vine momentul când tânărul va face cunoștință cu rasul.

Modificarea care-l agită pe un tânăr în dezvoltare este cea a organelor sexuale. În decursul pubertății, ele nu numai că ajung la mărimea lor deplină, ci încep să se și activeze. În cartea Levitic din Biblie, la capitolul 15, versetele 16-17 se vorbește despre poluții. Dacă părinții nu i-au avertizat pe copiii lor despre această problemă, cea dintâi ejaculare poate fi o întâmplare neliniștitoare.

Corpul elimină un lichid seminal numit spermă, mai mult sau mai puțin regulat. De obicei, poluțiile se produc în timpul somnului, în vis.

Aproape aceleași fenomene și transformări fizice și psihice,

Pag. 16 – 21