Distrugerea
sistemelor de neurotransmițători poate provoca distrugerea memoriei, precum în
cazurile de demență sau în boala Alzheimer. Inițial, cercetătorii considerau
neuronii răspunzători de faptul că nu sintetizau și nu eliberau suficienți
neurotransmițători. Soluția: găsirea căilor prin care să irigați celulele creierului
cu mai mulți neurotransmițători, aceasta fiind rațiunea din spatele multor
tratamente medicamentoase pentru demență și tulburări de dispoziție. Dar
oamenii de știință știu acum că este vorba despre mai mult decât insuficiența
neurotransmițătorilor. Noile cercetări se concentrează asupra aparatului
receptor al celulelor nervoase — cât de abundenți și „sensibili" sunt
receptorii dendritici în capturarea și prelucrarea neurotransmițătorilor. Oricât
de mult ar hoinări un neurotransmițător prin creier, dacă receptorii nu sunt
„activați" pentru a transmite mesajul, acesta rămâne blocat. Anomaliile
receptorilor pot cauza necazuri de proporții. În creierele suferinzilor de
boala Alzheimer, de exemplu, numărul de receptori pentru acetilcolină
descrește, la fel întâmplându-se și cu capacitatea receptorilor de a transmite
mesaje. O nouă direcție de cerecetare: cum să se creeze mai mulți receptori și
să li se stimuleze sensibilitatea.
Serotonina: un mesager puternic
Neurotransmițătorul
cel mai atent studiat este serotonina. El influențează practic fiecare aspect
al vieții creierului, contribuind la determinarea dispoziției, a nivelului de
energie, a memoriei și a viziunii asupra vieții. Antidepresivele de felul
Prozacului acționează prin intensificarea serotoninei din creier. Persoanele cu
niveluri scăzute de serotonină sunt mai vulnerabile la depresie, acte
impulsive, alcoolism, sinucidere, agresivitate și violență. Oamenii de știință
pot face ca animalele de laborator să devină mai agresive modificându-le nivelul
serotoninei din creier.
Interesant de observat este viteza cu care femeile sintetizează serotonina din
creier, aceasta fiind la jumătate din cea corespunzătoare bărbaților, ceea ce
poate explica de ce femeile sunt mai predispuse la depresie. De asemenea,
circuitele serotoninei slăbesc cu vârsta, deoarece neuronii pierd din
receptorii necesari pentru activarea serotoninei. Conform unui studiu,
creierele persoanelor în vârstă de 65 de ani au cu 60% mai puțini receptori de
serotonină de un anumit tip decât creierele persoanelor în vârstă de 30 de ani.
Astfel, efectul serotoninei scade odată cu înaintarea în vârstă, iar tendința
către depresie crește corespunzător.
În plus, serotonina poate îmbunătăți memoria și poate contribui la protejarea
celulelor cerebrale împotriva unui proces numit „excitotoxicitate", care
distruge neuronii. Astfel, abundența serotoninei vă ajută efectiv să preveniți
deteriorarea creierului pe măsură ce îmbătrâniți! Numeroase suplimente,
vitamine, substanțe nutritive și acizi grași ajută la intensificarea și
reglarea activității serotoninei.
„Dispoziția cuiva este ca o
simfonie, iar serotonina este asemenea baghetei dirijorului." James
Stockard, psihiatru, Northwestern University
Ideea care trebuie reținută este următoarea: compoziția neurotransmițătorilor
și biochimia lor funcțională sunt în continuă schimbare — și, în parte, această
schimbare depinde de ceea ce mâncați și ce faceți.
Până de curând, am fost îngrădiți de o viziune eronată asupra creierului, pretinzând
că acesta este dincolo de controlul nostru. Eradicarea rapidă a acestui concept
în decursul ultimilor câțiva ani este uluitoare. |