Adevăr Divin
Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege
| Pentru a comunica cu ceilalți trebuie să știu să comunic cu mine însumi. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Aceasta este ideea fundamentală cărții, care ne învață un lucru esențial: să ne definim așa cum suntem în realitate, nici mai buni, nici mai răi. Adesea, în relațiile de familie, de prietenie sau de iubire, suntem prinși într-o capcană: fie ne acuzăm pe noi înșine de ceea ce nu merge în viața noastră, fie îi acuzăm pe ceilalți. De vină sunt însă, cel mai adesea, deficiențele de comunicare. Avem nevoie să înțelegem mecanismele ce guvernează comunicarea și relațiile cu ceilalți oameni pentru a dobândi mai multă seninătate și mai multă eficiență. Lucrarea de față ne pune la dispoziție mijloacele practice pentru a deveni un partener mai bun pentru noi înșine și pentru cei pe care îi prețuim. Mă adresez tuturor celor care își asumă responsabilitatea de a acționa personal și imediat, în vederea îmbunătățirii relațiilor cu ei înșiși și cu cei din jur.
A comunica, a avea o relație, a împărți: nimic nu ni se pare mai important, esențial pentru existența noastră. A avea sentimentul că ești parte a unui ansamblu mai vast, că ești recunoscut, identificat, că aparții unui grup, unei comunități lingvistice este una dintre cele mai profunde și vitale aspirații umane. Dar nicăieri nu sîntem învățați să comunicăm, nici în familie și cu atît mai puțin la școală. În sistemul școlar, comunicarea se bazează pe o dinamică specifică, de tip întrebare-răspuns. Copilul nu poate da un răspuns personal; nu-i sînt acceptate decît răspunsul din carte sau cel așteptat de învățător. Timp de 15 pînă la 20 de ani din viața noastră sîntem obligați să producem răspunsuri, să mergem în direcția așteptărilor celorlalți. Devenim astfel handicapați - niște infirmi în ce privește relațiile noastre. Cînd ne dăm seama de lacunele noastre, avem nevoie de mult timp pentru a reînvăța, pentru a reinventa mijloacele concrete prin care să trăim mai bine, să ne înțelegem mai bine cu celălalt și să-l înțelegem mai bine. În această carte ne-am propus să vă oferim unele dintre descoperirile noastre; acestea vor reprezenta cîteva puncte de reper ce ne pot ajuta să ne facem mai bine înțeleși și să-i înțelegem mai bine pe ceilalți. Aceste căi ce conduc spre o comunicare activă, spre relații sănătoase, ne vor permite mai ales să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, să descoperim ce e mai bun în noi, necunoscutul din fiecare. În continuare, vom dezvolta ideea că este necesar ca fiecare să-și asume responsabilitatea îmbunătățirii relației cu sine însuși și cu ceilalți. Pentru aceasta trebuie să înțelegem anumite mecanisme care guvernează comunicarea și relațiile intime. Mai trebuie, de asemenea, să evităm o dublă capcană, și anume fie să-i acuzăm pe ceilalți de ceea ce nu merge, fie să ne acuzăm pe noi înșine și să ne denigrăm. Vom descrie, de asemenea, cele mai frecvente capcane dintr-o relație și vom oferi reperele și punctele de sprijin care ni se par importante, nu pentru a găsi soluții, ci pentru a păstra direcția bună în întreținerea relațiilor.
Schimbarea
personală, singura aventură fără sfârșit pe care
ne este dat să o trăim...
Pe drumul veșnic deschis al cunoașterii de sine și al întâlnirii cu ceilalți, pășim pe nisipuri mișcătoare. Înaintăm, fragili și șovăielnici, permanent în bătaia pericolelor de tot felul: traume, răni nevindecate, violențe și înfrângeri care ne aruncă în tăceri toxice, devoratoare. Dar pe acest traseu plin de capcane, dușmanul cel mai aprig ne suntem chiar noi înșine – ne autosabotăm.
Jacques Salomé ne propune o abordare cu totul diferită a comunicării. Ne îndeamnă să ne curățăm conductele relaționale atât de zgura autoînvinovățirii, cât și de cea a acuzațiilor aruncate semenilor. Să ne așezăm în legăturile noastre cu ceilalți exact așa cum suntem – nici mai buni, nici mai răi. Dacă ne parcurgem drumul cu o imagine de sine asumată, nedeformată, cresc șansele de a ne alege reperele corecte și de a stabili relații mai trainice și mai sănătoase cu cei pe care îi prețuim.
Jacques Salomé (n. 1935) este psihosociolog, formator, scriitor și poet. Ș;i-a obținut licența în psihiatrie socială la École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris). Este fondatorul Centrului de formare în relații interumane „Le Regard fertile“ de la Roussillon-en-Provence și a predat vreme de cincisprezece ani la Université de Lille III.
Filiația sa teoretică se revendică din curentul psihologiei umaniste, inițiat de Carl Rogers. La începutul carierei în relațiile interumane s-a folosit de psihanaliză, mergând în direcția propusă de Milton Erickson, pentru care subconștientul este un rezervor de resurse, nu o componentă întunecată a psihicului. În primele sale cursuri de formare, Jacques Salomé a folosit tehnici corporale ca Rebirth, bioenergia sau mijloacele de expresie scenică precum psihodrama.
Aceste numeroase experiențe l-au condus în timp la elaborarea unei metode personale: ESPERE (Energie Specifică Pentru o Ecologie Relațională Esențială), un sistem teoretic și practic, constând în concepte și instrumente proprii. A format până în prezent peste 60 000 de asistenți sociali, medici, psihologi și consultanți. A ținut conferințe, cursuri de formare și are discipoli (moderatori în metoda ESPERE și formatori de moderatori) în Franța, Belgia, Canada, Elveția, Insulele Réunion. A semnat de-a lungul timpului cronici permanente în reviste de referință din presa franceză și canadiană.
A scris 70 de cărți și este coautor al unor lucrări de referință despre comunicare și cuplu, teoretician în cadrul Asociației pentru Comunicare Relațională prin Ascultare Activă. Cărțile sale au fost traduse în 27 de limbi, inclusiv în limba română.
Dintre cărțile semnate de el, au mai apărut: Vorbește mi… am atâtea să-ți spun; Un strop de eternitate; Ghid de supraviețuire în universul profesional; Cum să ne mărturisim iubirea; Întâlniri cu femei-fântână; Mami, tati, mă auziți?; Ce-ar fi dacă ne-am inventa propria viață?; Curajul de a fi tu însuți; Singurătatea în doi nu e pentru noi.
În februarie 2014 a suferit un sever accident vascular cerebral, care i-a afectat centrul vorbirii. În prezent, la vârsta de 83 de ani, se reface și întâmpină cu deschidere această nouă provocare din viața sa cu ajutorul soției lui, Valeria, încredințat de faptul că bolile sunt limbaje simbolice care ne ajută să strigăm și să tăinuim deopotrivă insuportabilul din noi și că suferința scoate la lumină posibilitățile nebănuite ale ființei.
Sylvie Galland a fost directoarea Centrului de Psihoterapie pentru Copii al spitalului din Lausanne. Adaugă comentariul tăuDoar utilizatorii înregistrați pot scrie recenzii. Autentificați-vă sau înregistrați-vă |
Cuprins:
Cuvînt înainte ... 7 |
Fragment:
pag. 67 • Dorința mea îl include pe celălalt, aș vrea ca el să-mi acorde ceva - atenție, grijă, considerație -, iar această trăire a mea ar trebui să se exprime sub forma "Iubește-mă!", dar cel mai adesea se va exprima tot printr-un "Te iubesc". Atunci dorința mea este ca celălalt să-și dorească. |