Adevăr Divin
Terapia Gestalt
100 de teme și tehnici fundamentale
| Terapia GESTALT oferă o abordare relațională, focalizată pe prezent, al cărei nucleu este credința fundamentală conform căreia clientul este cel care știe cea mai bună modalitate de a se ajusta la situația sa prezentă. Prin travaliul de extindere a conștientizării, utilizând dialogul și experimentarea creativă, terapeuții gestalt creează clientului condițiile unei călătorii personale spre starea de sănătate. |
47.20 40.12 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Cartea oferă un ghid concis al acestei abordări flexibile și influente. Subiectele abordate includ: ipotezele teoretice subiacente terapiei gestalt evaluarea și diagnosticul procesului în terapia gestalt teoria câmpului, fenomenologie și dialog etică și valori evaluare și cercetareAceastă carte reprezintă o lectură esențială atât pentru cei aflați în formare în terapia GESTALT, cât și pentru terapeuții, consilierii și psihoterapeuții care doresc să afle mai multe despre această abordare terapeutică. |
Cuprins:
Prefață Mulțumiri Partea întâi. Hărți pentru o călătorie terapeutică gestalt: ipoteze teoretice subiacente abordării Capitolul 1. Ce înseamnă gestalt? Partea a doua. Începutul călătoriei terapeutice: pregătirile și pornirea Capitolul 28. Cadrul și contextul terapiei Partea a treia. Călătoria terapeutică Secțiunea întâi. Explorarea câmpului, situației ori a „spațiului vital” al clientului Capitolul 39. Spațiul vital și câmpul Secțiunea a doua. Focalizarea pe experiență: fenomenologia în terapia gestalt Capitolul 50. Senzații și sentimente Secțiunea a treia. Dialogul: emergența prin intermediul relației Capitolul 63. Martin Buber: relaționarea Eu-Tu și relaționarea Eu-Obiect Partea a patra. Devenirea: tranziții de-a lungul călătoriei Capitolul 76. Agresiunea asupra mediului Partea a cincea. Etică și valori: repere-cheie pentru orice călătorie Capitolul 88. Granițele terapeutice Partea a șasea. Cercetarea și evaluarea abordării gestalt: destinație și privire retrospectivă Capitolul 96. Tradițiile spirituale ale terapiei gestalt și transpersonalul Bibliografie |
Fragment:
CAPITOLUL 1 Ce înseamnă gestalt?
Gestalt este un cuvânt german, un substantiv ce nu are echivalent direct în limba română. Traducerea cea mai apropiată a acestui termen este agreată în general a fi „tipar”, „formă”, „model” sau „configurație”. Cu toate acestea, el desemnează mai mult decât fiecare din acești termeni. În limba germană, el se referă la înfățișarea generală a unei persoane, la totalitatea ei, la locul unde este poziționată energia ei. Așa cum se întâmplă cu toate traducerile, o parte din semnificație se pierde pe parcurs, iar termenii de mai sus nu reușesc să transmită integral sensul noțiunii „gestalt”. Ei ne sunt atât de familiari pe cât ne este limba germană. Și chiar dacă am cunoaște limba germană în profunzime, fiecare dintre noi și-ar crea o imagine ușor diferită a cuvântului – aceasta este natura limbajului. În acest sens doresc să încep această carte cu enigma cu care se confruntă orice terapeut gestalt în fața clientului din cabinet. Aceea că, în individualitate a noastră unică, ne putem doar apropia de experiența celuilalt; nu putem înțelege complet experiența lui. Pentru a dobândi cea mai bună înțelegere posibilă a celuilalt este necesar să fim conștienți de modul cum se configurează pe sine clientul în relație cu mediul său, tiparele pe care le creionează în timp ce relaționează cu lumea sa și cu cei pe care îi întâlnește în această lume, modul în care își formează și modelează experiența. Cum își formează experiența și cum trece de la o experiență la alta. Mulți spun că „gestalt” ar trebui scris cu majusculă, așa cum se scriu substantivele în limba germană. Cu toate acestea, terapia gestalt a ajuns de mult în mediul cultural vorbitor de limbă română. Ea este aici de când fondatorii ei au publicat în 1951 textul întemeietor – Gestalt Therapy. Una dintre sursele ei teoretice, psihologia Gestalt, apăruse deja de 50 de ani. Îmi este limpede că, așa cum afirmau Bloom, Spagnuolo-Lobb și Staemmler, ”el nu mai este numele propriu al unei noi modalități terapeutice. Terapia gestalt este una dintre multele abordări acceptate... și toate sunt substantive comune. Terapia gestalt și-a câștigat dreptul de a fi scrisă cu inițială minusculă” (2008:7). Argumentul referitor la substantivul german nu este convingător nici pentru mine, deoarece „gestalt este în engleză un cuvânt la fel ca frankfurter sau sauerkraut’” (ibid.). Așadar, de-a lungul acestei cărți, gestalt va fi scris cu inițială minusculă’, așa cum am scrie cu minusculă orice referire la psihanaliză, terapie psihodinamică sau terapie cognitiv-comportamentaIă. Terapia gestalt a ajuns și ea la maturitate. A explica în câteva cuvinte ce este terapia gestalt este o sarcină dificilă. Aș rezuma spunând că este o terapie relațională ce sintetizează trei filosofii fundamentale ce au fost descrise ca „piloni ai gestaltului” (Yontef, 1999:11). Acestea sunt: Teoria câmpului: experiența unei persoane este explorată în contextul situației sau al câmpului său (voi utiliza interșanjabil termenii „situație” și „câmp”). Fenomenologia: căutarea sensului prin ceea ce este evident și/sau descoperit mai degrabă decât prin interpretarea observatorului. Dialogul: o formă specială de contact (nu doar verbal) ce se preocupă de intervalul relației și de ceea ce apare în acest interval.În activitatea terapeutului gestalt, aceste trei filosofii se intersectează și se distanțează unele de altele, iar perspectiva relațională se găsește în miezul fiecăreia dintre ele. Drept consecință, consider terapia gestalt ca fiind o terapie cu adevărat integrativă. Dacă vreunul dintre acești piloni nu se regăsește în practică, atunci nu putem vorbi despre terapie gestalt. Gestalt este o terapie experiențială și, ca atare, experimenta rea este un aspect-cheie al acestei abordări. Ruptura minte-corp, atât de prevalentă în cultura occidentală, este descurajată în mod activ în cadrul perspectivei holiste a câmpurilor individuale/înconjurătoare ce sunt privite ca fiind codependente. Perspectiva radicală a acestei abordări a sinelui ca proces, mai degrabă decât ca fiind ceva ce aparține individului, o delimitează de aproape toate celelalte terapii. Așa cum spuneam, a da o explicație concisă și adecvată la întrebarea „Ce înseamnă gestalt?” nu este o sarcină facilă. Teoria gestalt este de așa natură încât nu se pretează unei definiții fixe și rigide. Fiind fundamentată în teoria câmpului, dialog și fenomenologie, care sunt preocupate toate de percepția individuală, nu ar fi prea deplasat să sugerez că ar putea exista tot atâtea definiții ale terapiei gestalt câți terapeuți gestalt sunt, pur și simplu deoarece cu toții avem modul nostru unic de a întâlni și a înțelege lumea. Eu privesc terapia gestalt ca fiind o călătorie de descoperire. Noi explorăm felul în care fiecare își întâlnește lumea, cum răspunde la situația lui și felul în care influențează situațiile trecute și prezente procesul fiecăruia (și al nostru) de a întâmpina ceea ce este „aici și acum”, facem toate aceste lucruri în timp ce ne implicăm activ în relația cu clientul ca parte a situației lui, fiind foarte atenți la ceea ce se întâmplă în schimbul dinamic dintre noi. Scopul nostru este să extindem conștientizarea prin acceptarea a tot ceea ce persoana din fața noastră este, a fost și poate deveni. Gestaltul este incitant, vibrant și energic. De-a lungul paginilor următoare, susținut de terenul istoriei substanțiale a terapiei gestalt, acest terapeut gestalt va continua să ofere perspectiva sa unică asupra a ceea ce înseamnă gestalt. Așadar, să înceapă călătoria noastră! CAPITOLUL 2. Ce este un gestalt? Simplu spus, un gestalt este îndeplinirea a ceea ce fondatorii abordării au numit nevoie organismică (PHG, 1951), pentru a sublinia calitatea trăită a experienței. Un gestalt reprezintă o experiență întreagă, ce poate dura diverse perioade de timp, în funcție de nevoia în cauză. Nevoia de a ne satisface foamea poate fi împlinită în câteva minute, în cazul unei mese „gourmet” ea poate dura mai mult, iar nevoia de a ne satisface „foamea” de o carieră împlinită poate dura mai mulți ani. Noi, oamenii, suntem ființe inerent relaționale și de aici rezultă că aceste experiențe sunt formate întotdeauna în raport cu mediul nostru. Există întotdeauna „o interdependență între organism și mediul său” (Perls, 2008:42). Cel care mănâncă și hrana consumată interrelaționează și fiecare termen al acestui binom îl schimbă pe celălalt. Când o nevoie este satisfăcută, gestaltul este îndeplinit, iar individul este liber să treacă mai departe pentru a se ocupa de alte nevoi, deoarece se creează spațiu pentru apariția lor. Fritz Perls a fost deseori creditat ca fiind unicul fondator al terapiei gestalt. Deși nu există nicio îndoială că a avut o contribuție majoră, contribuțiile soției sale, Laura Perls, și ale lui Paul Goodman au fost de asemenea considera bile și ei sunt priviți drept cofondatori. Terapia gestalt· Ce este un gestalt? Deși un gestalt este o reprezentare a unei singure unități de experiență, nu vreau să dau impresia că teoria gestalt sugerează că noi ne trăim viețile deplasându-ne în „stacatto” de la o unitate de experiență la alta. Gestalturile se întrepătrund și se desfac unele de altele. De exemplu, în timp ce scriu aceste rânduri îmi apare proeminentă senzația unei mâncărimi la nas și eu voi satisface această nevoie scărpinându-mă la nas, înainte de a mă îndrepta spre ceașca de cafea pentru a-mi satisface nevoia unei băuturi calde și plăcute (și nevoia de cofeină). În timp ce-mi beau cafeaua, proiectez în viitor, gândindu-mă ce va urma acestei secțiuni a cărții, înainte de a mă întoarce la senzația degetelor mele pe tastatură. Veți observa din această descriere că fiecare gestalt este parcurs în prezent, fie printr-o acțiune propriu-zisă, fie prin imaginație. Trecutul persoanei, așteptările ei, influențele exercitate de situația prezentă și mediul cultural al individului vor modela împreună modul în care ne formăm și trecem de la un gestalt la altul. Această călătorie a unei nevoi emergente până la îndeplinirea ei a fost descrisă ca având o serie de etape. Etapele au fost elaborate și modificate de-a lungul anilor, de când fondatorii au descris conceptualizarea unui gestalt ca parcurgând patru etape pe care le-au numit precontact, angajare în contact, contact deplin, postcontact (PHG, 1951) – vezi tema 13. De atunci, au fost dezvoltate și ilustrate grafic multe hărți ale etapelor, în încercarea de a ilustra procesul de parcurgere completă a unei experiențe (un gestalt). Două asemenea exemple sunt cele concepute de Zinker (1977) și Clarkson (1989) și au devenit cunoscute sub numele de „ciclul gestaltului” sau „ciclul experienței” – vezi tema 14. CAPITOLUL 3. Adaptarea creativă Imaginați-vă că vă aflați într-o drumeție la munte într-o zi însorită. Atenția dumneavoastră este îndreptată spre miresme și peisaj, pe măsură ce străbateți urcușul lin. Terenul devine apoi mai abrupt și mai periculos pe măsură ce mergeți pe o culme îngustă. Vântul începe să bată cu putere, norii se adună și se apropie furtuna. Vă adaptați la aceste condiții schimbate sporindu-vă concentrarea și făcând pași mai mici. Nu mai sunteți atenți la miresme și peisaj, ci la parcurgerea drumului, anticipând rafalele de vânt și poziționându-vă în acord cu ele pentru a vă menține echilibrul. Ați putea evalua condițiile ca fiind prea periculoase pentru a vă întoarce. Situația este revizuită și reevaluată. Pe măsură ce situația de mai sus se schimbă, sunt făcute ajustări în raport cu condițiile schimbătoare ale mediului. Deși nu urcăm mereu munți, noi ne adaptăm constant viețile la condițiile mereu schimbătoare ale mediului. În gestalt, noi le numim adaptări creative, pentru a desemna natura activă a mișcării, în timp ce creăm noi modalități de a fi ca răspuns la situațiile noi. Toate adaptările creative sănătoase necesită realizarea contactului cu ceea ce este acum, mai degrabă decât cu o imagine trecută a modului cum au fost lucrurile. Mai curând Pag. 19 – 25 |