Adevăr Divin
Antrenarea minții și cultivarea bunătății pline de iubire
| Cele șapte puncte ale antrenării minții este o listă de nouăzeci și cinci de sloganuri, formând o instruire sumară, concisă, cu privire la viziunea și aplicarea budismului Mahayana. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Această carte este o traducere efectuată de Comitetul de Traducere Nalanda, a lucrării Cele șapte puncte ale antrenării minții, de Chekawa Yeshe Dorje, cu un comentariu bazat pe învățăturile orale predate de Chogyam Trungpa, Rinpoche. În învățăturile sale cu privire la această temă, Trungpa Rinpoche a folosit ca punct central de referință comentariul lui Jamgon Kongtrul cel Mare, numit în tibetană Changchup Shunglam (Calea principală spre Iluminare), inclus în colecția principalelor învățături ale Budismului Tibetan, care au rezultat mai târziu în Cele cinci Vistierii. (învățătorul lui Trungpa Rinpoche, Jamgon Kongtrul din Sechen, a fost una din încarnările acestui învățător din secolul nouăsprezece). Cele șapte puncte ale antrenării minții este o listă de nouăzeci și cinci de sloganuri, formând o instruire sumară, concisă, cu privire la viziunea și aplicarea budismului Mahayana. Studierea și practicarea acestor sloganuri este un mod foarte concret de a contracara agățarea de ego și de a cultiva blândețea și compasiunea. Ele oferă o metodă pentru a ne antrena mintea, atât prin practicarea meditației formale, cât și prin folosirea întâmplărilor din viața cotidiană drept mijloc de trezire. |
Cuprins:
Cuvânt înainte ... 5 |
Fragment:
Introducere * * * ÎN TRADIȚIA MAHAYANA trăim experiența unui fel de blândețe față de noi înșine și începe să apară un fel de prietenie față de celelalte ființe. Această prietenie sau compasiune este cunoscută în tibetană ca nyingje, care înseamnă „inimă nobilă”. Suntem dispuși să ne angajăm pentru a lucra cu toate ființele simțitoare. Însă, înainte de a ne lansa efectiv în acest proiect, avem nevoie de mult antrenament. Principalul obstacol pentru a deveni un mahayanist este a nu avea destulă compasiune pentru ceilalți și pentru sine – acesta este punctul esențial. Iar această problemă poate fi abordată prin antrenamentul practic, care este cunoscut ca practica lojong, „antrenarea minții”. Acest antrenament ne oferă o cale, un mod de a lucra cu stilul nostru dur, precis, crud și aspru, un mod de a deveni buni mahayaniști. Studenții mahayana ignoranți sau proști cred uneori că trebuie să se glorifice; ei vor să devină lideri sau călăuzitori. Avem o tehnică sau practică pentru a depăși această problemă. Această practică este dezvoltarea smereniei, care este legată de antrenarea minții. Principala viziune din mahayana este aceea de a lucra spre binele celorlalți și de a crea o situație care să le fie de ajutor. De aceea, îți asumi atitudinea de a fi dispus să te dedici celorlalți. Atunci când ai această atitudine, începi să realizezi că ceilalți sunt mai importanți decât tine. Datorită acestei viziuni mahayana, datorită faptului că îți asumi această atitudine și pentru că efectiv găsești că ceilalți sunt mai importanți – prin toate aceste trei aspecte, dezvolți practica mahayana a antrenării minții. Disciplina hinayana este în esență una de îmblânzire a minții. Lucrând cu diferitele forme de neatenție a minții, începem să devenim meticuloși și preciși, iar disciplina noastră se îmbunătățește. Atunci când suntem bine îmblânziți prin practicarea disciplinei shamatha, sau practica atenției, precum și antrenați prin vipashyana, sau conștiență, cu privire la cum să ascultăm învățăturile, începem să dezvoltăm o înțelegere deplină a dharmei. După aceasta, începem de asemenea să dezvoltăm o înțelegere deplină a modului în care, în starea noastră particulară de a fi îmblânziți, ne putem relaționa cu ceilalți. În mahayana, vorbim mai mult despre a antrena mintea. Acesta este următorul pas. Mintea este deja îmblânzită, deci poate fi antrenată. Cu alte cuvinte, am fost capabili să ne domesticim mintea prin practicarea disciplinei hinayana, conform principiilor buddhadharma. Odată domesticită mintea, o putem folosi mai departe. Este ca povestea de pe vremuri, despre a prinde o vacă sălbatică. Odată capturată vaca sălbatică, odată domesticită, observi că vaca devine dispusă să relaționeze cu îmblânzitorii ei. Astfel, în acest moment, vaca face parte din gospodăria noastră. Înainte, nu era așa - sunt sigur că vacile erau sălbatice și feroce înainte ca noi să le domesticim. În tibetană, antrenarea minții este cunoscută ca lojong: lo înseamnă „inteligență”, „minte”, „ceea ce percepe lucrurile”; jong înseamnă „antrenare” sau „procesare”. Învățăturile lojong constau într-o serie de pași sau puncte ale disciplinei mahayana. Disciplina fundamentală a antrenării minții, sau lojong, este o curățare sau procesare a minții în șapte etape: Această carte este bazată pe textul Kadampa fundamental, „Cele șapte puncte ale antrenării minții” și pe comentariul lui Jamgon Kongtrul, În tibetană, comentariul se numește Changchup Shunglam. Shung este cuvântul folosit pentru „guvern”, precum și pentru „corpul principal”. Așadar, shung înseamnă „corp principal de guvernare”. De exemplu, guvernul tibetan ar putea fi numit pa shung – pa însemnând „Tibet”, iar shung însemnând „guvern”. Guvernul care ar trebui să conducă o țară este o administrație largă, mai degrabă decât o administrație restrânsă: se ocupă de psihologia țării, de economie, politică și situații interne. Shung este de fapt baza de lucru, curentul principal de lucru. Lam înseamnă „cale”. Deci shunglam este o autostradă generală, ca să spunem așa, un proces fundamental de a lucra înspre iluminare. Cu alte cuvinte, este abordarea mahayana. Este autostrada pe care merg toți, o cale largă, extraordinar de largă și extraordinar de deschisă. Changchup înseamnă „iluminare”, shung înseamnă „larg” sau „de bază”, iar lam înseamnă „cale”. Deci, titlul comentariului este Calea de bază spre iluminare. Textul principal este bazat pe învățăturile lui Atisha cu privire la lojong și vine din școala Kadam de budism tibetan, care s-a dezvoltat în timpul lui Marpa și Milarepa, când monasticismul tibetan începuse să se dezvolte și să prindă rădăcini. Budiștii Kagyiipa au primit aceste instrucțiuni cu privire la practicarea corectă a budismului mahayana prin Gampopa, care a studiat cu Milarepa, precum și cu alți maeștri Kadam. Există ceea ce este cunoscut ca școala Kadam contemplativă și școala Kadam intelectuală. Ceea ce facem aici este legat de tradiția contemplativă a școlii Kadam. Budiștii Gelukpa s-au specializat în dialectică și au luat o abordare mai filozofică pentru a înțelege tradiția Kadam. Cuvântul kadam are o semnificație interesantă pentru noi. Ka înseamnă „ordin”, ca atunci când un general ține un discurs motivant pentru trupele sale, sau când un rege le dă miniștrilor săi un ordin. Sau am putea spune „logos”, sau „cuvânt”, ca în tradiția creștină: „La început a fost Cuvântul”. Acest fel de Cuvânt este un ordin sacru fundamental, primul care a fost vreodată rostit! În acest caz, ka se referă la o intuiție a adevărului absolut și a practicității și aplicabilității din punct de vedere al individului. Dam este „învățătură orală”, „învățătură personală”, adică, un manual despre cum să trăiești corect. Așadar, ka și dam puse împreună înseamnă că întreaga ka, toate ordinele sau mesajele, sunt privite ca învățături orale practice și utile. Ele sunt privite drept bază practică de lucru pentru studenții care sunt implicați în discipline contemplative și meditative. Aceasta este semnificația principală a cuvântului kadam. Cele câteva liste prezentate aici sunt foarte simple, fără a fi deosebit de filozofice. Este pur și simplu ceea ce unul dintre marii maeștrii Kagyu numea „degetul arătător al bunicii”. Atunci când o bunică spune „Acesta este locul unde mergeam să culeg porumb, să culeg legume”, ea își folosea mai degrabă arătătorul, decât scrisul pe o hârtie sau o hartă. Aceasta este abordarea bunicii a acelui lucru. În cazul meu, dat fiind că am studiat mult filozofia, prima oară când Jamgon Kongtrul mi-a sugerat să citesc și studiez această carte, Changchup Shunglam, am fost ușurat că Budismul era atât de simplu și că puteai efectiv să faci ceva. Poți efectiv să practici. Poți urma pur și simplu cartea și poți face așa cum spune, ceea ce este un lucru extraordinar de puternic și o mare ușurare. Iar această senzație de simplitate continuă încă. Este atât de prețios și de direct. Nu știu ce cuvinte să folosesc pentru a o descrie. Este ușor aspru, dar în același timp este atât de liniștitor să citești aceste scrieri. Aceasta este una dintre caracteristicele lui Jamgon Kongtrul – el își poate schimba complet tonul, ca și cum ar fi cu totul alt autor. De câte ori scrie despre un anumit subiect, își schimbă abordarea în mod corespunzător, iar atenția sa cu privire la relaționarea cu audiența devine cu totul diferită. Comentariile lui Jamgon Kongtriil la sloganurile Kadampa reprezintă una dintre cele mai bune cărți pe care le-am studiat atunci când m-am apropiat de monasticismul tibetan. Urma să devin un călugăr simplu. Urma să studiez aceste lucruri și să devin un mic budist cumsecade și o persoană contemplativă. Această tendință încă îmi marchează viața. În ciuda complicațiilor din viața mea și a problemelor de organizare, simt în continuare că sunt în principiu un budist simplu, romantic, care are o recunoștință imensă față de învățători și învățătură. Ceea ce s-a spus a fost o picătură de lichid auriu. De fiecare dată când citești o astfel de carte, îți con firmă tot mereu că există ceva legat de ea care face ca totul să fie foarte simplu și direct. Acest lucru mă face extraordinar de fericit. Și mă face să dorm bine. Există un fel de calitate aspră a eliminării preconcepțiilor și a altor lupte ale egoului care ar putea fi implicate în prezentarea învățăturilor. Însă, în același timp, rămâne mereu un fel de sensibilitate pentru devoțiune și simplitate în Budismul mahayana, pe care nu o poți uita niciodată. Acest lucru este foarte important. Nu încerc în mod deosebit să fiu dramatic. Dacă sună așa, e păcat. Însă am într-adevăr un sentiment deosebit de pozitiv față de Jamgon Kongtrul și de abordarea sa a acestei învățături. PUNCTUL UNU. PRELIMINARIILE, CARE SUNT O BAZÃ PENTRU PRACTICAREA DHARMEI 1. Mai întâi, exersează preliminariile. În practicarea sloganurilor și în viața cotidiană, ar trebui să rămâi conștient de [1] valoarea vieții umane și șansa unei vieți într-un mediu în care poți asculta învățăturile buddhadharma; [2] realitatea morții și faptul că aceasta vine pe neașteptate și fără avertisment; [3] capcana karmei – faptul că orice ai face, fie virtuos sau nu, te prinde mai departe în lanțul cauzei și al efectului; și [4] intensitatea și inevitabilitatea suferinței pentru tine și pentru toate ființele simțitoare. Aceasta se numește „a-ți însuși atitudinea celor patru aduceri-aminte”. Cu această atitudine ca bază, îl vei chema pe guru-ul tău cu devoțiune, invitând să pătrundă în sinele tău atmosfera de sfințenie inspirată de exemplul lui sau ei, jurând să tai rădăcinile ignoranței și suferinței. Aceasta este strâns Pag. 23 – 29 |