Adevăr Divin
Reguli de aur. Scrierile pierdute
| Pe parcursul vieții lui, Napoleon Hill i-a îndemnat în permanență pe oameni, prin scrierile și acțiunile sale, să devină cât mai buni cu putință. El este primul și cel mai faimos autor de cărți motivaționale, iar autorii renumiți din zilele noastre care au scris cărți din același domeniu îi datorează enorm lui Hill, atât în ceea ce privește valoarea, cât și eficiența multora dintre ideile lor. |
32.00 24.00 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Pe parcursul vieții lui, Napoleon Hill i-a îndemnat în permanență pe oameni, prin scrierile și acțiunile sale, să devină cât mai buni cu putință. El este primul și cel mai faimos autor de cărți motivaționale, iar autorii renumiți din zilele noastre care au scris cărți din același domeniu îi datorează enorm lui Hill, atât în ceea ce privește valoarea, cât și eficiența multora dintre ideile lor.
Volumul de față cuprinde articolele redactate de Napoleon Hill între 1919 și 1923, care au marcat începutul carierei sale de autor motivațional. Adunate pentru prima oară într-o carte, aceste scrieri vădesc un spirit admirabil în înțelepciunea sa, ale cărui opinii sunt la fel de întemeiate și astăzi ca acum aproape un secol.
Pornind de la o serie de interviuri luate de Hill unor personalități marcante din vremea lui, precum Carnegie, Ford și Edison, articolele cuprinse aici vizează și propun modalități testate — și deci eficiente — prin care orice om obișnuit poate atinge succesul.
Inteligente și elocvente, scrierile din cartea de față se remarcă printr-un evident fond motivațional și promovează perspective care continuă să fie actuale, pornind de la teme precum: capacitatea de sugestie, consolidarea încrederii în sine, legea atracției, persuasiune versus forță — care sunt deja cunoscute publicului cititor al lui Hill. Noii autori de cărți motivaționale au adaptat și readaptat ideile acestuia, însă sursa originală este, fără doar și poate, preferabilă oricărei alteia. Pentru că, așa cum s-a spus în repetate rânduri, viziunea lui Hill este capabilă să schimbe vieți!
Napoleon Hill (1883–1970) a fost un celebru autor american de cărți de literatură motivațională. A trecut de la jurnalistică la drept, a lucrat pentru Andrew Carnegie și, evoluând rapid, a ajuns consilier pentru oameni de afaceri, lideri și președinți precum Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Mahatma Gandhi, Thomas Edison, Henry Ford.
Preocupările lui Hill au vizat convingerile personale ale individului și rolul lor în atingerea succesului. Ca rezultat al cercetărilor întreprinse, în calitate de reporter, și la imboldul lui Andrew Carnegie, autorul a formulat „filosofia împlinirii“, reluată în multe dintre cărțile sale, cu scopul de a dezvălui calea spre reușită, formula prin care orice om se poate realiza atât în plan material, cât și spiritual. Deși concepute cu mult timp în urmă, ideile lui Napoleon Hill sunt, în continuare, fundamentale pentru domeniul dezvoltării personale. Cea mai celebră lucrare a lui Napoleon Hill este De la idee la bani, fiind, totodată, una dintre cele mai vândute cărți din toate timpurile. |
Cuprins:
Prefață ... 9 |
Fragment:
CAPITOLUL 2. Autosugestia
TERMENUL „AUTOSUGESTIE” SE REFERÃ, de fapt, la sugestia conștientă, sugestie pe care un individ o cultivă în raport cu sine. În excelenta sa revistă As a Man Thinketh, James Allen a oferit întregii lumi un exemplu magistral de autosugestie, demonstrând că un individ se poate redefini literalmente pe sine, prin intermediul autosugestiei. La fel ca revista lui James Allen, lecția de față urmărește, în principal, să-i stimuleze pe indivizi pentru a ajunge la descoperirea și perceperea adevărului că „ei înșiși sunt proprii lor creatori”, prin prisma gândurilor către care înclină și pe care le acceptă; a adevărului că mintea este cea care prelucrează atât țesătura interioară a caracterului, cât și pe cea exterioară a concursului de împrejurări; și a adevărului că, în pofida faptului că firul vieții i-a legănat în brațele ignoranței, durerii și mâhnirii, acum ei își pot ridica privirea cu speranță, către iluminare și beatitudine. Această lecție nu este nicidecum o predică, cum nu este nici un tratat de morală sau de etică. Este un tratat științific, prin care oricine poate înțelege raționamentul primei trepte de pe scara magică a succesului și modul în care poate profita de pe urma acestui principiu, dezvoltându-și propriile abilități, pentru a soluționa cele mai importante probleme economice ce apar de-a lungul vieții. Lecția se bazează pe următoarele adevăruri: 1. Fiecare mișcare a corpului uman este controlată și direcționată de gând, cu alte cuvinte, dictată de creier, acolo unde mintea este cea care tronează. 2. Mintea se împarte în două secțiuni, una fiind denumită secțiunea conștientului (cea care guvernează activitățile noastre corp orale când suntem treji), cealaltă, secțiunea subconștientului (care controlează activitățile noastre atunci când dormim). 3. Prezența oricărui gând ori idee în mintea conștientă a cuiva (probabil, acest fapt se aplică și gândurilor și ideilor din secțiunea subconștientă) tinde să producă o „trăire corelată” și o reacție la nivel corporal, prin transformarea respectivului gând în realitate fizică. De exemplu, o persoană își poate dezvolta o doză mai mare de curaj ori de încredere în sine apelând la formulele de mai jos, ori la alte construcții pozitive similare, sau repetându-și-le cu regularitate în minte: „Cred în mine. Sunt curajos. Pot realiza orice mi-aș propune.” Asta înțeleg experții prin autosugestie. Vom continua prin a vă oferi acel modus operandi care vă apropie de prima treaptă de pe scara magică a succesului. Pentru început, gândiți-vă foarte bine cărui tip de activitate doriți să vă dedicați viața, având în vedere și impactul pe care-l are aceasta și asupra celor din jur. Odată ce v-ați stabilit domeniul de activitate, notați o frază cât mai clară care să-l sintetizeze și memorați-o. Repetați cuvintele ce vă descriu activitatea profesională de câteva ori pe zi, mai ales înainte de a vă culca, și spuneți-vă necontenit că toată energia voastră se concentrează întru atragerea forțelor, a oamenilor și a lucrurilor necesare pentru atingerea obiectivului profesional ori a visului vostru în viață. Nu omite ți nicio clipă faptul că propriul creier este, efectiv, ca un magnet și că va atrage alți oameni, ale căror gânduri și idei rezonează cu gândurile care vă guvernează vouă mintea și cu idealurile după care vă conduceți viața. Există o anumită lege, pe care am putea-o numi, pe bună dreptate, legea atracției, care afirmă că în univers și în natură există anumite afinități. Dacă n-ar fi existat această lege, imuabilă ca și legea gravitației, care guvernează ordinea planetelor, celulele din care se dezvoltă un stejar s-ar fi putut foarte bine dispersa și combina cu celulele din care se dezvoltă plopul, dând naștere unui arbore în parte stejar, în parte plop. Numai că nu s-a auzit până acum de un asemenea fenomen. Continuând cu analiza acestei reguli, vom descoperi cum funcționează ea raportat atât la bărbați, cât și la femei. Știm cu toții că oamenii prosperi de afaceri caută compania altor indivizi de succes, pe când oamenii din clasa de jos, pe a celor cu un statut similar, acest lucru fiind la fel de adevărat ca faptul că apa curge întotdeauna la vale. Incontestabil, reciprocele se atrag. În plus, dacă este adevărat că oamenii sunt atrași în permanență de către aceia cu idealuri și gânduri similare cu ale lor, cu atât mai mare este importanța controlării și orientării propriilor gânduri și idealuri către punctul dezvoltării acelui „magnet” la nivelul creierului, care să-i atragă pe cei din jur către voi. Și, dacă este adevărat că însăși prezența fiecărui gând în mintea conștientă determină un impuls către activitate musculară, fizică, corelată cu natura gândului respectiv, oare nu putem întrezări avantajele selectării – atente, desigur – a gândurilor în baza cărora acționăm cu toții? Citiți aceste rânduri cu mare atenție și meditați asupra lor, descoperindu-le adevăratul sens, pentru că în acest moment noi punem, de fapt, bazele unui adevăr științific, adevăr care constituie însuși fundamentul tuturor realizărilor umanității. Acum începem să pavăm drumul pe care veți păși pentru a evada din hățișurile îndoielii, disperării, incertitudinii și eșecului, motiv pentru care vrem să vă familiarizați cu fiecare porțiune a lui. Nu poate spune nimeni ce este gândul, însă toți filosofii și oamenii de știință care au studiat acest subiect sunt de acord că gândul reprezintă o formă superioară de energie care guvernează activitățile corporale, că fiecare idee născută în urma unui efort de concentrare prelungit capătă formă permanentă și continuă să influențeze activitățile corporale, în baza naturii sale, fie conștient, fie inconștient. Autosugestia, care nu este altceva decât o idee născută în mintea cuiva prin intermediul gândului, reprezintă singurul principiu recunoscut cu ajutorul căruia o persoană se poate transforma efectiv, în funcție de scopul urmărit. Cum poate influența autosugestia dezvoltarea caracterului Și-așa ajungem la momentul explicării metodei grație căreia autorul de față a fost subiectul unei transformări efective, pe parcursul unui interval de aproximativ cinci ani. Înainte de a trece la amănunte, am dori să readucem în discuție tendința generală a oamenilor de a pune la îndoială ceea ce nu reușesc să înțeleagă și ceea ce nu-și pot explica, în baza unor experiențe similare, proprii sau nu. Mai vrem să spunem și că aici nu este loc pentru vreun Toma Necredinciosul. Deși relativ tânăr, autorul a fost martorul apariției unora dintre marile invenții ale lumii, mai exact, al revelării unor așa-zise „mistere” ale naturii. Și este perfect îndreptățit să afirme că, în ultimii 60 de ani, știința a îndepărtat vălul care ascundea lumina adevărului și a venit cu un număr sporit de instrumente puse în slujba culturii, a dezvoltării și a progresului, mai multe chiar decât au fost descoperite pe întregul parcurs al istoriei. Dacă vorbim de un timp nu foarte îndepărtat, am fost martorii apariției bec ului cu incandescență, a mașinii de scris, a presei de tipar, a razelor x, a telefonului, a automobilului, a avionului, a submarinului, a telegrafului fără fir și a altor și altor minunății ale tehnicii, care-i ușurează viața omului și-l îndepărtează de instinctele primordiale din negura vremurilor apuse. Pe măsură ce sunt scrise aceste rânduri, ne sosesc informații potrivit cărora Thomas A. Edison lucrează la o invenție care, crede el, va înlesni comunicarea dintre spiritele celor răposați și noi, cei de aici, de pe pământ, bineînțeles, dacă așa ceva ar fi cu putință. Iar dacă mâine-dimineață ar sosi din East Orange, New Jersey, știrea că Edison și-a perfectat invenția, reușind să comunice cu spiritele celor trecuți în neființă, autorul de față, să se înțeleagă bine, n-ar lua în derâdere afirmația respectivă. Dacă nu acceptăm ceva ca adevărat până nu avem dovada, ar trebui măcar să păstrăm o atitudine deschisă, asta pentru că pe parcursul ultimilor 30 de ani am fost martorii multor lucruri „imposibile”, ce ne-au întărit convingerea că puține-i mai sunt inaccesibile omului când își pune în minte, cu o determinare nestrămutată, să realizeze ceva. Dacă istoria modernă nu minte, se pare că specialiștii în căi ferate din perioada lui Westinghouse au denigrat ideea acestuia de a opri un tren prin pomparea de aer în frâne, însă aceiași specialiști au trăit să vadă pusă în aplicare legea care obliga companiile feroviare din New York să funcționeze în baza acestei „invenții absurde”, lege fără de care nivelul actual al vitezei trenurilor și siguranța de care ne bucurăm astăzi n-ar fi fost posibile. De asemenea, dacă ilustrul Napoleon Bonaparte n-ar fi tratat cu aroganță invitația lui Robert Fulton, capitala Franței s-ar fi aflat, poate, pe pământ englezesc astăzi, iar Franța ar fi pus stăpânire pe întreg Imperiul Britanic. Fulton i-a dat de știre lui Napoleon că inventase un motor cu aburi care făcea posibilă deplasarea unei ambarcațiuni în contra vântului, însă Napoleon, dat fiind că nu auzise vreodată de existența unei asemenea mașinării, i-a trimis vorbă lui Fulton că el n-are timp de poante și că, evident, ambarcațiunile nu pot să se deplaseze împotriva vântului, de vreme ce nu există un precedent. Pag. 24 – 29 |