Adevăr Divin
Descoperă-ți diamantul interior!
| Doar atunci când vom reuși să ne dezvoltăm toate cele trei laturi ale vieții: (1) latura mentală a ființei, (2) latura fizică a ființei și (3) latura spirituală a ființei, doar atunci vom reuși să ne înțelegem viața pe deplin, să cunoaștem adevărurile care o guvernează. Înțelegerea nu vine din procesul propriu-zis al gândirii, ci din procesul mult mai complex al trăirii acelor adevăruri, până ce ele devin tot atât de firești precum respirația. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Aceste adevăruri, pentru că sunt mai multe, care se aglutinează în ceea ce vrem, dorim și putem să facem, nu pot fi obținute și stăpânite decât printr-o schimbare totală a așezării ființei noastre în contextul vieții concrete. Abia atunci înțelegerea corectă vine de la sine, iar direcția fundamentală în viață este ascendentă. Altfel, este dominantă iluzia schimbării, aceasta înlocuiește observarea și înțelegerea procesului manifestării realității din potențialitatea persoanei. Iluzia schimbării înseamnă dominanța fricii, inhibiția și automanipularea, situații care sărăcesc și veștejesc ființa umană." „Stă în puterea minții noastre, ca fiecare să devenim căutătorii și constructorii propriului destin. Diamantul este în noi; totul este să alegem calea luptătorului impecabil." „Cartea vă ajută să descoperiți meandrele propriei dumneavoastră ființe, vă arată că puterea stă în înțelegere, hotărâre și credință, că această putere de diamant se găsește în ființa dumneavoastră, ca un dar al perfecțiunii Creației, de aceea vă îndeamnă și vă ajută cu sfaturi să vă schimbați viața pentru a fi împliniți și fericiți." Steluța TodeaSteluța Todea s-a născut în 1961. Este absolventă a Facultății de Psihologie a Universității „Titu Maiorescu" din București. Are Mașter în Psihoterapie cognitiv comportamentală și hipnoză clinică. Este căsătorită de 33 de ani, are doi copii și un nepot. Trăiește, împreună cu familia, și lucrează la Mediaș. O experiență de moarte clinică i-a schimbat cursul vieții la vârsta de 22 de ani. Deodată, și-a dat seama că viața nu are doar partea materială, tangibilă, ci are și o parte spirituală. A experimentat în moarte clinică o stare de pace și de iubire aflată dincolo de orice descriere, ceva ce nu a trăit și experimentat în corp fizic. Acea lumină strălucitoare și prezența unei iubiri infinite care părea fără început și fără de sfârșit, a făcut-o să-și redefinească drumul în viață, să conștientizeze partea spirituală a vieții și să-și descopere „diamantul interior" care este Șinele Divin și pe care toți oamenii îl au în interiorul lor, dar acesta așteaptă doar să fie descoperit. Cartea de față este mărturia frământărilor sociale și profesionale, a unor lecturi memorabile. |
Cuprins:
MULȚUMIRI ... 5 |
Fragment:
Capitolul 1. SUNTEM CEEA CE GÂNDIM ȘI CREDEM CÃ SUNTEM
Acestea sunt semințele care trebuie semănate: 1. Schimbându-ți gândurile, îți schimbi viața În fața problemelor de tot felul, omul caută răspunsurile în afara lui. Evident omul este mai bine pregătit pentru activitatea materială, activitate pe care o percepe cu cele cinci simțuri. De mici, am fost învățați să ne canalizăm atenția înspre exterior: când eram bebeluși și ne era foame scânceam, iar mama sărea să ne hrănească; când ne era sete și eram agitați, cineva ne dădea apă. Astfel, am fost obișnuiți să ne canalizăm atenția la exterior, să căutăm acolo răspunsul la trebuințele noastre, așteptând ca altcineva să ni le rezolve. Pe măsura avansării în vârstă și a dezvoltării nevoilor, pentru a-și îmbogăți existența, omul trebuie să-și întoarcă privirea către interiorul său, unde își va găsi cea mai mare putere. Omul puternic și adevărat trebuie să fie în măsură și să se obișnuiască să-și controleze gândurile, sentimentele și acțiunile. Gândurile sunt fascicule mici de energie care, prin emiterea lor, se propagă în univers, de unde primim înapoi ca răspuns exact în sensul a ceea ce am emis. Mulți dintre noi nu dăm atenție la calitatea gândurilor pe care le emitem în univers. Dar e bine să știm că, totuși, calitatea gândurilor determină calitatea vieții. O minte puternică, disciplinată, pe care oricine și-o poate cultiva prin urmărirea zilnică a gândurilor și educarea lor, poate face miracole. Dacă vrei să-ți trăiești viața la cel mai înalt nivel, ai grijă de propriile gânduri, ca de cele mai mari posesiuni. Fiecare dintre noi are obligația să-și clarifice scopul în viață, să-și stabilească un ideal și să pornească la materializarea idealului său. Totul în viață se modelează, se conturează și ia o formă în funcție de idealul nostru. Dacă idealul nostru este un ideal măreț și nobil, vom obține rezultate pe măsură, în schimb, dacă idealul nostru nu este nici mare, nici nobil, doar mărunt, material, atunci tot ceea ce facem, ceea ce simțim, Și nu se cade atunci să ne mirăm că suntem limitați și nefericiți!? Este dovedit: ne vom crea și vom obține exact idealul pe care ni l-am propus. Vă dau aici un exemplu pe care l-am citit Într-o carte și care mi-a rămas adânc înrădăcinat în minte. Un om a găsit un ou de vultur și l-a pus în cuibarul unei găini de curte. Puiul de vultur a ieșit din ou odată cu puii de găină și a crescut împreună cu aceștia. Toată viața lui, vulturul a făcut ceea ce făceau și puii de găină, crezând că pui de curte. Scurma pământul după viermi și insecte, cloncănea și cotcodăcea, dădea din aripi și zbura un pic prin aer. Anii au trecut și vulturul a îmbătrânit foarte tare. Într-o zi, a văzut o pasăre splendidă deasupra lui, pe cerul fără nori. Aceasta plana într-o grațioasă măreție printre curenții puternici, bătând încet din aripile sale viguroase, ușor aurii. Bătrânul vultur privea în sus cu venerație. – Cine este acesta? a întrebat el. – Acesta este vulturul, regele păsărilor, i-a spus o orătanie. El aparține Cerului. Noi aparținem Pământului. Noi suntem găini. În altă zi, vulturul ajunse la marginea unui lac și când s-a aplecat să bea apă și-a văzut imaginea oglindită în lac, uitându-se mai bine și-a dat seama că seamănă foarte mult cu acea pasăre frumoasă pe care a văzut-o planând pe cerul senin și a înțeles pe loc ca el este vultur și poate să își ia zborul în înaltul cerului. S-a avântat în zbor și a experimentat senzația de libertate oferită de zborul deasupra pământului. A zburat departe, și mai departe, bucurându-se de beția zborului și nu a mai revenit niciodată înapoi la viața dusă înainte ca pasăre a pământului... Suntem ceea ce gândim că suntem? Da. Din această poveste putem înțelege că noi oamenii ne ducem viața în modul în care credem că suntem. Suntem ceea ce gândim că suntem, dar avem posibilitatea de a ne îmbunătății viața schimbându-ne calitatea gândurilor noastre, deoarece gândul aduce după sine și comportamentul nostru, iar dacă noi nu suntem mulțumiți de rezultatele obținute, avem oricând libertatea și puterea de a gândi într-un mod diferit. Atunci și rezultatele vor fi diferite. Cel puțin în mintea noastă avem libertatea deplină de a ne planta ce gânduri vrem/dorim și în urma gândurilor obținem acele rezultate – bune sau rele, pozitive sau negative – pe care le-am proiectat. Pentru aceasta nu avem nevoie de niciun ajutor din afară. Putem să ne schimbăm gândurile instantaneu și oricând considerăm. Numai că și acest fapt se dobândește, se educă, se determină prin exercițiu volitiv, conștient și responsabil. Cunoașterea acestor principii simple ne oferă o putere uriașă, care vine din interiorul nostru atunci când conștientizăm că ne putem clădi destinul așa cum aspirăm. În minte se rotesc mereu gânduri după gânduri, fără ca noi să intervenim într-un fel și fără să avem permanent control asupra a ceea ce se întâmplă în acel miraculos loc al ființe noastre. Putem însă să avem control asupra a ceea ce ne introducem conștient în minte. Și aici alegerea ne aparține. De exemplu, auzim la știri relatarea unui accident oribil și mintea noastră începe să prelucreze, să emită gânduri: puteam să fiu eu acolo... sau cineva apropiat... Și astfel începem să ne îngrijorăm, ne traversează fiori de teamă și compasiune, dar și sentimentul de liniște că nu am fost noi în acea dramatică situație. Iată, telecomanda televizorului este în mâna noastră și nu ne oprește nimeni să schimbăm canalul sau să stingem televizorul, deci putem face ceva ca să ne ocrotim ființa de atacuri negative, de agenți stresanți. Putem renunța să recepționăm asemenea știri și să trecem să citim o carte pe care noi o alegem, să privim un peisaj, să dezvoltăm o discuție, să admirăm o floare sau să alintăm pisica în somnul ei dulce sau ghidușia câinelui. În acest fel nu devenim sclavii gândurilor rele și grele de noxe, și ne dăm seama că doar noi alegem ceea ce vrem să facem și să gândim. Suntem ceea ce credem că suntem. Dacă gândurile noastre sunt negative vom trăi experiența unor necazuri, iar dacă gândurile noastre sunt pozitive vom avea gesturi pozitive, vom avea parte de bucurii de viață. Mă întreba cineva, într-o zi: – Cât durează până pot să fiu fericit? – Până îți schimbi gândul că ești nefericit, i-am răspuns. Gândind că ești fericit reușești să-ți aduci și starea de fericire în experimentare. Putem folosi gândurile ca niște arme care se întorc pentru a ne distruge sau le putem transforma în instrumente pe care le putem folosi pentru a ne aduce putere, bucurie și pace în viața noastră. Suntem, fiecare, stăpânul gândurilor noastre și creatorul realității ființei noastre și caracterului nostru. Noi determinăm și dăm forma persoanei care suntem și destinului nostru. Ce sunt, atunci, gândurile? Poate că fiecare dintre noi avem o definiție, o încercare de explicație. Dar cel mai la îndemână, ca să ne verificăm opțiunea, este dicționarul. DEX-ul ne spune că gândul este procesul de gândire sau rezultatul procesului de gândire. Deci gândul este și procesul de gândire și rezultatul procesului de gândire; procesul și rezultatul sunt interconectate și intraconectate, deci nu sunt separate și nu sunt neapărat legate de realitatea imediată. Chiar dicționarul ne poartă prin destule meandre: gândul = idee, cuget, preocupare, obsesie, închipuire, intenție, plănuire, convingere, părere, voie, năzuință etc. Deci, gândul poate fi un proiect, o închipuire sau poate deveni un gest, o acțiune. De aici rezultă că ceea ce emitem ca gând putem obține ca rezultat. Depinde dacă îl consumăm în interior, îl stingem sau îl amplificăm, sau îi dăm drumul imediat, îl supunem analizei, adică altor gânduri, ca să-I evaluăm într-un scop, să ne fie de folos. După cum am văzut, gânduri le mai pot fi denumite și idei și păreri, și preocupări, și griji, și intenții și hotărâri. Depinde de fiecare cum își percepe și concepe propria realitate pe care o trăiește și cu care se confruntă. Imaterialitatea aceasta a gândurilor noastre este totuși o energie – invizibilă, o forță materială a ființei noastre –, care poate fi constructivă sau distructivă 2. Idee și părere Aceste cuvinte pot să pară sinonime, dar se diferențiază. Și unul și altul sunt produs al gândirii, al procesului de reflectare generalizată a realității sau (doar) de reflecție generalizată a realității interioare ori, după caz, exterioare. Ideea, ca produs general și abstract, poate fi o primă formă a gândului, in nuce, care nu este neapărat nevoie să fie emisă, formulată cu ajutorul cuvintelor. E o instantaneitate a conștiinței noastre. Sau: este aceaforma mentis de la care plecăm pentru a „formula” părerea. În ordine, după ce am acceptat ideea ne putem exprima părerea. Ideea poate, așadar, să nu aibă contur, după cum și părerea poate fi redusă la o străfulgerare de gând, adică la iluzie, la închipuire. Noțiune, concept, părere, iluzie, închipuire – ideea sau părerea, dezvoltate sau nu, abandonate sau exprimate în acțiuni, în atitudini sunt produsul gândirii și conștiinței noastre, al percepției, al raționalității și sensibilității, al bio-psihicului nostru în impact cu realitatea. Fără îndoială există o realitate interioară, bio-psihică, puternic individuală, care marchează procesul și produsul gândirii, după cum există o realitate exterioară, independentă, obiectivă, față de care suntem reactivi și cu care suntem indispensabil în raporturi foarte diferite și diferențiate de la persoană la persoană, de la situație la situație. Să reflectăm asupra acestor criterii. O să plecăm de la unul primar: fiecare om se naște cu o doză de inteligență cultivabilă; deci nimeni nu este exclus ab initio de la o sumă infinită de șanse. Trebuie doar ca fiecare să își descopere această inteligență, iar când și-a descoperit inteligența, adică putința reflexivă și creativă, se poate înșela mai puțin și poate mai greu să cadă pradă celor spuse de către cineva. Oamenii trăiesc neclar deoarece ei trăiesc cu idei sau păreri greșite despre ei, păreri care cel mai adesea nu sunt ale lor, au fost acceptate din mediul extern. De exemplu, părinții ne-au spus deseori că nu am fost cuminți, profesorii că nu am învățat destul, religia ne arată că avem păcate. Iată, ajungem astfel să credem că nu suntem suficient de buni și că ne-am născut probabil cu multe lipsuri. Auzind toate aceste lucruri destul de des, sfârșim prin a deveni ceea ce vor alții: părinții, societatea, religia, fiindu-ne apoi destul de greu să ne rupem de aceste tipare mentale și emoționale, pentru a merge liberi în gândire și în fapte mai departe. Și fiindcă toată lumea este centrată mai ales asupra defectelor, care ne sunt scoase în evidență mai mult decât calitățile, ajungem să ne comportăm sub acest fel de tipar, confirmându-ne și nouă că nu am fi buni de nimic și că avem mereu ghinion. Câți dintre voi nu se recunosc în astfel de tipare de gândire și de comportament, care pe mulți îi urmărește întreaga viață, fără să știe cum să rupă aceste tipare, imprimate și permise de societate, de religie, și mai puțin cenzurate sau combătute. De aceea, în filme, la televiziune sunt arătate multe scene înfricoșătoare. Am văzut o scenă din filmul numit ,,Născut pentru a muri”, care înfățișa cum sunt antrenați în lupte tineri pentru a-și omorî partenerul. Principiul era că din ring nu ieșea doar unul viu, celălalt murea. Pe ecran, unul lovea cu pumnalul în inima celuilalt, iar sângele țâșnea ca din fântână. Totul era parcă normal, viu. Filmul era difuzat seara la o oră când copii nu dorm încă. Și ce puteau ei pricepe? Ce să învăț eu om mare din asta? Nu era că binele învinge răul, nicidecum, decât că sunt în realitate, asemenea ipostaze; ba, mai mult, mesajul remanent era că societatea este preocupată să ne manipuleze prin frică și teroare, că oricând ni se poate petrece la fel. În fond, ni se arăta că iubirea este învinsă de ură. Chiar de mici, mulți dintre noi am fost învățați să nu ne arătăm sentimentele de iubire față de cineva, acest fapt fiind un gest de slăbiciune. Să ne întrebăm: câți bărbați se pot uita în ochi unei femei ca să-i spună simplu și sincer, curat și adevărat: „Te iubesc”! Cei mai mulți o vor face cu destulă fâstâceală, cu reținere. Noi, cei mai mulți, nu am fost învățați suficient să propagăm iubirea, să o dovedim mereu și dezinteresat. Pag. 13 – 19 |