Când copilul tău îi întoarce spatele lui Dumnezeu

Unele dintre aceste nume reprezintă personaje bine-cunoscute în istorie: Augustin, John Newton, Adoniram Judson și Hudson Taylor.

Alții sunt cunoscuți ca lideri creștini ai secolului nostru, cum ar fi: James C. Dobson (Facus an the Family) sau Franklin Graham (fiul celebrului predicator Billy Graham).

După ce vei urmări aceste experiențe adevărate, vei înțelege că durerea ta nu este unică și că nu numai în familia ta se regăsesc chinul părintesc, inima sfâșiată, descurajarea și durerea prin care trece un părinte. Mai mult decât o consolare însă, vei afla ce pași trebuie făcuți pentru refacerea relațiilor, pentru înțelegerea celuilalt, pentru întoarcerea părinților spre copii și a copiilor către părinții lor.

Capitolul unu

NU EȘTI SINGUR! - 7

Capitolul doi

JOCUL ÎNVINOVÃȚIRII - 16

Capitolul trei

ELIBEREAZÃ-TE! - 27

Capitolul patru

CUM SÃ FACI FAȚÃ SENTIMENTELOR - 33

Capitolul cinci

CUM SÃ ÎNȚELEGI TEMPERAMENTELE - 49

Capitolul șase

CUM SÃ CONSTRUIEȘTI PODURI- 53

Capitolul șapte

CUM SÃ ÎMPLETEȘTI FUNII DE IUBIRE - 67

Capitolul opt

CUM SÃ REPARI GARDURI- 76

Capitolul nouă

CUM SÃ ÎNTÃREȘTI RELAȚIILE - 37

Capitolul zece

DARUL RUGÃCIUNII- 97

Capitolul unsprezece

FÃGÃDUINȚE PENTRU PÃRINȚI- 103  

Capitolul doisprezece

MOTIVE DE SPERANȚÃ -117

Capitolul unu

NU EȘTI SINGUR!

După șapte ani de încercări pentru a avea copii, în final, Marj și Tom au ales să adopte unul. În timpul procedurii de întocmire a actelor necesare, prietenii apropiați i-au avertizat: „Ați fi putut trăi foarte bine și singuri. Copiii îți aduc prea multă durere. Dacă vreți să fiți scutiți de o mulțime de probleme mai târziu, renunțați la ideea asta!”

Sceptici, Marj și Tom au dat din cap. Cum ar putea copiii să aducă altceva decât iubire și bucurie inimilor părinților? Nu a fost planul lui Dumnezeu ca noi să avem copii? Cu siguranță că tot ce trebuie să faci este să-ți iubești copiii, să-i crești corect și vei trăi fericit totdeauna, după aceea.

Ei s-au uitat la părinții care și-au pierdut copiii în lume și și-au spus: „Nouă nu ni se va întâmpla niciodată așa ceva! Noi vom fi părinți perfecți. Vom reuși. Nu trebuie să ne îngrijorăm.”

Câțiva ani mai târziu, când copiii lor au devenit adolescenți, cineva le-a dat o inscripție pe care să o agațe pe perete: „Nebunia se transmite. O iei de la copiii tăi!” De atunci, Marj și Tom au știut ce înseamnă să ai un copil rebel, făcând alegeri care le-au sfâșiat inimile.

„Unde am greșit?”, se întreba Marj. „Poate, dacă aș fi fost mai restrictivă sau mai iubitoare, mai atentă sau mai înțelegătoare ori mult mai informată... Cu siguranță că există ceva ce aș fi putut face pentru a preveni aceasta.”

„Poate, dacă n-aș fi călătorit atât de mult... „, se tânguia Tom.

„Poate, dacă aș fi petrecut mai mult timp cu copiii..,”

Marj și Tom au început să se-certe, acuzându-se unul pe altul pentru lucruri pe care le-au greșit. Apoi, având atât de mare nevoie unul de celălalt, au mers împreună și au plâns înaintea lui Dumnezeu. „Doamne, iartă-ne pentru că nu am fost părinții care trebuia să fim! Te rugăm, adu-i înapoi la Tine, pe copiii noștri, înainte de a fi prea târziu!”

Simțindu-se vinovată pentru că nu au crescut niște copii perfecți, Marj a căzut în disperare. A renunțat la serviciile pe care le făcea la biserică și s-a retras din toate funcțiile sociale. Simțământul de părinte care a eșuat a făcut-o să se simtă ca un gunoi al societății.

Părinți cu fii risipitori

Marj și Tom nu sunt singurii. Ei sunt doar doi din miile de părinți care, de la începutul timpului, au sperat la fel, s-au rugat aceeași rugăciune și au simțit același chin sufletesc.

Această carte va relata poveștile a mai mult de 65 de fii risipitori și a părinților acestora. Unii dintre fiii risipitori sunt figuri bine-cunoscute în istorie: Augustin, John Newton, Adoniram Judson și Hudson Taylor. Alții sunt cunoscuți ca lideri creștini ai secolului nostru, cum ar fi: James C. Dobson, Sr., Franklin Graham, Dick Eastman și Glenn Aufderhar. Pe alții, în afară de părinții lor, prea puțini îi cunosc. Fiecare fiu risipitor le-a produs multă durere părinților. Fiecare a avut părinți care s-au rugat pentru el/ea fără încetare.

După ce vei citi despre acești părinți ai fiilor risipitori, vei înțelege că durerea ta nu este unică. Nu numai în familia ta se regăsesc chinul părintesc, inima sfâșiată, descurajarea și durerea prin care trece un părinte. Dumnezeu nu i-a părăsit pe ei sau pe copiii lor. Și El nu te va părăsi nici pe tine și nici pe ai tăi.

Vom relata povestiri despre unii fii risipitori care s-au întors și despre aventurile altora care se află încă în țara îndepărtată. Vom împărtăși modul în care au făcut față alți părinți chinului lor sufletesc, ce pași utili au făcut pentru a reface relațiile și cum au învățat să se roage cu putere. Aceste povestiri îți vor da nu numai speranță, ci îți propun fapte concrete, lucruri pe care le poți face și care îți pot aduce o schimbare în viața ta și a copiilor tăi adulți.

Toate povestirile din cartea aceasta sunt adevărate. Când sunt folosite atât numele, cât și prenumele unei persoane înseamnă că sursa de informație este dată. Când este folosit doar prenumele, povestea este totuși adevărată, dar numele și unele detalii de identificare au fost schimbate, pentru a-i proteja pe cei implicați.

Această carte este pentru tine

Ai simțit vreodată că ți se rupe inima văzând cum copilul tău are un stil de viață ne creștin, din care nu lipsesc drogurile, promiscuitatea, alcoolul și țigările? Ai simțit descurajarea văzând cum copilul tău nu mai merge la biserică? Ai cunoscut durerea intensă provocată conștientizarea faptului că copilul tău este implicat într-o relație homosexuală? Ai plâns, întrucât copilul tău, care a crescut iubindu-L pe Dumnezeu, acum râde de credința ta și își bate joc de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu?

Ai simțit o înjunghiere de frică atunci când telefonul a sunat în miezul nopții? Aștepți următoarea întâlnire de familie cu un amestec de bucurie și teamă? Te simți câteodată ca un soldat într-o luptă înfricoșătoare, în căutarea ta după pace în relația cu unul dintre copiii tăi adulți?

Ai stat treaz până în zori, încercând să înțelegi unde ați greșit ca părinți? Ți-a fost greu să-ți stăpânești lacrimile, văzând cum alți părinți vorbesc plini de entuziasm despre copiii lor care lucrează pentru Dumnezeu? Trebuie să știi că nu ești singur. Iar această carte este pentru tine.

Volumul de față este scris pentru părinții îndurerați din cauza alegerilor pe care copiii lor adulți le-au făcut, pentru părinții care se roagă pentru fiii lor risipitori care s-au depărtat de Dumnezeu și de biserică.

O problemă des întâlnită între părinții creștini

„Cât de des am fost disperată cu privire la eșecul meu ca mamă!”, scrie Pam Caruso. „Cu toate că am făcut tot ce am crezut că este mai bine în creșterea copiilor mei ca să-L cunoască și să-L iubească pe Dumnezeu, când au ajuns la maturitate, unul câte unul au ales să-și trăiască viața separați de Dumnezeu. Această disperare pe care am simțit-o nu este numai a mea. Multe alte mame creștine, unele dintre cele mai evlavioase pe ‚care le cunosc, și-au exprimat aceeași tulburare sufletească.”

Dacă este adevărat că mulți creștini sunt părinți cu fii risipitori, atunci de ce așa de des încercăm să ținem ascunsă durerea noastră? De ce privim la alții care zâmbesc în biserică și credem că noi suntem singurii sortiți durerii?

Poate ne e teamă să ne împărtășim poverile noastre, pentru că simțim, cumva, că noi suntem de vină. Avem simțământul că am falimentat ca părinți și nu vrem ca alții să știe că noi ne luptăm cu rușinea unui copil care a apucat pe un drum greșit. Dar nu suntem singuri!

Îmi aduc bine aminte cum m-am simțit când unul dintre copiii noștri s-a răzvrătit împotriva valorilor pe care noi am încercat cu greu să i le transmitem. Atât de rău m-a durut! Am plâns până când nu am mai avut lacrimi. Am simțit un eșec complet ca părinte și, de asemenea, ca bun creștin. Toți ceilalți părinți păreau că au reușit, în timp ce doar eu am eșuat.

După ce anii au trecut, văd lucrurile diferit. Știu acum că mulți dintre membrii bisericii, la fel ca mine, erau părinți îndurerați. Oh, motivele crizei au fost diferite, dar durerea era aceeași! Noi am trăit o frustrare generată la gândul că eram niște părinți necorespunzători. Am încercat din greu. Ce am făcut greșit?

Acum pot să-L laud pe Dumnezeu pentru prezența Lui din timpul acelor vremuri de criză de demult. Privesc cu plăcere la lucrarea transformatoare a lui Dumnezeu în familia noastră. Copiii care ne-au produs atunci atâta durere, acum ne aduc atâta bucurie! Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei și pentru puterea Sa, care a lucrat în viețile lor.

Mă rog ca povestirile din această carte să ajute la îndepărtarea oricărui simțământ de izolare pe care l-ai putea trăi ca părinte al fiilor risipitori. Vei descoperi că experiența ta este una obișnuită între părinții creștini iubitori, dedicați și loiali.

Aceste relatări vor confirma ceea ce ai știut dintotdeauna, dar, cumva, ai uitat: Dumnezeu nu te părăsește niciodată! El înțelege prin ce treci, pentru că și El este, de asemenea, un părinte îndurerat care, mai mult decât atât, merge alături de tine în suferința prin care treci. El va face ca inima ta să cânte de bucurie.

În aceeași ordine de idei, Pam Caruso scrie: „Chiar așa cum strigam la Dumnezeu, în durerea mea adâncă, îmi aminteam că El înțelege. El a trecut pe acolo! El este desăvârșit, totuși o treime din îngerii Lui au ales să trăiască independent de El.

Chiar Adam și Eva au avut un fiu care a ales să nu-L urmeze pe Dumnezeu, cu toate că el a fost la poarta Grădinii Edenului și cunoștea istoria căderii părinților săi. Nu vreau să sugerez că aș fi fost o mamă perfectă, totuși Tatăl ceresc știe că am făcut tot ce mi-a stat în putere, m-a înțeles și a plâns împreună cu mine. Îmi dă curaj și speranță să cred că Cel care Și-a dat pe singurul Său Fiu ca să mă mântuiască cunoaște suferința mea?

Nu mai ești singur

Ralph și Margie Lewis au devenit neliniștiți când Mark nu a venit acasă pentru masa de seară. Căutându-l la prietenii săi, au aflat că plecase, în dimineața aceea, în Florida cu motocicleta lui Honda. Au cercetat camera acestuia pentru a înțelege enigma. Camera era goală. De ce a plecat fără să le spună? De ce a lipsit de la colegiu jumătate din trimestru? Intrase cumva În niște probleme? Unde era? Ce făcea?

În acea noapte, Ralph și Margie au stat treji ascultând liniștea nopții, sperând să audă zgomotul de motocicletă apropiindu-se, care va anunța întoarcerea fiului lor. Dar aceasta nu s-a întâmplat niciodată. În fiecare zi, ei erau ocupați cu grijile vieții pentru binele celorlalți doi copii ai lor, dar îngrijorarea pentru fiul lor risipitor, de 19 ani, îi sufoca de teamă. El nu le-a scris niciodată și nici nu i-a sunat.

O prietenă de familie a telefonat și le-a spus că l-a întâlnit în Vest, la Palm Beach, unde lucra la un motel, și că era OK, însă o rugase să nu ia legătura cu părinții lui.

Luni de zile au trecut fără niciun semn din partea lui. Familia, după cum planificase, a mers să-i viziteze pe bunici în statul Florida. Au luat cu ei daruri pentru Mark, sperând că va veni și el la masa tradițională de Crăciun. Dar nu a venit și nici nu a sunat.

În final, în disperarea lor, au luat Pagini Aurii și au început să sune la motel uri. Apoi, au mers din motel în motel, arătând poza lui, întrebând dacă l-a văzut cineva, însă fără niciun succes. Când erau aproape să renunțe la speranța lor, i-au zărit motocicleta Honda. Ralph a mers înăuntru să întrebe, timp în care ceilalți au rămas în mașină. Câteva minute mai târziu, s-a întors singur la mașină. A vorbit numai câteva cuvinte cu Mark, el însă nu a venit la mașină. Mark dorea ca ei să plece.

Mai târziu, Margie a scris despre această experiență. „Afară, lângă mașină, am plâns. Mă durea atât de tare cum nu m-a durut niciodată,”

Până la urmă,’ Mark a venit acasă și relația s-a refăcut. Ceea ce au descoperit a fost în urma experienței lor dureroase au devenit acum mult mai deschiși față de alți părinți îndurerați, mai puțin înclinați să critice și mai dispuși să încurajeze și să ajute. Ei au început să experimenteze ceea ce [ohn White numește „prietenia părinților îndurerați’”, Cu permisiunea lui Mark, Margie a scris mărturia ei în cartea Părinte Îndurerat.

La ceva timp după ce cartea a fost publicată, mama unui fiu, care avea probleme cu băutura, se plimba printr-un târg. S-a oprit la o tarabă cu cărți folosite și atenția i-a fost atrasă de cartea lui Margie Lewis. Mulțimea se îmbulzea în jurul ei, în timp ce ea începuse să citească. Nu a citit prea mult ca să înțeleagă că trebuie să aibă această carte.

Cumpărând cartea, această mamă a citit-o de două ori, apoi a împrumutat-o unei prietene, care era, de asemenea, un părinte îndurerat. Pentru că aceasta nu i-a mai returnat cartea, a mers și a cumpărat alta de la o librărie creștină și a recitit-o pentru a treia oară. Apoi i-a scris o scrisoare de apreciere lui Margie. „Problemele mele sunt departe de a fi rezolvate. Dar acum știu, cel puțin, că nu voi înnebuni și că nu sunt singură.”

Această povestire arată scopul cărții de față – să-i încurajeze pe părinții copiilor care s-au depărtat de Dumnezeu și de biserică. Să te încurajeze pe tine, să îți dea speranță, să te ajute să știi că nu ești singur fă.

Ce pot face acum?

1. În cartea lor Ce am făcut greșit? Ce pot să fac acum?, William și Candace Backus scot în evidență trei feluri de probleme: cronice, de criză și de încălcare a legii.”

a.                    Probleme cronice:

probleme emoționale, rebeliune, conflicte interpersonale severe, homosexualitate, dependență (adicție), incapacitate de a păstra un serviciu, necinste.

b.                    Probleme de criză:

sarcină, tentativă de sinucidere, exmatriculare din școală, concediere (de la serviciu), fugă de acasă, divorț, despărțire, boală, accident.

C.                   Probleme de încălcare a legii:

afaceri cu droguri, deținere de droguri, furt, agresivitate, viol, crimă, prostituție, fraudă, abuz.

Încearcă să te gândești la o persoană pe care o cunoști și care are una sau mai multe probleme listate sub aceste categorii. Scrie

Pag. 7 – 13