Cury afirmă că fiecare femeie se poate transforma, printr-;o autodefinire și o reflecție echilibrată, lăsând deoparte sentimentul de vinovăție și auto-;pedepsirea și recuperându-;și stima de sine și sănătatea emoțională. Cartea abordează și alte teme foarte prezente în universul feminin, precum gelozia, teama de a pierde, excesul de muncă și tiparele tiranice de frumusețe.

Femeile vor cunoaște legile fundamentale ale relațiilor sănătoase și greșelile capitale ale unei relații nesănătoase și vor învăța să-;și transforme atitudinile, prin autocontrolul gândurilor și al emoțiilor.

La sfârșitul fiecărui capitol, Cury le oferă bărbaților câteva fraze-;sfaturi, care îi vor face să reflecteze asupra femeilor din viața lor (iubite, soții, fiice, mame, prietene… ) pentru ca, împreună, să construiască o poveste de dragoste, curată și inteligentă.

Prefață 5

CAPITOLUL 1
Minți complexe: Teoria ferestrelor memoriei 7

CAPITOLUL 2
Orașul memoriei: lumea de nestăpânit, a minții noastre 20

CAPITOLUL 3
Tipuri de femei: minți frumoase și complicate - I 30

CAPITOLUL 4
Tipuri de femei: minți frumoase și complicate - II 40

CAPITOLUL 5
Greșelile capitale ale unei relații nesănătoase - I 50

CAPITOLUL 6
Greșelile capitale ale unei relații nesănătoase - II 62

CAPITOLUL 7
Greșelile capitale ale unei relații nesănătoase - III 73

CAPITOLUL 8
O femeie deosebit de inteligentă 86

CAPITOLUL 9
Legile fundamentale ale unei relații sănătoase - I 98

CAPITOLUL 10
Legile fundamentale ale unei relații sănătoase - II 110

CAPITOLUL 11
Legile fundamentale ale unei relații sănătoase - III 122

CAPITOLUL 12
Femei inteligente, înaltă stimă de sine 132

Referințe bibliografice 148
Despre autor 151

CAPITOLUL 1

MINȚI COMPLEXE: TEORIA FERESTRELOR MEMORIEI

Relațiile sociale – izvor de bucurie sau de suferință?

Am putea conviețui cu milioane de mașini și n-am suferi niciun fel de frustrare, dar, dacă conviețuim cu o ființă umană, oricât am iubi-o, vor exista decepții imprevizibile și frustrări neașteptate. Am putea conviețui, de asemenea, cu mii de animale în perfectă armonie, dar, dacă vom conviețui cu un partener, cu copiii noștri, cu elevi, prieteni, vor apărea unele conflicte inevitabile.

Orice femeie știe că nu e nimic mai frumos decât să construiești niște relații sociale sănătoase, fundamentate pe iubirea inteligentă, pe elogiu, sprijin, dialog, pace interioară, generozitate, investiții în vise, recunoașterea greșelilor. Dar orice femeie trebuie să știe și că nimic nu poate fi atât de angoasant precum construirea unor relații pline de frecușuri, de neînțelegeri, pretenții, neliniște, gelozie, control, de teama de a pierde, de nevoia patologică de a avea întotdeauna dreptate. Și femeile minunate dau greș uneori.

Subliniez că pentru a descrie relațiile nesănătoase am folosit cuvântul plină, indicând o anume frecvență cantitativă și calitativă a dificultăților. De ce? Pentru că, oricât de sănătoasă și impregnată de iubire ar fi o relație, din când în când ea intră pe terenul neînțelegerilor ilogice, a atitudinilor stupide, a reacțiilor nedrepte, a geloziei prostești, a intoleranței nesănătoase. Reciclarea gunoiului psihic va determina durabilitatea relației și poezia iubirii. Voi știți să-l reciclați?

Nu există cupluri perfecte, în afară de cazul în care partenerii sunt despărțiți sau locuiesc pe continente diferite, prin urmare, dacă două persoane trăiesc sub același acoperiș, e imposibil să nu existe din când în când unele neînțelegeri. În anumite momente, două personalități, două lumi care trăiesc pe aceeași orbită, se vor ciocni, chiar dacă nu cu prea mare intensitate. Nu există suflete gemene pure, asta se întâmplă doar în romane sau într-un anumit timp și împrejurare.

Femeile inteligente trebuie să înțeleagă că dificultățile și crizele lor, dacă sunt bine prelucrate, în loc să distrugă relația, pot s-o condimenteze și s-o îmbogățească, dar dacă sunt prost prelucrate pot face relația greu de suportat. În unele cazuri, certurile și gelozia distrug motivația femeilor, dar femeile inteligente creează noi posibilități în fața acestor probleme, inclusiv pentru a se transforma. Unele femei. sunt practic distruse de suferințele trăite, dar femeile inteligente cresc și se maturizează prin ele.

Relațiile sunt drumuri pe care ne putem poticni ușor

Femeile care nu vor să treacă prin stresul relațiilor sociale nu trebuie să-și aleagă un partener, să iubească, să fie mame, să educe, să lucreze în echipă, să conviețuiască cu prieteni și să participe la evenimente sociale. Trebuie să trăiască izolate, ca pe o insulă, fără contacte sociale. Dar trebuie știut că și trăind ca pe o insulă, nu vor fi scuti te de dificultăți. De ce? Pentru că ființa umană e atât de evoluată sub aspect mental și, în același timp, atât de complicată, încât, atunci când nu are probleme, le creează.

Ați observat ce capacitate incredibilă avem de a ne perturba pe noi înșine? Când nu avem fantasme în afara noastră, construim fantasme interioare. Uneori, totul e bine în prezent, dar ne facem griji pentru viitor, din pricina unor fapte care nu s-au întâmplat. Suntem perfect sănătoși, dar suntem stresați de frica de a ne îmbolnăvi.

Orice ființă umană e un bun regizor de film. Construiește filme care îl agită permanent în „fotoliul” său. Dăm importanță lucrurilor irelevante. Elaborăm, ingenios, preocupări care ne răpesc liniștea. Tu ești o persoană ingenioasă în sensul negativ al cuvântului? Nu avem nevoie de dușmani în teatrul social, căci îi creăm noi În teatrul psihic. Voi câți dușmani construiți?

Uneori, o femeie ajută la construirea unei fantasme în mintea altei femei, aruncând o bombă: „Te-ai cam îngrășat, nu?” După câteva secunde încearcă să repare răul: „Dar ești mai drăguță!”. Bomba, însă, a fost detonată și va distruge buna dispoziție din ziua aceea, din săptămâna aceea...

Trebuie să știți că și mințile inteligente sunt complicate.

Dar, vă rog, să nu devenim extrem de complicați, altfel, ne îmbolnăvim. Pentru a evita conflictele și a beneficia de liniștea interioară, izolarea nu ajută. Iubiți, dăruiți-vă fără teama de decepții și de lacrimi. Învățați să vă interiorizați, să explorați straturile mai profunde ale propriei minți și să vă transformați. Ființa umană are un potențial neobișnuit de a se reconstrui.

Femeile sunt încântătoare

Faptul că se simte iubită, implicată, admirată, recunoscută, că cineva își amintește de ea, atinge rădăcinile personalității emoționale atât ale unei intelectuale, cât și ale unui analfabet, atât ale unei regine, cât și ale unui supus. Chiar dacă e vorba de un psihiatru ori de un pacient cu o anume psihoză, nimeni nu poate nesocoti aceste necesități vitale.

Niște simple cuvinte ne pot emoționa sau biciui. Priviri fugare ne pot încânta sau decepționa. Un sărut poate avea un impact mai puternic decât un premiu important. O îmbrățișare poate stărui mai mult în amintire decât o mărire de salariu. „Eu mizez pe tine! Nu renunța, poți conta pe mine!”, „Poți să te depășești!”, sunt mici fraze care, rostite în momente de angoasă, devin de neuitat, schimbă drumuri în viață, reaprind însuflețirea. Reacțiile noastre pot fi mai penetrante decât cele ale unui proiectil.

În viața mea sunt patru femei, soția și cele trei fiice. Ele sunt atât de complexe și încântătoare, și în fiecare zi mă învață că, deși sunt psihiatru, cunosc prea puțin mintea umană. Ele mă învață să iubesc, să simplific viața, să am o gândire abstractă, să mă interiorizez, să călătoresc în mine însumi.

Crearea personajului Falcao, din romanul meu Viitorul omenirii, a fost o modalitate jovială de a mă exprima pe mine însumi. La un moment dat, el spune: „femeile sunt atât de complexe, încât, dacă într-o zi spui că ai cunoscut o minte feminină, ar trebui să te îndoiești de sexul dumitale...”. Fiecare femeie e o lume insondabilă ce trebuie explorată, o perlă vie în teatrul existenței, un univers de emoții și gânduri.

După părerea mea, femeile sunt mult mai bune decât bărbații. Sunt capabile să mizeze tot ce au pe cineva. Se dăruiesc, iubesc, sunt mai altruiste și mai solidare decât bărbații. Le preocupă suferința celorlalți, sunt mai etice și mai puțin violente decât sexul opus. Ah, și comit mai puține accidente de circulație, deși bărbații se consideră a fi șoferi mai buni. Ele n-au fost, prin urmare, niciodată sexul slab.

Dar e evident că, din pricină că se află pe frontul bătăliei sociale, pentru că se dăruiesc mult mai mult decât bărbații, se expun mai mult sub aspect emoțional și sunt susceptibile să dezvolte, cu o mai mare frecvență, unele tulburări psihice.

Aproape toate marile erori comise în istorie au fost opera noastră, a bărbaților: sclavia, discriminarea, războaiele, excluderea socială, încălzirea globală, competiția nemiloasă. Bărbații au dat greș în scrierea istoriei omenirii. A venit rândul femeilor să pună mâna pe „hârtie și creion” și s-o scrie.

Visul meu e ca ele să fie scriitoare mai bune decât am fost noi. Și sper să nu-și piardă niciodată feminitatea, să nu-și reducă sensibilitatea, să nu-și epuizeze generozitatea ca „scriitoare”, altfel vor comite aceleași greșeli pe care le-au comis bărbații. Sper să nu devină niciodată radicale, inflexibile și să interpreteze faptele doar din unghiurile logicii. Altfel, vor pierde șansa de a da un șoc de luciditate societăților moderne. Și citez două exemple: primul, ele ar putea să nu vadă că un copil evreu și unul palestinian nu sunt fii a două popoare, ci fii ai omenirii. Sau ar putea să nu înțeleagă de ce un elev cu o prestație școlară foarte slabă să nu aibă șansa de a deveni un geniu, atunci când e sprijinit și încurajat.

Dar, din nefericire, femeia modernă dă semne că-și pierde afectivitatea și sensibilitatea. Începe să facă greșeli capitale, care-i compromit sănătatea psihică și relațiile sociale. Nu sunt puține cele care devin niște mașini de muncit, de prestat activități. Unele studii afirmă că femeile trebuie să muncească de două ori mai mult, ca să ajungă în aceeași poziție ca bărbații. Stresul cronic conspiră împotriva lor.

Orice ființă umană, chiar și cele mai dificile, are potențial pentru exercitarea celor mai complexe funcții ale inteligenței: gândirea abstractă, rezistența, toleranța, capacitatea de a gândi înainte de a reacționa, de a se pune în locul celuilalt, de a expune și nu de a impune idei, de a-și proteja personalitatea emoțională, de a-și administra gândurile. Dar, între a avea acest potențial și a-l dezvolta există o imensă prăpastie. E nevoie de curaj și de disciplină pentru a-l dezvolta. Treziți-l.

Cine este pregătit?

Mă simt, în fiecare zi, o ființă neterminată, încă în construcție ca profesionist, ca om, ca partener și, în special, ca educator. Niciodată n-am dorit să fiu mare ca tată în ochii fiicelor mele, întotdeauna am visat să mă fac mic, pentru a le face pe ele mari. Am căutat să mă umanizez, să pătrund în straturile mai profunde ale ființei lor. Nu mi-am ascuns lacrimile, căci am vrut întotdeauna să le învăț să și le plângă pe ale lor și să le fac să înțeleagă că nu există cer fără furtuni. N-am ascuns nici unele eșecuri pe care le-am suferit, căci voiam să le învăț că nimeni nu e demn de succes dacă nu-și folosește eșecurile pentru a-l cuceri.

Dragi femei, deschideți capitolele cele mai importante din viața voastră în fața celor pe care îi iubiți. Umanizați-vă. Dacă aș putea să vă analizez pe fiecare, aș întâlni un personaj fascinant, cu succese și înfrângeri, cu lacrimi și râsete, cu curaj și fragilitate. Dificultățile nu pledează nici pe departe împotriva valorii voastre. Partenerul, copiii, prietenii, trebuie să vă cunoască în esență. Faceți-i să nu le fie frică de viață, ci de netrăirea ei cu intensitate și luciditate.

Dar câte dintre voi aveți curaj să vă deschideți cartea vieții pentru cei pe care îi iubiți? Femeile trăiesc vechile paradigme. Multe nu-și recunosc nici măcar greșelile vizibile și cu atât mai puțin vor cere scuze pentru ele. Sunt excelente când e vorba să arate cu degetul către cei apropiați, dar nu au curaj să arate spre ele însele. Au o necesitate patologică de a avea întotdeauna dreptate.

Nu știu că nu e nimic mai relaxant decât să fii doar o ființă umană conștientă de imperfecțiunile și limitele sale. Nimic nu e atât de stresant ca dorința de a fi ceea ce nu suntem. Cine nu are contact cu sine însuși, nu poate să-și rescrie povestea. Nu jucați un rol, fiți voi înșivă. Sănătatea psihică vă va fi recunoscătoare.

Teoria Eului ca autor al propriei istorii

Cărțile mele sunt cărți de popularizare a științei, de democratizare a cunoașterii. Există o teorie în spatele mecanismelor pe care le expun, teorie numită Inteligența multifocală, care studiază modul de funcționare a minții, formarea Eului ca administrator psihic, rolurile memoriei și procesul de construcție a gândurilor și formarea de oameni care gândesc. Eul reprezintă voința conștientă, auto-determinarea, capacitatea de a face alegeri și, în consecință, este regizorul teatrului psihic.

Spun, cu smerenie, că această teorie, pe lângă că este utilizată în dizertații de masterat și teze de doctorat, constituie temă de curs post-universitar Latu Sensu și de master internațional. Mă bucur de acest interes, căci, în mod normal, o teorie e studiată abia după moartea autorului ei. Din fericire, încă n-am murit.

O scriu de peste douăzeci și cinci de ani și a depășit trei mii de pagini. Cu cât analizez mai mult mintea umană, cu atât mai mult îmi dau seama de micimea mea și mă simt un etern învățăcel. Sunt convins că specia umană nu a onorat arta de a gândi, esența ei, deși este, probabil, singura

O lume fascinantă și de necontrolat

Observați cum interferează ferestrele în comportamentul nostru. De câte ori, după ce am suferit pierderi sau frustrări, considerăm că trebuia să fi spus sau să fi făcut cutare sau cutare lucru? Deschiderea ferestrelor depinde foarte mult de starea emoțională. Teama, presiunea, crizele, tensiunea închid ferestrele. Sunt oameni care se încurcă atunci când vorbesc în public, cu toate că, de felul lor, sunt elocvenți. E posibil ca unii elevi să se descurce foarte prost la teste dacă sunt agitați. Unii intelectuali pot reacționa ca niște copii fragili dacă sunt contrariați.
Teoria ferestrelor memoriei ne ajută să înțelegem greșelile capitale ale relațiilor nesănătoase și legile fundamentale ale relațiilor sănătoase. De ce femeile impulsive acționează fără să gândească? Pentru că, atunci când sunt stresate, ferestrele devin punctiforme, restrânse. Dictatura impulsivității provoacă multe accidente.
De ce își pierd controlul femeile geloase? Pentru că în timpul crizelor de gelozie, Eul nu are acces la ferestrele care le-ar putea alimenta încrederea și stima de sine. De ce sunt femei inteligente care se auto-pedepsesc? Una dintre cauze este dificultatea de a accesa, în momentele de tensiune, ferestrele care le-ar face să se relaxeze și să depășească nevoia de a fi perfecte.
Știți ziua aceea în care ne simțim extrem de fericiți și nu știm motivele unei bucurii atât de mari? Sau în care suntem atât de calmi și toleranți, încât nimic nu ne supără? Sau ziua în care suntem atât de irascibili că nici noi înșine nu ne suportăm? Dar plictiseala de duminică după-amiază? Toată această fluctuație emoțională are loc din cauza deplasărilor din teritoriul de citire a ferestrelor.
Există persoane depresive care dau o pauză suferinței lor și simt licăriri de bucurie. Au ieșit din zona de ferestre care alimentează lipsa de motivație, pesimismul, starea depresivă și au intrat în cartiere cu ferestre light, care au alimentat această veselie temporară. Ceea ce reprezintă un semn bun, deoarece e un indiciu că memoria lor nu e în întregime un deșert! Ea poate și trebuie să extindă frontierele acestor arii nobile.
Știți acele persoane timide care, atunci când beau, devin vorbărețe? Ele au rupt barierele ferestrelor nesănătoase, care alimentează nesiguranța, și au intrat în alt grup de ferestre, care le-au alimentat sociabilitatea. Dar, e clar că folosirea alcoolului pentru a deveni sociabili nu e sănătoasă, căci poate pregăti terenul pentru o viitoare dependență.
Există trei grupe de bază de ferestre ale memoriei: cele neutre, care conțin milioane de informații numerice, adrese, date; ferestrele light, care alimentează plăcerea, bucuria, liniștea, seninătatea, luciditatea; și ferestrele killer, care stau la baza dispoziției triste, a anxietății, a agresivității, a iraționalității, a fobiilor. Unele ferestre din acest ultim grup sunt atât de puternice, că eu le numesc ferestre killerpower. Ele sunt citite și recitite și ne distrug cu ușurință liniștea interioară, stima de sine, bucuria de a trăi.