Adevăr Divin
Remedii lente
Rezolvă probleme, lucrează mai isteț și trăiește mai bine într-o lume grăbită
| Gândiți-vă puțin: venerația față de altarul remediului rapid ne face mai fericiți, mai sănătoși și mai productivi? |
49.00 46.55 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Orice remediu rapid șoptește aceeași promisiune seducătoare de beneficiu maxim cu efort minim. Necazul este că părțile ecuației nu sunt egale. Gândiți-vă puțin: venerația față de altarul remediului rapid ne face mai fericiți, mai sănătoși și mai productivi? Ne ajută să abordăm provocările gigantice cu care se confruntă umanitatea la începutul secolului XXI? Există realmente o aplicație pentru orice? Firește că nu. Încercarea de a rezolva problemele în grabă, lipirea unui plasture atunci când se cere o operație chirurgicală, poate să acorde o păsuire temporară – însă de obicei cu prețul acumulării de necazuri și mai mari pentru mai târziu. Adevărul dur, neplăcut este că remediul rapid nu remediază de fapt niciodată nimic. Și uneori doar înrăutățește lucrurile. În prezent, graba este răspunsul nostru la orice problemă. Mergem repede, vorbim repede, citim repede, mâncăm repede, facem amor repede, gândim repede. Aceasta este epoca exercițiilor yoga rapide și a poveștilor spuse la culcare într-un minut, epoca "la țanc“ asta și "pe loc“ cealaltă. Carl Honoré |
Cuprins:
Introducere ... 11 |
Fragment:
IntroducereȘnurul AndonCât de săraci sunt cei ce n-au răbdare! Într-un mic salon fără ferestre, dintr-o clinică aglomerată din sudul Londrei, stă să înceapă un ritual obișnuit. Să-i spunem „Bărbatul cu dureri de spate în vizită la Specialist”. Puteți să recunoașteți scena: pereții albi și goi, dacă nu punem la socoteală un poster anatomic și câteva amprente digitale mâzgălite din loc în loc. Lumina fluorescentă se revarsă dintr-un bec de undeva de sus. Un iz ușor de dezinfectant plutește în aer. Pe un cărucior cu rotile de lângă masa de tratament, acele de acupunctură zac împrăștiate ca uneltele unui torționar medieval. Astăzi, eu sunt bărbatul ce caută să fie izbăvit de durerile spatelui. Întins cu fața în jos pe masa de tratament, trăgând cu ochiul printr-un inel de plastic învelit în hârtie igienică, pot să zăresc poalele unui halat alb foșnind deasupra pardoselii. Halatul aparține doctorului Woo, acupuncturistul. Deși aproa- pe de pensie, încă se mișcă cu grația lichidă a unei gazele. Pentru mulțimea de ologi din sala de așteptare, el este imaginea emblematică a beneficiilor medicinei tradiționale chinezești. Dr. Woo înfige o mică pădure de ace de-a lungul coloanei mele vertebrale. De fiecare dată când îmi străpunge pielea, scoate un mormăit înăbușit de triumf. Și de fiecare dată senzația este aceeași: o fierbințeală mușcătoare, urmată de o contracție ciudat de plăcută a mușchiului. Zac nemișcat, ca un fluture imobilizat în insectarul unui colecționar din epoca victoriană. După inserția ultimului ac, dr. Woo slăbește lumina și mă lasă de unul singur în semiîntuneric. Prin pereții subțiri, îl pot auzi stând la palavre cu altă pacientă, o femeie tânără, despre problemele ei cu spatele. După o vreme, revine să-mi scoată acele. Starea mea de spirit e tot mai zglobie în timp ce ne îndreptăm spre recepție. Durerea s-a domolit și corpul meu se mișcă mai liber, însă dr. Woo rămâne prudent. „Nu vă entuziasmați”, îmi spune. „Spatele este ceva complicat și are nevoie de timp ca să se vindece ca lumea, așa că trebuie să aveți răbdare.” Încuviințez din cap, privind aiurea în timp ce-i întind cardul meu de credit, știind ce urmează. „Trebuie să mai faceți cel puțin încă cinci ședințe”, îmi spune. Reacționez ca și data trecută, și ca de fiecare dată: programez următoarea ședință de tratament, în timp ce plănuiesc în taină să nu mai dau pe acolo. Peste două zile, starea spatelui meu s-a îmbunătățit suficient, așa că îmi contramandez următoarea vizită, umflându-mă puțin în pene când mă gândesc la timpul, dădăceala și banii pe care îi economisesc. Oricum, cine are nevoie de atâtea ședințe de acupunctură? Dintr-o lovitură, sunt iar în joc. Dar sunt oare? Peste trei luni, mă aflu din nou pe masa de tratament a doctorului Woo și, de această dată, durerea șerpuiește în jos până în vârful picioarelor. De câte ori mă lungesc pe pat, am dureri. Acum este rândul doctorului Woo să-și dea puțin aere. În timp ce-și aranjează acele, îmi spune că nerăbdarea este inamicul medicinei de calitate, după care adaugă ceva cu caracter personal. „Cineva ca dumneavoastră nu se va face bine niciodată”, spune el, mai mult cu tristețe decât cu mânie. „Pentru că sunteți un om care vrea să-și repare spatele rapid.” Hait! Iată un diagnostic care lovește acolo unde doare. Nu numai că sunt vinovat de ceea ce mi se impută – m-am tot grăbit să-mi vindec spatele timp de 20 de ani –, însă ar trebui să o știu mai bine. În fond, călătoresc prin lume ținând prelegeri despre cât de minunat e s-o lăsăm mai moale, să nu ne grăbim, să facem lucrurile mai degrabă pe cât putem de bine și nu pe cât putem de repede. Am cântat ode lentorii chiar și la niște conferințe medicale. Însă, deși viața mi s-a schimbat prin decelerare, e limpede că virusul grabei încă mai stă la pândă în sângele meu. Cu precizie chirurgicală, dr. Woo a scos la iveală un adevăr neconvenabil, pe care l-am ținut ascuns ani de zile: când e vorba de vindecarea spatelui meu, sunt încă dependent de remediul rapid. Istoria mea medicală seamănă cu un turneu electoral cu dese opriri în mici localități obscure. În ultimele două decenii, spatele meu a fost răsucit, troznit și întins de o procesiune de fizioterapeuți, masori, osteopați și chiropracticieni. Aromoterapeuți mi-au făcut frecții cu uleiuri de mesteacăn, margaretă albastră și piper negru în regiunea lombară inferioară. Reflexologi s-au ocupat de centrii vitali din tălpi aflați în legătură cu spatele meu. Am purtat o proteză, m-am îndopat cu calmante și sedative musculare și am cheltuit o mică avere pe scaune ergonomice, talonete și saltele ortopedice. Pietre încinse, ventuze, curenți electrici, saltele încălzite și pungi cu gheață, cristale, reiki, ultrasunete, yoga, tehnica Alexander, fitness Pilates – ei da, le știu, le-am făcut pe toate. Am fost chiar și la un vraci brazilian. Și totuși, nimic nu a dat rezultate. Firește, au fost momente de ușurare pe parcurs, dar, după două decenii petrecute pe mesele de tortură, spatele încă mă doare – și din ce în ce mai rău. Poate că nu am găsit leacul potrivit pentru mine. La urma urmei, alții au învins durerile de spate folosind, tehnicile din lista mea de tratamente și până și acel vraci brazilian avea niște recomandări eclatante. Sau poate că, și asta pare mult mai probabil, dr. Woo are dreptate. Cu alte cuvinte, eu socotesc fiecare tratament al durerilor de spate ca pe un remediu rapid, țintind simptomele fără să am în vedere cauza de la rădăcina lor, jubilând în trecătoarele momente de ușurare, enervându-mă atunci când progresele slăbesc ritmul sau cer mai mult efort înainte de a trece la următorul tratament cât ai zice pește, ca un supraponderal cronic, obsedat de cântar, ce sare de la o dietă la alta. Ieri am dat peste un link care considera „terapia magnetică” drept un panaceu al durerilor de spate. Primul meu gând nu a fost: „Ulei de șarpe, leacul-minune-vinde că-tot, nu-i așa?” A fost: „Găsesc așa ceva la Londra?” Această carte nu este un studiu consacrat durerilor de spate. Nimic nu e mai plicticos decât să-i asculți pe alții bodogănind despre suferințelele și indispozițiile lor. Ceea ce face ca bătălia pierdută cu regiunea mea lombară să merite a fi explorată este faptul că ea scoate la iveală o problemă mult mai amplă, care ne afectează pe toți. Să fim cinstiți: atunci când vine vorba de goana după rezultate imediate, nu sunt un caz singular. În fiecare domeniu al vieții, de la medicină și relații umane până la afaceri și politică, toți suntem obsedați de re mediul rapid. Căutarea unor scurtături nu este ceva nou. Acum 2 000 de ani, Plutarh ocăra hoarda de șarlatani care vindeau leacuri miraculoase credulilor cetățeni ai Romei antice. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, cuplurile infertile stăteau la coadă, sperând să procreeze în legendarul Pat Celest din Londra. șmecheria amoroasă promitea muzică discretă, o oglindă suspendată deasupra patului și o saltea burdușită cu „paie moi de grâu sau de ovăz proaspăt, amestecate cu parfum, petale de trandafir și flori de levănțică”, totul garnisit cu păr din cozile celor mai strașnici armăsari englezi. Un curent electric genera, chipurile, un câmp magnetic „calculat să confere nervilor gradul necesar de putere și de străduință”. Se promitea: zămislire imediată. Prețul unei nopți de tăvăleală fertilă: 3 000 de lire în bani actuali. Astăzi, însă, remediul rapid a devenit etalonul culturii noastre fast-forward, on-demand, just-add-water. Cine mai are timp sau răbdare pentru deliberare aristotelică și privire în perspectivă? Politicienii au nevoie de rezultate înainte de alegerile următoare sau înainte de proxima conferință de presă. Piețele intră în panică dacă afacerile șovăielnice sau guvernele ezitante nu reușesc să ofere un plan de acțiune imediată. Web site-urile sunt pline de reclame care promit soluții rapide pentru orice problemă cunoscută de Google: un remediu de plante pentru revigorarea vieții sexuale; un video pentru a-ți perfecționa lovirea mingii de golf; o aplicație prin care să-l găsești pe Dl. Perfect. Odinioară, protestul social presupune a plicuri burdușite cu revendicări, marșuri pe străzi sau adunări în holul primăriei. Acum, mulți dintre noi dau numai un clic pe „like” sau trimit un tweet de solidaritate. În toată lumea, doctorii sunt solicitați intempestiv să-și vindece pacienții în grabă, ceea ce adeseori înseamnă să li se recomande o pilulă, remediul rapid par excellence. Ești abătut? Încearcă Prozac. Nu poți să te concentrezi? Intră în echipa Ritalin. În goana fără sfârșit după calmare imediată, britanicul mediu înghite acum, conform unei estimări, 40 000 de pilule de-a lungul vieții. Cu siguranță, nu sunt singurul pacient nerăbdător din sala de așteptare a doctorului Woo. „Calea cea mai ușoară de a câștiga bani în zilele noastre nu este să-i vindeci pe oameni”, spune el. „Trebuie să le vinzi promisiunea vindecării imediate.” Într-adevăr, cheltuirea banilor a devenit un remediu rapid în sine, mersul la mall fiind lăudat drept metoda cea mai expeditivă de a ieși dintr-o pasă proastă. Glumim pe seama „retail terapiei”, în timp ce ne fălim cu noua pereche de pantofi Louboutin sau cu ultimul model de iPad. Industria dietelor alimentare a transformat remediul rapid într-o artă. „Un corp de bikini într-o săptămână!”, clamează reclama. „Slăbiți cinci kilograme... în NUMAI 3 zile!” Puteți cumpăra un remediu rapid chiar și pentru viața voastră socială. Dacă aveți nevoie de un partener cu care să lucrați la sala de sport, de un cavaler de onoare la nuntă sau de un unchi drăguț, care să vă distreze odraslele în ziua de meci, sau dacă doriți un umăr pe care să plângeți, puteți acum să angajați pe oricare dintre cei de mai sus printr-o agenție ce oferă prieteni de închiriat. Tariful actual pentru un amic cu care să hoinărești prin Londra este de 6,50 lire pe oră. Orice remediu rapid șoptește aceeași promisiune seducătoare de beneficiu maxim cu efort minim. Necazul este că părțile ecuației nu sunt egale. Gândiți-vă puțin: venerația față de altarul remediului rapid ne face mai fericiți, mai sănătoși și mai productivi? Ne ajută să abordăm provocările gigantice cu care se confruntă umanitate a la începutul secolului XXI? Există, realmente, o aplicație pentru orice? Firește că nu. Încercarea de a rezolva problemele în grabă, lipirea unui plasture atunci când se cere o operație chirurgicală, poate să acorde o păsuire temporară – însă, de obicei, cu prețul acumulării de necazuri și mai mari pentru mai târziu. Adevărul dur, neplăcut este că remediul rapid nu vindecă de fapt niciodată nimic. Și, uneori, doar înrăutățește lucrurile. Dovezile se găsesc peste tot în jurul nostru. Chiar dacă noi risipim miliarde de lire pe produse dietetice care promit coapse de Hollywood și pectorali de Men’s Health pe timp de vară, taliile se rotunjesc ca niște baloane în toată lumea. De ce? Pentru că nu există ceva precum „Un pont pentru un stomac plat”. Studiile științifice arată că majoritatea oamenilor care slăbesc prin dietă se îngrașă la loc și adeseori chiar mai tare, în decurs de cinci ani. Chiar și liposucția, opțiunea nucleară în cursa înarmărilor pentru slăbire, poate să dea greș. Grăsimea extrasă de pe coapsele și abdomenul unei femei se reface, de regulă, în decurs de un an în altă parte a corpului, sub formă Uneori, remediul rapid poate fi mai rău decât orice alt remediu. Uitați-vă la „terapia retail”. Achiziția ultimului model de poșetă Louis Vuitton poate să vă bine-dispună, dar efectul este, cel mai adesea, trecător. Nu peste multă vreme, sunteți iar online sau la mall, în căutarea următoarei senzații tari – în timp ce teancul de facturi neplătite crește ca un troian de zăpadă în fața ușii. Gândiți-vă la pagubele produse de slăbiciunea noastră pentru pastile. Sondajele sugerează că aproape două milioane de americani abuzează în prezent de medicamentele cu prescripție, peste un milion fiind spitalizați anual din pricina efectelor secundare ale medicației. Consumul excesiv de pilule permise de lege este astăzi una dintre primele cauze ale deceselor accidentale din Statele Unite, unde piața neagră a medicamentelor greu de procurat a alimentat o creștere abruptă a jafurilor Pag. 11 – 17 |