„Milioane de persoane – printre care mă număr și eu – au fost inspirate de cuvintele și de cărțile lui John Maxwell. În lucrarea de față, John ne împărtășește din nou perspectiva sa remarcabilă referitoare la modul în care fiecare dintre noi ne putem atinge potențialul maxim, astfel încât să facem o diferență pozitivă în viețile celor din jur.“

– Elizabeth Dole,
fost secretar de stat, senator al Statelor Unite și
președinte alCrucii Roșii Americane

„Îl felicit pe John Maxwell pentru faptul că este un pionier al leadershipului în întreaga lume. În cea mai recentă carte a sa, ne prezintă într-o manieră interesantă cele 15 legi de neprețuit ale dezvoltării personale. Daca citești aceasta carte, vei beneficia de esența experienței lui John, ajungând în scurtă vreme la următorul nivel de succes pe plan personal.“

– Stedman Graham,
speaker, autor și antreprenor

 „În calitate de trainer și de lider, caut întotdeauna metode pentru a-mi ajuta cursanții să se dezvolte. Grație bunului meu prieten, John Maxwell, ai acum la dispoziție un manual de instrucțiuni cu ajutorul căruia să ajungi la un nou nivel de dezvoltare. Aplică în practică aceste legi și te vei dezvolta la nivel personal așa cum nici măcar nu ți-ai fi imaginat. O lucrare obligatoriu de citit pentru orice persoană care are responsabilitatea de a-i ajuta pe ceilalți să se dezvolte.“

– John Calipari, renumit antrenor de baschet
al echipei Universității din Kentucky

    Mulțumiri ... 7

    Introducere ... 9

    Note ... 283

1. Legea Intenției

Dezvoltarea nu apare pur și simplu de la sine

Viața ta este în curs de desfășurare chiar acum.

Ești și tu prezent?

Ai un plan de dezvoltare personală?” Curt Kampmeier, cel care mi-a pus această întrebare, a așteptat răbdător să audă răspunsul meu. Era o întrebare care avea să îmi schimbe viața.

M-am cam bâjbâit ceva până să răspund. l-am enumerat mai întâi realizările mele din ultimii trei ani. l-am spus cât de mult muncisem. l-am vorbit despre scopurile pe care le aveam. l-am explicat ce anume făceam astfel încât să ajung la cât mai mulți oameni. Toate răspunsurile mele se bazau pe activitatea în sine, nu pe îmbunătățire. Într-un final am fost nevoit să recunosc: nu aveam nici un plan prin care să pot deveni mai bun.

Era un lucru la care nu mă mai gândisem până atunci – un punct slab important în modul în care abordam munca și succesul. La începutul carierei, îmi exprimasem foarte clar intențiile legate de profesie, de atingerea scopurilor și de succes. Aveam și o strategie: munca asiduă. Speram că așa puteam ajunge acolo unde îmi doresc. Munca asiduă nu îți garantează însă succesul. Iar speranța nu este o strategie.

Cum devii mai bun la ceea ce faci? ‚cum îți îmbunătățești relațiile? Cum ajungi să ai mai multă profunzime sau înțelepciune tu, ca persoană? Cum devii mai inteligent? Cum depășești obstacolele? Muncești mai mult? Pe o perioadă mai mare de timp? Aștepți ca lucrurile să se îmbunătățească de la sine?

Am avut această conversație în 1972, în timp ce luam masa de prânz într-un restaurant Holliday Inn. La vremea aceea, mi se acordase oportunitatea de a avansa în carieră. Mi se pusese la dispoziție cea mai bună biserică din regiune. Gândește-te că ți se oferă o poziție de top în compania la care lucrezi. Pentru mine exact așa stăteau lucrurile. Problema era că aveam 24 de ani și știam că dacă nu mă ridic la înălțimea așteptărilor, aș fi dat greș într-un mod spectaculos.

Curt era un om de vânzări care comercializa un kit de dezvoltare personală – un plan desfășurat pe un an, conceput să ajute o persoană să se dezvolte. Mi-a oferit o broșură de prezentare. Kitul costa 799 de dolari, sumă care pentru mine, la vremea aceea, era echivalentul salariului pe o lună.

Mă gândeam la tot felul de lucruri în timp ce conduceam spre casă. Credeam că succesul apărea automat pentru oricine dedica timp laturii profesionale. Curt m-a ajutat să îmi dau seama că soluția era dezvoltarea personală. Știam că dacă te concentrezi asupra scopului, îl poți transforma în realitate – însă nu însemna obligatoriu că te și dezvoltai. Dacă te concentrezi asupra dezvoltării personale, atunci chiar te vei dezvolta și îți vei atinge automat și scopurile.

În timp ce conduceam, mi-a venit în minte un citat din As a Man Thinkeih, cartea lui James Allen. Am citit pentru prima oară această lucrare în clasa a șaptea, iar după aceea de încă douăzeci de ori. Allen scria: „Oamenii sunt nerăbdători să își îmbunătățească condițiile de viață, dar nu sunt dispuși să se perfecționeze; prin urmare, rămân cumva pe loc.” Nu îmi puteam permite ceea ce îmi oferea Curt. Cu toate acestea, în adâncul sufletului, știam că descoperise cheia către abilitatea mea de a duce la bun sfârșit următoarea provocare de leadership. ajungând la un nivel profesional superior. Puteam vedea breșa dintre locul în care mă aflam și cel în care voiam să ajung – și unde ar fi trebuit să mă aflu! Era o breșă care ținea de propria dezvoltare, iar eu trebuia să identific o cale de a o acoperi.

Capcanele breșelor care țin de dezvoltare

Dacă ai scopuri, visuri sau aspirații, trebuie să te dezvolți dacă vrei ca ele să se transforme în realitate. Dacă semeni însă cu mine – și cu marea majoritate a oamenilor, ai una sau mai multe convingeri greșite care creează o breșă ce te împiedică să te dezvolți și să îți atingi adevăratul potențial. Aruncă o privire asupra următoarelor opt concepții eronate referitoare la dezvoltarea personală, care te pot ține pe loc și care te împiedică să fii mai bun.

1. Breșa presupunerii – „Presupun că dezvoltarea apare de la sine”

În copilărie, corpul se dezvoltă automat. Pe măsură ce trec anii, devenim mai înalți, mai puternici, mai capabili să facem lucruri noi și să ne confruntăm cu provocările. Cred că foarte mulți oameni ajung la maturitate având convingerea subconștientă că dezvoltarea mentală, spirituală și emoțională urmează un tipar similar. Timpul trece, iar noi devenim pur și simplu mai buni. Suntem ca Charlie Brown, personajul din benzile desenate Peanuts, ale lui Charles Schultz, care la un moment dat a spus: „Cred că am descoperit secretul vieții – stai și tu prin peisaj până te obișnuiești cu el”. Problema este că nu ne perfecționăm de la sine. Ci trebuie să avem această intenție.

Muzicianul Bruce Springsteen comenta: „Vine un moment când trebuie să încetezi să mai aștepți să fii individul care vrei să fii și chiar să începi să fii acel individ.” Nimeni nu se perfecționează dintr-o întâmplare. Dezvoltarea personală nu apare de la sine. Și imediat ce ai terminat școala, trebuie să îți asumi responsabilitatea asupra procesului de dezvoltare, fiindcă nimeni altcineva nu o va face pentru tine. Așa cum observa Michel de Montagne: „Vântul nu îi favorizează pe cei care nu au un port de destinație.” Dacă vrei ca viața ta să se îmbunătățească, trebuie să te dezvolți. Trebuie să faci din acest proces o țintă tangibilă.

„Vine un moment când trebuie să încetezi să mai aștepți să fii individul care vrei să fii și chiar să începi să fii acel individ.”

– Bruce Springsteen

2. Breșa cunoașterii – „Nu știu cum să mă dezvolt”

După ce l-am cunoscut pe Curt Kampmeier, am discutat cu mai multe persoane, cărora le-am pus aceeași întrebare pe care Curt mi-o adresase mie: „Ai un plan de dezvoltare personală?”. Speram ca cineva să se fi gândit la asta și să mă pot inspira și eu. Însă nimeni nu mi-a răspuns afirmativ. Nimeni din jur nu avea un plan de dezvoltare sau de perfecționare. Nici eu nu știam cum să mă dezvolt, dar nici ei.

Loretta Staples, designer, artist și consultant, afirmă: „Dacă știi exact ceea ce vrei, cei din jur îți vor răspunde cu acuratețe.” Știam ceea ce vreau. Voiam să mă perfecționez la noul job de care mă apucasem. Voiam să devin o persoană capabilă să își transforme în realitate visurile mărețe. Trebuia doar să găsesc o modalitate de a face acest lucru. Mulți nu învață decât după ce s-au dat cu capul de pragul de sus. Experiențele dificile le arată diverse lecții într-un mod mai dur, iar persoanele respective se schimbă – uneori în bine, alteori în rău. Lecțiile sunt aleatoare și dificile. Este mult mai bine să îți planifici procesul de dezvoltare personală. Tu hotărăști ce anume vrei să îți dezvolți, tu alegi ce să înveți, după care respecți ritmul pe care ți l-ai stabilit.

După ce l-am cunoscut pe Curt și mi-am dat seama că nu știu pe nimeni care m-ar putea ajuta, am discutat cu Margaret, soția mea, să vedem cum putem economisi cei 799 de dolari. (Și vorbim despre perioada de dinaintea apariției cardurilor de credit.) Săream adesea peste masa de prânz. Ne-am anulat concediul de odihnă din acel an. Am avut nevoie de vreo șase luni, dar într-un final am reușit. Nici nu-ți poți închipui cât de încântat am fost când am deschis pachetul cu kitul de dezvoltare personală și am început să lucrez la cele cinci zone pe care le acoperea: atitudine, scopuri, disciplină, simțul măsurii și consistență.

Privesc acum înapoi și îmi dau seama cât de importante erau acele lucruri pe care le-am învățat din kit. Erau exact elementele de care aveam nevoie. Lecțiile pe care le-am deprins mi-au deschis ușa dezvoltării personale. Oportunitățile au început să apară de pretutindeni. Orizontul a început și el să se lărgească. Am realizat foarte multe. Am început să conduc oameni și să Îi ajut. Și de aici au apărut și alte oportunități. Lumea mea s-a extins. Cu excepția credinței, decizia de a mă dezvolta la nivel personal a avut în cazul meu un impact mai mare decât orice altceva.

3.Breșa momentului oportun – „Nu este momentul potrivit să încep”

Când eram mic, una dintre șaradele preferate ale tatălui meu era următoarea: „Cinci broscuțe stau pe un buștean. Patru dintre ele se hotărăsc să sară. Câte au mai rămas?”

Prima dată când m-a întrebat, am răspuns: „Una”.

„Nu”, mi-a răspuns el. „Cinci. De ce? Fiindcă e o diferență intre a te hotărî și a trece la fapte.”

De obicei aceste lucruri se petrecea u în timp ce ne ducea acasă cu mașina. Politicianul american Frank Clark a spus: „Ce lume extraordinară ar fi una în care toți oamenii ar și face ceea ce intenționează”. Cei mai mulți nu acționează pe atât de rapid precum ar trebui. Și intră sub incidenta Legii Diminuării Intenției, care spune: „Cu cât aștepți mai mult să faci ceva ce ar trebui să faci acum, cu atât sunt mai mari șansele să nu mai faci niciodată acel lucru.”

Gândindu-mă la perioada în care mă gândeam dacă să cumpăr sau nu acel prim plan de dezvoltare personală, Îmi dau seama că am avut noroc într-un fel, fiindcă știam că mă îndrept către ceva care mă depășește, ceva mai provocator decât orice altceva mai încercasem până atunci. Aveam să mă aflu sub un soi de microscop, toți cei din jur având așteptări foarte mari. Și știam că dacă nu îmi îmbunătățeam calitățile de lider, urma să eșuez lamentabil – ceea ce m-a făcut să acționez cât s-a putut de repede.

Se poate să resimți și tu chiar acum o asemenea presiune personală sau profesională. Dacă așa stau lucrurile, probabil că ai anumite temeri să începi să te dezvolți. Dar dacă nu e chiar așa? Indiferent că te simți impulsionat sau nu, acum este momentul să începi să te dezvolți. Autorul și profesorul Leo Buscaglia spunea: „Viața trăită pentru mâine va fi întotdeauna la o zi distanță de a se fi realizat.” Realitatea este că nu vei realiza niciodată prea multe dacă nu mergi cu Încredere în față și nu faci ceva înainte de a fi pe deplin pregătit. Dacă nu te dezvolți în mod intenționat, atunci trebuie să începi de acum. Fiindcă, dacă nu o faci, se poate să îți atingi câteva scopuri, însă în cele din urmă vei stagna. Odată ce începi să te dezvolți intenționat, continui să o faci și să te întrebi: „Ce mai urmează?”

Cu excepția credinței, decizia de a mă dezvolta la nivel personal a avut în cazul meu un impact mai mare decât orice altceva.

Legea Diminuărti Intenției spune: „Cu cât aștepți mai mult să faci ceva ce ar trebui să faci acum, cu atât sunt mai mari șansele să nu mai faci niciodată acel lucru.”

4. 8reșa greșelilor – „Mi-e teamă să nu greșesc”

Dezvoltarea poate fi un proces destul de supărător. Înseamnă să recunoști că nu ai toate răspunsurile. Presupune să faci greșeli. Te poate face să pari puțin stupid. Cei mai mulți se tem de aceste lucruri. Este însă prețul recunoașterii faptului că vrei să te perfecționezi.

Acum câțiva ani am citit un text scris de Robert H. Schuller, care spunea: „Ce anume ai încerca să faci dacă ai ști sigur că nu dai greș?” Aceste cuvinte m-au încurajat să încerc lucruri de care credeam că nu sunt in stare. De asemenea, m-au inspirat să scriu cartea Eșecurile pot conduce în succes. Când am primit primele exemplare de la editor, i-am scris imediat dr. Schuller și m-am dus chiar până în Garden Grove, special ca să-i mulțumesc pentru influența pozitivă pe care o avusese în viața mea. M-am și pozat cu el în ziua aceea, iar respectiva fotografie stă și acum la mine în birou, ca să-mi reamintească permanent de investiție pe care el a făcut-o în mine.

Dacă vrei să te dezvolți, va trebui să îți înlături orice temere pe care ai putea-o avea legată de comiterea vreunei erori. Așa cum spunea Warren Bennis, autor și profesor: „O greșeală este pur și simplu un alt mod de a face lucrurile.” Pentru ca dezvoltarea personală să fie un demers intenționat, așteaptă-te să faci greșeli în fiecare zi. Mai mult, le poți considera un semn care îți arată că mergi în direcția corectă.

,,O greșeală este pur și simplu un alt mod de a face lucrurile.”
– Warren Bennis

5. Breșa perfecțiunii – „Trebuie să identifici cea mai bună modalitate de a proceda înainte de a începe”

Asemănătoare cu Breșa Greșelilor este și cea a Perfecțiunii, și anume dorința de a identifica „cea mai bună” modalitate de a demara planul de dezvoltare personală. În momentul în care Curt mi-a vorbit despre ideea unui plan de dezvoltare, am încercat să îmi dau seama cum e cel mai bine să procedez. Am descoperit însă că trebuie să încep dacă voiam să găsesc cea mai bună modalitate. Este ca și cum ai șofa pe timp de noapte pe un drum pe care nu ai mai fost niciodată. Ideal ar fi să poți vedea întreaga rută înainte de a porni. Însă nu o vezi decât treptat. Pe măsură ce mergi mai departe, ți se dezvăluie încă o bucată de drum. Dacă vrei să vezi ce urmează, atunci trebuie să mergi mai departe.

6. Breșa inspirației – „Nu mă simt inspirat să fac acest lucru”

În urmă cu mai mulți ani, am fost nevoit să stau în Sala de așteptare a unui cabinet medical destul de mult – atât de mult, încât am terminat de făcut tot ceea ce îmi luasem cu mine de la serviciu. Căutam, așadar, ceva productiv cu care să-mi ocup timpul. Am răsfoit o revistă medicală și am găsit următorul text, care a devenit unul dintre exemplele mele favorite de inerție a

Pag. 13 – 19