Adevăr Divin
Adevărul despre alimentație
Suntem ceea ce mâncăm
| Lucrarea aceasta îți vine în ajutor, confrate al meu, ca să previi îmbolnăvirea sau, dacă te-a răpus boala, să știi cum să o ții în frâu, iar, mai apoi, să o birui prin puterea gândului, prin cumpătul alimentației și cu ajutorul plantelor. Îți ofer explicații și rețete, modele și antimodele, te îndemn să fii cu băgare de seamă la slova Bibliei, încât să te poți ajuta și singur. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Cititorule,
În era medicamentelor și a transplanturilor de organe se vorbește, cu tot mai multă apăsare, despre descoperirea genomului ca etapă în care vei ști ce boli îți sunt hărăzite în următorii 10 ani. Până atunci, însă, știința ne ajută prea puțin să cunoaștem cauzele suferinței de azi și nu ne prea oferă cuvenite remedii. Pare o ingratitudine ca, într-o asemenea atmosferă de confuzie, să invoci coordonata spirituală în ecuația existenței, nu-i așa?! Sufletul îmi spune, însă, că există un mare adevăr în simțirea ta, pe care, fără să vrei, îl ignori, sau poate că nu l-ai perceput încă. Este medicul tăcut din tine, ale cărui limite tind spre infinit pentru că infinit este Cel Ce Ne-a Creat. De ce ar fi mai important medicul din afara ta? De ce nu-l prețuiești pe cel cu care te-a înzestrat Bunul Dumnezeu? Este imunitatea, sistemul natural de apărare al fiecăruia, vocea lăuntrică, echilibrul și măsura în toate. Vai, de câte ori îi nesocotim avertismentele, ba chiar îi adresăm sudălmi în numele unui adevăr pierdut, apoi căutat și redobândit, întrucâtva, în afara noastră! El tace și suferă, ne mângâie în loc să ne certe, iar viața merge înainte. Înțeleptul ne îndeamnă să ne ghidăm după suflet, și mai puțin după minte, cea plină de prejudecăți. și el are dreptate. Gândul îmi alunecă la marele Hipocrat, amintindu-mi de avertismentul său cald și generos ca o adiere: „Omule, ești primul tău medic! Ești ceea ce mănânci!”. Mare dreptate are și el, Părintele Medicinii! Oare între atâtea adevăruri, pe care să-l aleg? “Fă ceea ce îți spune sufletul!”, ne îndeamnă, de dincolo de vremi, o vorbă populară, de care e bine să ținem seama. Acum și întotdeauna. Lucrarea aceasta îți vine în ajutor, confrate al meu, ca să previi îmbolnăvirea sau, dacă te-a răpus boala, să știi cum să o ții în frâu, iar, mai apoi, să o birui prin puterea gândului, prin cumpătul alimentației și cu ajutorul plantelor. Îți ofer explicații și rețete, modele și antimodele, te îndemn să fii cu băgare de seamă la slova Bibliei, încât să te poți ajuta și singur. Încearcă să fii mai bun, mai îngăduitor și mai consecvent cu tine însuți. În numele unui adevăr de bun simț, te rog, bunul meu prieten, încearcă să faci mai mult pentru corpul tău. Respectă-l, nu-l da pe mâna oricui. Iată darul de sănătate, șansa pe care o aștepți demult, pronia divină, sănătatea și soarta pe care le meriți sau nu. Încearcă să înțelegi acest adevăr și te vei bucura de sănătate. Dacă vrei, poți. Dacă știi, faci. Dacă faci, ai. Gândul cel bun să te însoțească. |
Cuprins:
CEREALELE – COLOANA VERTEBRALÃ A ALIMENTAȚIEI.. |
Fragment:
CEREALELE • COLOANA VERTEBRALA A ALIMENTAȚIEI Geneza 1.29: Și Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ, și orice pom, care are în el rod cu sămânță: această să vă fie hrana voastră.” Între cele dintâi alimente ale omului – dacă nu primele –, alături de tuberculi, rădăcini, fructe sălbatice, au fost cerealele. Ele fac parte din familia numeroasă a gramineelor, cuprinzând 3.900 de specii. Compuse din fructe și semințe, ele conțin, Într-o formă concentrată, rezerva nutritivă necesară germinării embrionului și furnizează organismului, în volum mic, cantități importante de trofine. Numai plantele oleaginoase, utilizând energia radiantă a soarelui, realizează sinteza substanțelor organice cu un randament energetic atât de mare precum al cerealelor și al leguminoaselor uscate. Cerealele se cultivă peste tot În lume pentru că dau recolte îndestulătoare și au ciclu de vegetație scurt. Se pot păstra timp îndelungat, având înveliș protector și fiind sărace în apă (10 -16%). Conțin, în schimb, o mare cantitate de substanțe nutritive și alcătuiesc 80% din substanța uscată ce intră În compoziția produselor alimentare. Cu excepția orezului, cel puțin la noi în țară, cerealele constituie hrana, de bază pentru animale, nu și pentru oameni. Absența informațiilor privind calitatea acestor alimente și impactul lor asupra sănătății fac ca, atunci când se vehiculează asemenea idei, cei mai mulți oameni să zâmbească a neîncredere și chiar să nege ceea ce nu cunosc. Iată pasul spre ignoranță. Vă sunt cunoscute asemenea reacții, fluturate aiurea, de către fitecine. Nu Îmi permit să dau sentințe, dar vă invit să luați aminte la aceste jaloane de sănătate, care sunt și vor rămâne, În veșnicia pământeană, cerealele. Sunt ieftine, ușor de gătit, extrem de hrănitoare și bune la gust. Ce vă reține să vă însușiți acest minimum necesar de cunoștințe și ce vă împiedică să le prețuiți după cum merită? Vă prețuiți, de fapt, în acest fel, sănătatea. Prieteni cu cerealele Conțin proteine în cantități și în compoziție corespunzătoare nevoilor organismului. Cei mai mulți semeni ai noștri sunt obișnuiți să pună semnul egalității între proteine și carne. Ei vor să mănânce bine, pe săturate, „să-i țină la stomac”, „să le dea putere pentru a fi în măsură să îndeplinească munci grele”. E adevărat, carnea are 16-23% proteină, dar organismul nu are nevoie mai mult de 11-13% din necesarul caloric, adică exact atât cât oferă cerealele; și nici de proteina în sine, ca macromoleculă, pe care trebuie să o „fărâmițeze”, s-o aducă la stadiul de aminoacizi esențiali, fază corespunzătoare absorbției; nu are nevoie nici de metaboliții, nici de toxinele ce se eliberează în procesul digestiei cărnii. Ei bine, în cazul cerealelor nu apar asemenea eliminări de deșeuri ca urmare a procesului digestiv. Comparația proteină animală – proteină vegetală (aflată în stadiul absorbției de către organism) este de natură să îndemne nu doar la reflecție, ci și la fapte. Să învățăm să alegem corect, să dăm câștig de cauză alimentelor de origine vegetală în competiția cu cele animale. Sărurile minerale constituie o componentă deosebit de valoroasă. Fosforul sub formă de acid inozitol-hexafosforic (acid fitic) se găsește, din belșug, În cojile semințelor. Iată de ce este de preferat să consumați pâine neagră, orez nedecorticat, grâu încolțit, fulgi de cereale. Fitina se compune din săruri le de calciu și de magneziu ale acidului fitic și se găsește în tărâțele pe care noi le dăm în hrana animalelor, considerându-le „subprodus alimentar”, deși ele reprezintă principala rezervă de fosfor. Acidul fitic reacționează cu proteinele și formează produși de adiție (au rol antimicrobian, detoxifiant în general). Sub acțiunea fitazei, fitina hidrolizează cu ușurință la cald și se pun în evidență fosfați de calciu și de magneziu, atât de necesari celulelor creierului. Dar hidroliza enzimatică se produce, mai intens, în timpul germinării. Iată cât de important este să consumăm cereale germinate. Este atât de simplu și de eficient acest demers încât pare de-a dreptul nefiresc să îl ignorați. Favorul ce vi-l faceți se cheamă „sănătate”. Cerealele abundă în vitaminele E și S, ceea ce le conferă însușiri tonifiante. Ele întregesc zestrea enzimatică a organismului, având rol esențial în îmbunătățirea digestiei. Coaja și gemenele cerealelor sunt de 2-20 de ori mai bogate în protide, lipide, zaharuri, săruri minerale, vitamine, glucide nedigerabile decât miezul, unde predomină amidonul greu digerabil. În interiorul bobului, compoziția diferă de la un strat la altul, iar conținutul de săruri minerale și vitamine crește de la centru la periferie. Germenele de grâu alcătuiește 2,5% din greutatea bobului și conține aproape întreaga cantitate de lipide, vitamina E, proteine, unele vitamine din grupul B și, firește, minerale (fier și fosfor, în special). De aici, necesitatea consumului de grâu încolțit. (40-80g/zi), În perioada de iarnă, în principal, dar și în restul anului, cu osebire în cazul celor afectațide grele suferințe. • Proteinele cerealelor – nu doar cele din grâu – au valoare biologică mai scăzută decât proteina ideală, deoarece nu conțin, în proporție optimă, anumiți aminoacizi esențiali (lizină, triptofan, metionină, treonină). Proteinele din germenii cerealelor au valoare biologică apropiată de aceea a proteinei ideale, însă, prea adesea comitem greșeala de a o îndepărta prin cernerea făinii. Proteinele de secară sunt superioare celor de grâu. • În cenușa cerealelor predomină anionii, având reacție ușor acidă în organism, drept pentru care e nevoie să se compenseze cu alimente alcalinizante, cum sunt legumele. E bine să se cunoască acest aspect cu rol important în reglarea pH-lui sanguin. Cerealele conțin – în cantități mai mici, e drept – calciu, vitaminele A și C. • Substanțele nutritive sunt cu atât mai reduse cu cât gradul de extracție al făinii este mai mic. Cu cât produsul obținut – făina, în cazul acesta – este mai rafinat, cu atât este mai sărac nutritiv. Tocmai învelișul și germenele cerealelor – părțile care sunt Îndepărtate la măcinat – conțin substanțele cele mai valoroase. Astfel, în timp ce făina conține 10-12% • Valoarea proteinelor din cereale crește atunci când se consumă împreună cu leguminoase, iaurt, brânză, ouă. Conținutul în pepsină al sucului gastric ce rezultă în urma consumului de pâine este mai mare decât al celui ce rezultă în urma consumului de carne sau lapte.• Coeficientul de utilizare digestivă scade pe măsură ce gradul de extracție al făinii crește, deoarece glucidele complexe nedigerabile, prezente în cantități mari În făina neagră (cu grad de extracție crescut), au următoarele însușiri: Sunt rezistente la acțiunea sucurilor digestive. Diminuează accesul enzimelor digestive la amidonul și la proteinele intracelulare. Micșorează timpul disponibil digestiei. Efectul enterokinetic al substanțelor fibroase se datorește atât stimulilor mecanici, cât și acțiunii substanțelor ce rezultă din descompunerea unei părți din glucidele nedigerabile, sub influența microflorei din intestinul gros.• Consumați mai rar produse obținute din făină albă (pâine, prăjituri etc.), căci se transformă în grăsimi atunci când depășesc necesarul caloric. • Produsele cerealiere reprezintă cea mai importantă sursă de material energetic. Ele furnizează 70-80% din consumul de glucide și asigură 56-62% din necesarul caloric, respectiv necesarul glucidic (5-7g/ kilocorp/zi). Glucidele provin, în principal, din cereale, apoi din fructe, legume, leguminoase. Deși absorbția glucidelor se face sub formă de oze (monozaharide), amidonul și celelalte glucide complexe sunt mai eficiente din punct de vedere nutritiv decât zahărul și glucoza. lată argumentele: viteza diferită cu care glucidele ajung în torentul circulator, influența pe care o exercită resturile neabsorbite asupra florei intestinale, cu rol în sinteza vitaminelor.• Cerealele și leguminoasele reprezintă cea mai importantă sursă de proteină vegetală: 7-16% în cereale, 20-26% în leguminoase uscate Pag. 7 – 11 |