Puterea propriului spirit

Pierderea legăturii cu Spiritul poate fi cea mai mare problemă de care suferim astăzi. Noi vrem să ne înfruntăm provocările și dezamăgirile cu grație; să fim creativi și inspirați; și să trăim fără teamă printr-o înțelepciune intuitivă și călăuzitoare. Vrem să iubim și să ne simțim iubiți și să dobândim pacea sufletească ... dar oricât de mult ne-am dori o înfăptuire spirituală importantă, noi încă nu ne asumăm răspunderea de a avea succes.

Această carte nu numai că vă povestește despre Spirit, dar vă dă și instrumentele practice importante pentru a vă conecta voi înșivă printr-o experiență profundă cu el. Când veți realiza cu adevărat această conexiune, veți înțelege că este cea mai adevărată și mai trainică putere pe care o aveți în viața voastră.

Sonia Choquette este starul rock al noului mod de a gândi. Scrierea ei este înțeleaptă, simpatică și adevărată, iar instrumentele oferite de ea pentru viață nu se compară cu nimic. Nu e de mirare că este considerată un adevărat mentor spiritual pentru genul oamenilor creativi din toată lumea.

Introducere ... ix

Cum să folosiți această carte ... xvii

CAPITOLUL 1: Importanța practicii zilnice ... 1

CAPITOLUL 2: Prima etapă: Trezirea propriului spirit..... 7

CAPTOLUL 3: Etapa a doua: Descoperirea propriului spirit ... 51

CAPITOLUL 4: Crearea altarului personal ... 93

CAPITOLUL 5: Etapa a treia: Lăsarea în seama propriului spirit ... 109

CAPITOLUL 6: Etapa a patra: Cum să plutești cu propriul tău spirit ... 149

Cuvânt de încheiere: Noua frontieră ... 187

Exercițiile zilnice ale unei ființe transformate spiritual ... 191

Despre autoare ... 194

PRIMA ETAPÃ:

TREZIREA PROPRIULUI SPIRIT

Începem această primă etapă a transformării relativ inconștienți și dezinteresați de natura spirituală a lumii sau a noastră. Atenția noastră este, în aparență, orientată în afară și focalizată asupra lumii fizice din jurul nostru, mai mult decât asupra lumii interioare și deseori ne simțim grăbiți, dacă nu chiar într-o permanentă stare de urgență legată de un lucru sau de altul. Această stare este în cele mai multe dintre cazuri creată de faptul că deseori ne ținem respirația în mod inconștient și uităm să respirăm adânc – creând o stare interioară de anxietate, un sentiment de „luptă-sau-fugi” în corp.

Înainte de a trezi Spiritul, ne căutăm propria identitate și aprobare, în cea mai mare parte de la alții și suntem mai degrabă însoțitori decât conducători. Dacă noi conducem cu adevărat, de obicei facem asta inducând o oarecare formă de frică asupra celorlalți, astfel încât ei să se supună. Avem tendința să ne gospodărim viețile la nivel intelectual, menținându-ne ocupați cu lucruri în cea mai mare parte superficiale, în timp ce în interior adeseori ne simțim plictisiți, oarecum pierduți și de cele mai multe ori dezrădăcinați – de parcă nu am exista cu adevărat în propriile noastre corpuri. Acesta este motivul pentru care ne menținem atât de ocupați. Este o modalitate de a ne sustrage, măcar temporar, ca să nu mai resimțim neplăcuta neliniște interioară care ne bântuie.

Cei mai mulți dintre noi experimentează într-o anumită măsură această fază inconștient spirituală, într-un moment sau altul, în funcție de evoluția sufletească generală. Dar, în general, se încheie brusc cu un fel de criză extrem de neașteptată și care ne afectează foarte mult, cum ar fi de exemplu implicarea noastră într-un accident, apariția unei boli, pierderea cuiva drag nouă, sau ne simțim respinși de o persoană pe care o iubim. Poate rezulta, de asemenea, din încheierea anticipată a unui ciclu sau a unei circumstanțe – de exemplu, pierderea unei slujbe, terminarea unei facultăți, încheierea unei căsătorii, începerea unei relații noi (pierderea vieții trăite ca burlac) sau nașterea unui copil (sfârșitul vieții fără copii). Indiferent ce eveniment sau circumstanță actuală produce trezirea, aceste incidente ne forțează să ne întoarcem către interiorul nostru și să privim mai adânc decât suntem obișnuiți pentru a înțelege, a ne reasigura, a ne simți cu picioarele pe pământ și a avea un sens în viață.

Trezirea către Spiritul nostru este emoționantă, dar poate fi și tulburătoare – cel puțin din punctul de vedere al ego-ului nostru – astfel încât uneori suntem tentați să continuăm ca și cum totul ar fi fost la fel. Odată ce procesul de trezire începe, totuși, nu îl putem ignora prea mult. Întocmai ca o fisură într-o ușă care se deschide spre o cu totul nouă parte a ființei noastre și spre Universul în care locuim, noi suntem în cele din urmă constrânși să observăm ce aspecte ascunse ale vieții ne atrag, ne cheamă.

De îndată ce începem să ne trezim Spiritul, simțim noi posibilități în viață, de care nu eram conștienți înainte și vrem să le descoperim. Ca și cum ne-am trezi dintr-un vis fără sfârșit, începem să privim lumea cu alți ochi și ne regăsim simțul curiozității. Începem să ne întrebăm, poate pentru prima dată, dacă într-adevăr există mai mult decât putem vedea cu ochiul liber, și dacă da, vrem să știm despre ce e vorba!

Precum Humpty Dumpty, odată ce intri în faza de trezire a transformării tale spirituale, lumea, așa cum o știi, se zdruncină – pentru ca niciodată să nu mai poată fi reordonată. Și în plus, descoperi că era doar o cochilie ce ascundea de tine o realitate mult mai amplă și mai expansivă, care promite recompense, realizări, provocări și liniște așa cum nu ai cunoscut vreodată.

Așadar, pe măsură ce intri în faza de trezire și îți vezi lumea destrămându-se, nu te lupta să o refaci. În schimb, caută „printre bucăți” părțile pe care le simți a fi autentice. Caută ceea ce ar putea reflecta Spiritul tău și continuă să păstrezi doar acele aspecte. Ține minte că ți-ai început propria trezire spirituală ca răspuns la propria dorință internă de a te conecta cu adevărata ta putere. Cu alte cuvinte, trezirea nu apare pur și simplu – cu toate că ți s-ar putea părea așa – ci mai degrabă tu faci să se întâmple asta, la nivelului sufletului.

Când începi procesul, fii conștient de faptul că nu ești singur pe drumul transformării tale. În calitatea noastră de ființe care evoluăm, noi toți trecem în permanență printr-o oarecare formă de trezire mai înaltă. Chiar și cei care par că se află deja pe o cale spirituală vor continua să descopere mult mai mult din potențialul lor Divin de-a lungul întregii vieți. Atâta timp cât ai formă umană, scopul tău este să atingi niveluri mai înalte ale conștiinței și puterii personale. Trezirea spirituală este un semnal al faptului că ești pregătit să înveți mai mult despre adevărata ta identitate și să treci într-o stare activă de cocreare, împreună cu Universul.

Așa cum prima zi de școală este plină de emoții, indiferent de clasa în care ești – de la grădiniță la facultate – te afli în fața acestui prag deoarece ai muncit ca să ajungi aici... și ești pregătit să îl treci, chiar dacă pare incomod la început. Ai progresat până în punctul în care lucrurile de care te-ai agățat, ca de niște pături ce îți dădeau senzația falsă de protecție, nu îți mai sunt de folos; și ești pregătit să renunți la relații, idei și convingeri limitate, astfel încât să poți cunoaște altele noi, mult mai puternice.

Așa cum am spus mai devreme, am lucrat, în ultimii treizeci și cinci de ani, cu mii de oameni care mi-au împărtășit aceste tipuri de experiențe și adesea mă întreb dacă au fost cu adevărat surprinși atunci când a început trezirea lor. Aproape toți cei cu care am vorbit mi-au spus ceva de genul: „La suprafață, da… însă în adâncul meu, nu, nu am fost surprins. Ba chiar simțeam că se va întâmpla. Doar că nu știam când sau cum.”

Această descriere este adevărată și pentru mine. Am avut și eu multe momente puternice de trezire care m-au lăsat fără respirație și m-au luat pe nepregătite, dar în adâncul sufletului, am știut că au venit ca răspuns direct la dorința sufletului meu de a fi autentic. Sufletul meu a chemat aceste provocări pentru a susține transformarea mea continuă.

În cele mai multe dintre cazuri, ceea ce este cel mai șocant pentru oameni este modul în care începe adevărata experiență a trezirii. Ne surprinde fără să fim conștienți și ne umilește în așa fel, încât intelectul nostru (sau ego-ul) nu poate să o explice, să o minimizeze ori să-i anuleze impactul. Trezirile Spiritului anunță momentele de adevăr și ne cheamă înapoi către adevăratul nostru eu. Nu există nicio forță care să poată nega impactul trezirii Spiritului.

Odată ce Spiritul tău te bate pe umăr, ești obligat să te ridici, să fii atent și să asculți. Întocmai așa cum te-ai trezi în timpul unei nopți agitate și nu mai poți adormi din nou.

Ține minte că aceasta este prima etapă a reconectării cu adevărata ta putere. Unii oameni sunt pricepuți să amâne procesul pentru o vreme, dar în cele din urmă, asemenea unui computer a cărui baterie se descarcă, ei vor rămâne fără energie datorită faptului că nu se reconectează la Sursă. Permite-ți deschiderea către ceva mai amplu decât percepțiile tale limitate bazate pe ego, pentru a-ți alimenta un alt fel de experiențe profunde de viață la care ai tânjit îndelung și pe care le meriți.

Starea de urgență fără sfârșit

Am discutat recent cu clienta mea Cynthia, care a trecut printr-unul dintre cei mai tumultuoși ani ai vieții ei. Își pierduse slujba unde a lucrat timp de 23 de ani; soțul ei fusese transferat în alt oraș, la circa 1.000 de kilometri distanță; și a fost nevoită să suporte două intervenții chirurgicale pentru repararea unui disc vertebral dislocat, niciuna dintre ele neajutând-o să scape de groaznica durere cronică de spate.

În ciuda provocărilor, Cynthia a reușit să obțină o slujbă temporară într-o companie nouă, în calitate de director de formare profesională, funcție care promitea să se transforme într-una cu normă întreagă, dacă își demonstra calitățile în proiectul pentru care fusese angajată. Încântată că nu mai era șomeră, și-a propus să lucreze în fiecare zi, sperând să ascundă cât de fragilă era și a luptat împotriva durerii ei de spate luând doze mari de Advil.

Pe când se urca în mașină, în chiar dimineața în care discutasem, Cynthia a realizat că nu avusese de zile întregi niciun moment pentru ea, poate chiar de săptămâni. Până și discuția noastră a trebuit să fie scurtată, deoarece întârzia la o întâlnire. Viața părea o nesfârșită stare de urgență pe care ea o administra foarte bine, dar prețul stresului teribil în care se afla era extenuant. Cynthia se întreba cât mai putea să reziste înainte să cedeze. Era speriată.

Povestea clientei mele este asemănătoare cu experiențele atât de multor oameni despre care am auzit în ultima vreme. De-abia reușesc să se descurce în aceste vremuri nesigure și situația pare să se transforme într-o epidemie. Când am întrebat-o pe Cynthia dacă se simțea în siguranță, a râs cu zgomot.

„Nu!” mi-a răspuns ea, vehement. „Nu acum – probabil că niciodată, dacă mă gândesc la asta.

Apoi a făcut o pauză și a întrebat foarte sincer: „Este oare posibil să te simți în siguranță în lumea asta?”

„Nu, nu e cu putință,” i-am răspuns. „Cel puțin nu în felul în care procedezi tu.” Și aceasta se datora în întregime unui singur lucru: ea nu respira corect. De fapt, își ținea deseori respirația sau respira superficial cea mai mare parte a zilei, în fiecare zi. Și din acest motiv era deconectată de la Spiritul ei, hrana vieții ei. Aceasta este singura putere din Univers care ne oferă un adevărat sentiment de siguranță. Fără o conectare permanentă la Spirit, clienta mea era condamnată, iar ea știa asta instinctiv.

Chiar și atunci când Cynthia vorbea, ea nu respira. În timp ce discutam cu ea, am început și eu să mă simt stresată și nesigură pe măsură ce, inconștient, începusem să rezonez cu vibrația ei de „stare de urgență”. În calitate de ființe sensibile, noi suntem afectați de vibrațiile oamenilor din jurul nostru, în special de energia mai puternică de teamă și de anxietate. Dacă nu suntem conștienți de asta, începem să preluăm stările emoționale ale altor persoane. De fapt, ne stresăm unii pe alții! Molipsindu-mă și eu, am fost nevoită ca, pentru moment, să depărtez telefonul de ureche și să îmi amintesc să respir corect, astfel încât să rămân concentrată, instinctiv obiectivă și să mă eliberez de anxietatea ei.

„Cynthia,” am întrebat-o, „tu te oprești vreodată ca să te conectezi cu energia Sursei, cu Spiritul Divin? Știi, te-ar ajuta să te simți liniștită de-a lungul întregii zile”

„Nu, deloc,” a răspuns ea. „Îmi doresc asta, dar uit. Adică știu că ar trebui să mă rog, dar sincer, sunt atât de ocupată încât mă las prinsă de orice zboară către mine… și înainte să îmi dau seama, ziua se încheie și mă prăbușesc în pat din nou. Și ca să îți spun adevărul, nu prea știu ce înseamnă „să mă conectez la energia Sursei”. Cum faci asta la urma urmelor?”

De fapt, aceea a fost o întrebare cinstită și relevantă. La fel ca mulți alții, Cynthia dorea să se simtă mai liniștită, dar nu avea nicio idee cum să facă asta. Ea a citit una sau două cărți de spiritualitate și i-au plăcut, dar în ciuda a ceea ce a citit, foarte puține s-au schimbat în viața ei, poate doar cu excepția faptului că acum avea speranța că schimbarea era posibilă. Și-a dorit ca eu să îi explic de ce lucrurile au rămas întotdeauna neschimbate.

Răspunsul îmi era clar și i l-am împărtășit și ei. I-am spus că, dacă nu facem o alegere conștientă de a ne conecta cu Spiritul și nu acționăm zilnic pentru a o menține (și cuvântul cheie este zilnic), dacă nu ne concentrăm atenția și intenția de a ne conecta direct la Spirit de-a lungul întregii zile și nu renunțăm la obiceiul de a ne lăsa conduși de ego-ul nostru, vom rămâne sub controlul acestor vechi șabloane limitate… și nimic nu se va schimba.

Cynthia este asemenea sutelor de oameni pe care i-am întâlnit în toată lumea. Eu cred că noi toți știm instinctiv că putem face mai mult, dar nu ne simțim încă destul de rău să ne ridicăm și să deschidem larg acea ușă. Asta este ceea ce eu numesc „perioada de trezire timpurie.” Este vuietul de dinainte de furtună, zgâlțâiala de dinainte de cutremur, care ne tulbură starea anterioară de amorțeală a minții și ne face să avansăm către o conștiință mai înaltă.

O compătimeam pe Cynthia, deoarece ea, la fel ca mulți dintre noi, trăiește într-o societate care promite lucruri „cu recompensă imediată”. Comandăm o pizza și va fi la ușa noastră în mai puțin de o oră. Intrăm online și putem achiziționa aproape orice ne imaginăm și lucrurile ne vor fi livrate acasă a doua zi. Pornim televizorul și avem sute de canale din care putem alege. Suntem dependenți de telefoanele Black Berry, de iPhones și de alte dispozitive tehnice, care ne țin legați de lumea din afară… dar cum ar trebui să ne concentrăm și să ne acordăm cu lumea noastră lăuntrică?

Nu trăim într-o cultură care ne susține Spiritul. Dimpotrivă, lumea noastră a fost creată să înlăture Spiritul cu totul și să ne amețească cu înlocuitori jalnici care ne fac să fim obsedați și dependenți de acești „zei falși” ai lumii.

Preambulul trezirii noastre este marcat de o senzație crescândă de copleșeală, epuizare, anxietate, neliniște, nerăbdare, iritare, depresie și victimizare deplină. Cu alte cuvinte, avem sentimentul că viața este o luptă și noi nu putem face nimic.

Faceți schimbarea

Ego-ul nostru crede că schimbarea reprezintă moartea și va face tot ce îi stă în putere să o evite. Iată de ce mulți dintre noi rămânem blocați, spunându-ne în sinea noastră că vrem o schimbare spirituală, însă făcând totuși foarte puțin, dacă nu chiar nimic, pentru asta. Discutăm despre un plan bun, dar nu reușim să facem un singur pas pe drumul către transformare. Promitem să citim cărțile de spiritualitate care ne-au fost date de cei ce ne-au ascultat lamentările, sau pe care le-am cumpărat singuri, însă rareori reușim să trecem mai departe de un capitol sau două, înainte de a fi atrași înapoi în aceeași dramă veche.

Promitem să mergem mai adânc și să privim în interiorul nostru, dar uităm îndată – asta până când viața devine atât de frustrantă sau de dureroasă, ori circumstanțele se schimbă atât de mult, încât nu mai putem fi aceiași. Discuția cu alții despre transformare, chiar și atunci când ne exprimăm cu adevărat dorința de a trăi noi înșine liniștea și puterea specială a Spiritului, nu este altceva decât o discuție și nu o acțiune.

Dar până când nu acționăm concret și regulat și nu facem ceva pentru a ne conecta direct cu Spiritul nostru plin de bucurie în fiecare zi, zi de zi, până când această obișnuință nu devine fundamentul central al vieților noastre, nimic nu se va schimba. Asemenea Cynthiei, vom rămâne subjugați și chinuiți de chiar lucrurile pe care conștient nu le mai dorim. Experiența Cynthiei, la fel ca și cea a voastră, ne demonstrează asta.

Este periculos să fii prins în „roata ego-ului”, încercând să-ți controlezi viața. Îți dă senzația că ești într-o competiție. Jocul „ținerii lucrurilor sub control” îți conferă o falsă senzație de putere, motiv pentru care poate fi așa de captivant. Și devine copleșitor, în special atunci când ego-ul tău chiar reușește să țină lucrurile sub control pentru un timp. Treci temporar printr-o stare psihologică înălțătoare, o izbucnire de adrenalină care te face să te simți mulțumit pe moment. Este ca și cum ai câștiga jocul… dar îl câștigi oare cu adevărat?

Știți răspunsul. Nu poți câștiga pentru că jocul ego-ului nu se sfârșește. Niciodată. Continuă la nesfârșit. Nu-i de mirare că este obositor! Nu te poți relaxa niciodată, atunci când joci jocul controlului, dar poți renunța. Și când faci asta, viața devine a ta pentru a o trăi cu adevărat și a te bucura de ea. Aceasta este transformarea despre care toată lumea vorbește zilele astea. Pentru a renunța la jocul de putere, de luptă și de dualitate al ego-ului, „eu împotriva ta”, sau oricum vrei să îi spui… aceasta este cea mai importantă decizie pe care o poți lua. Nu poate avea loc decât dacă faci ceva cu totul diferit în viața ta, începând chiar de astăzi și continuând în fiecare zi, până când devine singurul mod în care vrei să trăiești.

Când ne conectăm cu Spiritul nostru, nu există nicio luptă pe care trebuie să o câștigăm, niciun dușman împotriva căruia să concurăm și nimeni care să aibă control complet asupra noastră. Trebuie să încetăm să ne mai luptăm cu noi înșine, cu ceilalți, ba chiar și cu timpul. În loc să trecem grăbiți prin viață, cu respirația blocată, trebuie să respirăm exact așa cum făceam atunci când ne-am născut: complet, lent, profund. Trebuie să evităm conștient jocul lipsit de Spirit al ego-ului și să ne amintim că cei care îl joacă mor – nu trăiesc.

Puneți întrebările

Acum scoateți-vă jurnalul și îndreptați-vă atenția spre interiorul vostru. Cântăriți atent fiecare dintre următoarele întrebări și invitați-vă Spiritul, eu-l vostru cel mai autentic, să răspundă la fiecare dintre ele. Oferiți-vă suficient timp pentru a simți răspunsul sincer ce vine din sufletul vostru, sursa puterii voastre.

După ce notați răspunsurile, lăsați jurnalul deoparte și rămâneți în această poziție. Închideți ochii, inspirați și respirați liniștit pe nas. Începeți cu un suspin sau chiar două pentru a putea să vă relaxați. Simțiți tensiunea energică pe care trecerea grăbită prin viață o creează în corpul vostru. Observați cum vă stoarce de energie, de forța vitală, de pofta de viață?

Odată cu următoarea respirație, lăsați orice tensiune să dispară și existați pur și simplu pentru un moment sau două, chiar mai mult dacă este posibil. Bucurați-vă că stați jos și că respirați adânc, goliți de orice gând, eliberați de orice plan și mai ales trăind în acest moment. Simțiți această vibrație prin care sunteți conectați la Sursă. Observați cât de liniștiți, de mulțumiți, ba chiar cât de energizați vă simțiți. Aceasta este puterea Spiritului vostru și vă este disponibilă oricând. Sunteți voi înșivă cu adevărat. Țineți minte asta.

pag. 7 – 17