Adio, țigări!
Ce nu știu fumătorii despre fumat. Cum poți ajunge de la dependență la independență
„Să te lași de fumat nu-i greu. Până acum m-am lăsat de o sută de ori!” Cu toții cunoaștem această butadă, care, cu o aparentă seninătate, redă tristul adevăr că, pentru foarte mulți, nu e chiar așa de ușor să renunțe la acest viciu. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Totuși, în ultimii 40 de ani, numai în Statele Unite, peste 45 de milioane de bărbați și femei au scăpat de tutun. Și ceva ce au putut face 45 de milioane de oameni nu poate fi prea greu. Este adevărat, renunțarea la fumat e de 8-10 ori mai anevoioasă decât renunțarea la băuturi alcoolice. În prezent, între 5 și 8 milioane de oameni își pierd viața în fiecare an din cauza fumatului... La a 1O-a conferință mondială „Tutun ori sănătate”, dr. Hiroschi Nakaținta, fostul director al OMS, spunea: „Avem de luptat nu împotriva unui virus sau unei bacterii, ci împotriva unei industrii puternice, care profită în urma faptului că răspândește un produs toxic, ce produce dependență și îi ucide pe foarte mulți care-l folosesc. Trebuie să fim conștienți că 50% dintre aceste decese tragice survin la vârsta mijlocie, ducând la pierderea a peste 20 de ani de viață normală. Un produs care ucide 50% dintre consumatori nu poate fi tolerat.” |
Cuprins:
Prolog ... 5 1. Fumatul – un paradox ... 7 2. Ce știu fumătorii despre fumat? ... 12 3. Biochimia dependenței față de produsele de tutun ... 27 4. Rolul tutunului în apariția unor boli ... 31 5. Fumatul și bolile cardiovasculare (ateroscleroza) ... 42 6. Este trabucul mai puțin dăunător? ... 46 7. Tutunul fără fum ... 49 8. Copiii, adolescenții și tutunul ... 51 9. Femeile și fumatul ... 58 10. Fumatul în timpul sarcinii ... 61 11. Fumatul pasiv ... 63 12. Cum să mă las de fumat? ... 63 13. Renunțarea la fumat ... 69 14. Cum se ajunge la dependență? ... 73 15. Ajutorul fizic ... 77 16. Cei trei pași în renunțarea la fumat ... 80 17. Teama de a nu lua în greutate ... 84 18. Terapia de înlocuire cu nicotină? ... 88 19. Ajutorul spiritual ... 92 20. Beneficiile renunțării la tutun ... 99 Epilog ... 10 |
Fragment:
Capitolul 2 Ce știu fumătorii despre fumat? Înțeleg fumătorii în ce măsură își periclitează viața și cât rău le produc celor din jur? Cunoaște populația, în general, implicațiile folosirii tutunului, indiferent sub ce formă? Întrebări aparent fără sens, la care s-ar putea răspunde în moduri foarte diferite. Totuși problema e deosebit de importantă, mai ales pentru copii și adolescenți, care nu cunosc consecințele fumatului. Chiar dacă 70% dintre adulți consideră că fumatul este dăunător, indiferent de numărul țigărilor, copiii văd oameni sănătoși umblând pe străzi și fumând, văd părinți, învățători, profesori, artiști pe ecran și chiar preoți fumând. Niciunul dintre aceștia nu pare să fie bolnav, deci, concluzionează copiii, fumatul nu poate fi așa de rău cum spun unii. În lumea civilizată, de mai bine de 450 de ani, fumatul e cunoscut ca un obicei ce creează dependență, constituind unul dintre cele mai primejdioase riscuri pentru sănătate, fiind răspunzător de 35% din totalitatea deceselor. Cercetările științifice recente au ajuns la concluzia că tutunul poate produce aproape toate bolile ce predomină în zilele noastre, pe primul loc fiind bolile cardiovasculare și cele canceroase, principalele cauze de morbiditate și mortalitate din țările industriale. Iar efectele dezastruoase se întâlnesc nu numai la fumătorii activi, care-și asumă riscul de bunăvoie, ci și la cei din jurul lor, care, fără voia lor, sunt expuși la fumul de tutun. Dependența se stabilește foarte repede și, după un timp de fumat zilnic, este foarte greu să mai scapi de acest obicei. Rata de succes în părăsirea fumatului este în jur de 10%, în ciuda câștigului enorm pentru sănătate. De exemplu, după un an de abstinență, riscul de a deceda prin infarct miocardic este numai jumătate din acela al fumătorului! În timp ce răul produs sănătății de tutun este indiscutabil, gradul leziunilor diferă de la o persoană la alta, și lucrul acesta îi înșală mai ales pe copii și tineri, care cedează ispitei de a-i imita pe cei din jur. Iar consecințele sunt extrem de îngrijorătoare: în majoritatea țărilor industriale, proporția fumătorilor adolescenți a crescut de la 25% la 35%. Faptul că unii fumători sunt relativ sănătoși și au o viață lungă constituie scuza cea mai frecventă a copiilor. Gradul și varietate a bolilor produse de tutun se datorează deosebirilor genetice în procesele de detoxifiere (de exemplu, acțiune a enzimei citocrom P450), susceptibilității celulare față de toxine, precum și localizării și evoluției diferite a stărilor patologice care survin. Mulți s-au înșelat, crezând că vor fi la fel de rezistenți față de efectele fumatului ca puținele excepții pe care le-au întâlnit sau despre care li s-a povestit. Una dintre senzațiile expoziției mondiale de la Paris, din anul 1867, dacă nu cea mai mare, a fost o instala ție adusă din Havana, Cuba. Prezentat pentru prima dată, „monstrul din Havana” făcea 3.600 de țigări pe oră! Până la această invenție, deși cunoscut de mai multe secole, impactul negativ al fumatului asupra sănătății n-a prezentat proporții îngrijorătoare. Folosirea tutunului pe scară largă a crescut vertiginos către sfârșitul secolului 19, după inventarea chibriturilor moderne (chibritul suedez), în 1852, și a mașinilor de fabricare a țigărilor, ca aceea prezentată la Paris si mai ales mașina Bonsack, realizată în Statele Unite, în anul 1884, care au permis producerea pe cale industrială, la prețuri accesibile. În felul acesta, fumatul a încetat să fie doar un privilegiu al europenilor bogați. În Primul Război Mondial, soldații au primit o rație zilnică de țigări, creându-se o generație cu totul nouă de dependenți față de tutun. Guvernele au găsit în produsele de tutun o sursă minunată și cu totul neașteptată de venit, eoarece vânzările erau controlate cu ușurință. Țigările au devenit modul preferat de a fuma abia după ce s-a descoperit că, în urma procesului de fermentare, fumul de tutun poate fi inhalat fără a produce tuse. În plus, țigările puteau fi împachetate mai ușor și purtate mai comod decât alte forme de tutun. În Statele Unite, consumul de țigări pe cap de locuitor, în anii 1910, 1930 și 1950, a fost de 1,4 și 10 pe zi. Proporția deceselor datora te tutunului, în grupa de vârstă cuprinsă între 35 și 69 de ani, a crescut de la 12%, în anul 1950, la 33%, în 1990. „Modelul” american a fost repetat în China. Consumul mediu de țigări în anii 1952, 1972 și 1992 a fost de 1,4 și 10 pe zi. În anul 1990, fumatul a produs 12% din decesele bărbaților din China, iar în anul 2030 va determina cel puțin 33%, dintre care jumătate prin pneumopatie cronică obstructivă, iar restul, prin cancer esofagian, gastric, hepatic și pulmonar. O treime din tinerii care trăiesc azi în China vor muri din cauza tutunului. Nu numai în China, ci și în România, campaniile neobosite duse până acum și dovezile științifice convingătoare nu i-au determinat pe copii și adolescenți să evite acest obicei ce duce la dependență și moarte. Pe de altă parte, nenumărate procese și amenzile fabuloase n-au împiedicat eforturile industriei tutunului de a face reclamă pentru răspândire a produselor de tutun. Zeci și zeci de milioane de pachete de țigări ies zilnic de pe liniile de producție, iar fumătorii își reduc speranța de viață cu aproximativ 20 de ani. Așa se face că, pe glob, mor zilnic aproximativ 20.000 de persoane din cauza tutunului, în timp ce industria tabacului realizează câștiguri de miliarde de dolari. Se pare că cel puțin medicii au înțeles ceva: în anul 1951, în Statele Unite, fumau 51% dintre medici, iar acum nu fumează decât 3%, în timp ce, în populația adultă, fumătorii reprezintă încă 25%. În Germania fumează 37% dintre bărbați și 28% dintre femei, însă în grupa de vârstă între 18 și 24 de ani fumează 49% dintre bărbați și 44% dintre femei. În România fumează 42% dintre bărbați și 12% dintre femei. Proporția cea mai mare de fumători în rândurile bărbaților se găsește în Vietnam: 70%. Acolo însă femeile nu fumează decât în proporție de 6%. China, având 20% din populația globului, consumă 30% din țigările produse pe glob, mortalitatea anuală datorată tutunului fiind de peste 1.500.000. În ultimii 30 de ani, consumul de tutun în China a crescut cu 260%. În afară de SIDA, folosirea tutunului, sub diverse forme, constituie singura cauză majoră de deces, care crește cu rapiditate și care, în anul 2030, va produce cel puțin 25 de milioane de decese, majoritatea în Asia, Africa și America de Sud. Efectele fumatului sunt atât de numeroase, încât o prezentare exhaustivă este foarte greu de realizat fără a-l obosi pe cititor: Fumatul alterează profund funcțiile endoteliului vascular. Scăzând funcția baroreceptoare și determinând o activare a sistemului nervos simpatic, fumatul duce, în mod direct, la apariția hipertensiunii arteriale și a aterosclerozei. Nicotina are un efect vasoconstrictor direct, diminuând hrănirea țesuturilor și organelor. Fumatul pasiv temporar (expunerea temporară la fumul emis de țigările celor din jur) scade, în mod brusc, viteza fluxului coronarian de rezervă, ca urmare a tulburării microcirculației coronariene, tulburare produsă de disfuncția endotelială. Fumatul crește fibrinogenul sanguin, agregabilitatea trombocitelor și vâscozitatea sângelui, factori ce favorizează apariția trombozelor coronariene, cerebrale și venoase. Fumatul crește stresul vascular oxidativ, Fumatul a 15 țigări pe zi grăbește apariția infarctului miocardic la bărbați cu 10 ani, iar la femei, cu 15,5 ani. Fumatul scade elasticitatea aortei, fapt care devine evident după un minut de la începerea fumatului și se menține cel puțin 20 de minute. Fumatul scade lipoproteinele cu densitate mare (HDL), adică fracțiune a utilă a colesterolului, și crește lipoproteinele cu densitate mică (LDL), fracțiunea dăunătoare. Fumătorii au concentrații mai ridicate de colesterol total (cu 3%) și trigliceride (cu 9%) și niveluri mai scăzute de HDL (cu 6%) și apolipoproteina A-I (cu 4%). (Encyclopedia of Human Nutrition, 1999, p.1759-1764, Academic Press) Între 30 și 49 de ani, rata infarctelor de miocard la fumători este de 5 ori mai mare decât la nefumători; între 50 și 59 de ani este de 3 ori mai mare, iar între 60 și 79 de ani este de 2 ori mai mare. Studiile epidemiologice au arătat că frecvența fumatului la pacienții cu boală coronariană este diferită, în funcție de atitudinea medicului de familie. Proporția mare de fumători printre pacienții ai căror medici fumau demonstrează că tutunul nu e potrivit pentru cine poartă halatul alb. (Heart 1999; 81:456-458) Fiecare țigară fumată scurtează viața fumătorului cu 7 minute. Un pachet cu 20 de țigări necesită 140 de minute pentru a fi fumat și scurtează cu 140 de minute viața celui ce fumează. Fumatul este recunoscut ca fiind un factor cauzal în cel puțin 8 localizări de cancer: plămâni, căi respiratorii superioare, vezică urinară, pancreas, esofag, stomac, rinichi și sânge (leucemie).Fumătorii prezintă un risc crescut față de cel puțin 6 boli fatale: cord pulmonar, pneumopatie cronică obstructivă, accidente vasculare cerebrale, anevrism aortic și cardiopatie ischemică. Fumatul se mai asociază cu cataracta, arteriopatia periferică, diabetul, fractura de șold și parodontoza. Fumatul în timpul gravidității crește riscul malformațiilor congenitale, al avortului spontan, al sarcinii extrauterine și al greutății fetale mici. (Encyclopedia of Human Nutrition, 1999, p.1759-1764, Academic Press). De asemenea, tutunul se asociază cu cancerul nazal, al cavității bucale, cancerul orofaringian, cancerul hipofaringian, cancerul de ficat, de colon, pelvian și de col uterin. (Lancet Oncology 2002;3:461-469) 10. Deja în anul 1992, Asociația Americană de Cardiologie a arătat că riscul decesului printr-o boală cardiacă este cu 30% mai mare pentru cei expuși la fumul de tutun în familie, proporția fiind mult mai mare printre cei expuși la locul de muncă, unde nivelul fumului de tutun e și mai mare. (lAMA 2001;286:436-441). 11. În fumul de tutun se găsesc aproximativ 700 de substanțe ce produc dependență. 12. Cine fumează două pachete zilnic inhalează fumul din țigări de aproximativ 400 de ori „trage” cam 400 de fumuri), cu intrarea a 1.000 mg gudron în plămâni în fiecare zi. Aceasta înseamnă 150.000 de „fumuri trase” si 365 de grame de gudron cancerigen ce se inhalează în fiecare an. În ultimul timp s-a acordat o mare atenție acțiunii cancerigene a zaharinei, însă acțiunea cancerigenă a benzpirenului din fumul de tutun este de 50.000 de ori mai puternică decât aceea a zaharinei! 13. Cea mai mică rată de fumători din Europa se întâlnește printre bărbații din Suedia (17%). În Norvegia, procentul fumătorilor e de două ori mai mare. Dar bărbații suedezi au rata cea mai mică de cancer pulmonar din Europa. Rata cea mai mare se întâlnește în Ungaria (unde, pe lângă faptul că proporția de fumători este mare, se consumă multă carne și mezeluri afumate, multă grăsime de porc și mult alcool). (Lancet Oncol 2003;4:45-55) Fumătorii produc cu 50% mai multe accidente de circulație decât nefumătorii, indiferent de vârstă, consum de alcool și experiență de conducere. 14. Ochii fumătorilor produc mai multe lacrimi, determinând o clipire mai frecventă, ceea ce dezavantajează atenția. 15. Fumătorii pun centura de siguranță mai rar decât nefumătorii. Odată cu fumul de țigări, intră în organism o cantitate apreciabilă de oxid de carbon care, fixându-se pe hemoglobină, face ca fumătorii să aibă mai puțin oxigen în sânge, să obosească mai repede, să reacționeze mai încet și să se concentreze mai greu. 16. Fumatul constituie un factor de risc independent pentru fractura de șold la bărbați și femei. Aproximativ 20% dintre fracturile de șold ar putea fi prevenite, dacă nu s-ar fuma. S-a demonstrat că nicotina și celelalte componente ale fumului de tutun au o Pag. 12 – 17 |