Paranormalitatea

Cercetările privind telepatia, prezicerea viitorului și experiențele extracorporale ne pot oferi informații remarcabile despre creierul, comportamentul și convingerile noastre. Cartea de față declanșează o adevărată vânătoare de fantome cu această nouă știință a supranaturalului și conține o mulțime de activități care te învață să experimentezi imposibilul.

A sosit momentul să descoperi adevăratele secrete ale paranormalului. Învață cum să-ți controlezi visele și cum să-ți părăsești corpul. Convinge-i pe necunoscuți că știi totul despre ei. Dezlănțuie-ți puterea subconștientului.

Introducere ... 11
în care aflăm ce s-a întâmplat când presupusele abilități de medium ale unui câine au fost pus la încercare și ne începem călătoria într-o lume în care totul pare posibil și nimic nu e tocmai ceea ce pare.

1. Ghicitul ... 21
în care îl întâlnim pe misteriosul „Domn D”, vizităm orașul inexistent numit Lake Wobegon, aflăm cum putem convinge străinii că știm totul despre ei și descoperim cine suntem cu adevărat.

2. Experiențe de decorporalizare ... 57
în care auzim despre savanți care au încercat să fotografieze sufletul descoperim cum o mână de manechin relevă adevărul despre zborul astral, învățăm cum să ne părăsim trupul și aflăm cum decid creierele noastre unde ne aflăm pe moment.

3. Puterea minții asupra materiei ... 87
în care descoperim cum un bărbat a păcălit lumea, învățăm cum să îndoim metale cu puterea minții, investigăm maeștri guru din India și aflăm de ce uneori nu putem vedea ceea ce se întâmplă chiar în fața ochilor noștri.

4. Vorbirea cu morții ... 119
în care facem cunoștință cu două fete care au creat o nouă religie, descoperim ce s-a întâmplat când cel mai mare savant al lumii l-a înfruntat pe Diavol, învățăm cum să stăm de vorbă cu spirite care nu există și dezlănțuim puterea minții noastre inconștiente.

Antract ... 154
în care luăm o pauză, H întâlnim pe remarcabilul Harry Price, călătorim pe Insula Bărbatului pentru a investiga o mangustă vorbitoare și ajungem în final la înalta Curte de Justiție.

5. La vânătoare de fantome ... 163
în care alergăm după o stafie bătrână, aflăm motivele pentru care cercetătorii strigoilor au dezmembrat odată o casă, întâlnim fantoma inexistentă a lui Ratcliffe Wharf, învățăm cum să vedem o fantomă și explorăm psihologia sugestiei.

6. Controlul minții ... 193
în care intrăm în mintea celui mai mare cititor de gânduri din lume, descoperim dacă hipnotizatorii ne pot face să acționăm împotriva voinței noastre, ne infiltrăm în unele culte, învățăm cum să ne ferim de spălarea creierului și investigăm psihologia persuasiunii.

7. Profețiile ... 226
în care aflăm dacă Abraham Lincoln și-a întrevăzut moartea, învățăm cum să ne controlăm visele și pătrundem în lumea remarcabilă a științei somnului.

Concluzie ... 253
în care aflăm de ce suntem cu toții predispuși la idei bizare și de ce contemplăm natura miraculosului.

Trusa de lucru a supereroului de ocazie ... 259
Note ... 268
Mulțumiri ... 284

Capitolul 1

Ghicitul

În care îl întâlnim pe misteriosul „Domn D”, vizităm orașul inexistent numit Lake Wobegon, aflăm cum putem convinge străinii că știm totul despre ei și descoperim cine suntem cu adevărat.

Din motive care vor deveni în curând evidente, nu ar fi corect să dezvăluim numele real al Domnului D. Născut în nordul Angliei în 1934, acest bărbat remarcabil a fost în mare parte a vieții lui un medium profesionist și și-a clădit o reputație considerabilă de ghicitor care oferă interpretări precise. Pe când studiam la Universitatea din Edinburgh, Domnul D m-a contactat și m-a întrebat dacă eram interesat să-l urmăresc oferind câteva interpretări. Am acceptat imediat amabila ofertă și l-am invitat la universitate pentru a-l putea filma în acțiune. Peste câteva săptămâni ne-am întâlnit în foaierul departamentului de psihologie. L-am condus în laboratorul meu și i-am explicat că adusesem câțiva voluntari care erau dornici să participe la o ședință de ghicit. Domnul D și-a
instalat în liniște măsuța, și-a luat cărțile de tarot și bolul de cristal și l-a așteptat pe primul său porcușor de Guineea. După câteva momente, ușa s-a deschis și a intrat o chelneriță în vârstă de 43 de ani, pe nume Lisa. Am apăsat butonul de înregistrare al camerei video și m-am retras de cealaltă parte a oglinzii cu două fețe.

Domnul D nu a știut nimic despre Lisa înaintea ședinței de ghicit. El a început prin a-i cere să întindă mâna dreaptă, cu palma în sus. După ce i-a examinat palma sub o lupă cu mâner, Domnul D s-a apucat să-i descrie personalitatea. În câteva secunde, Lisa a început să dea aprobativ din cap, zâmbind. El a rugat-o în continuare să amestece un pachet de cărți de tarot și să-l pună apoi în centrul mesei. Domnul D a întors cărțile una după alta și a vorbit la fiecare carte în parte. În câteva minute, i-a spus Lisei că avea un frate și a descris cariera acestuia în detalii impresionante. După câteva momente, Domnul D a afirmat că Lisa se despărțise recent de un bărbat cu care avusese o relație îndelungată.

Sesiunea de ghicit a Lisei a durat circa zece minute. După ce ea a plecat din laborator, am întrebat-o ce părere a avut despre timpul petrecut cu Domnul D. Lisa a fost extrem de impresionată și a explicat că Domnul D îi interpretase corect personalitatea, dificultățile din relația recentă și cariera fratelui. Când am rugat-o pe Lisa să acorde un calificativ pentru precizia interpretărilor Domnului D, ea i-a oferit nota maximă.

În cursul dimineții, alte câteva persoane au ieșit de la Domnul D cu aceeași convingere că el poseda puteri neobișnuite. După pauza de prânz, Domnul D a urmărit înregistrările sesiunilor sale de ghicit și și-a explicat mai în detaliu abilitățile. Experiența s-a dovedit a fi una fascinantă și revelatoare. în decurs de numai câteva ore, Domnul D nu doar că a oferit o perspectivă rară asupra lumii mediumului profesionist, dar totodată a dezvăluit felul în care aproape oricine ar putea învăța să-și dezvolte asemenea puteri. La sfârșitul zilei, Domnul D și-a împachetat cărțile de tarot și și-a luat la revedere. Din nefericire, nu l-am mai văzut niciodată pentru că a suferit un atac de cord fatal după câțiva ani. Totuși, ziua pe care am petrecut-o în compania lui mi-a rămas vie în minte și vom reveni mai târziu în acest capitol la secretul din spatele perspicacității sale aparent magice.

În fiecare an, milioane de oameni vizitează mediumi și pleacă absolut convinși că acești indivizi dețin abilitatea de a vedea în profunzimea sufletelor lor. Oare se amăgesc, sunt ei victimele unor farse elaborate sau se petrece ceva cu adevărat straniu? Pentru a răspunde la această întrebare, un număr mic de cercetători au plasat sub microscop pretinsele puteri paranormale ale mediumilor și spiritiștilor, dintre care cel mai notabil este magicianul și arhiscepticul James Randi.

Ședință de spiritism într-o după-amiază caldă de miercuri

Randall James Hamilton Zwinge s-a născut în Toronto în 1928.1 Pe când avea 12 ani, s-a întâmplat să prindă un matineu al bine-cunoscutului magician american pe nume Harry Blackstone Senior. Molipsindu-se cu microbul magiei, Zwinge a aflat tot ce a putut despre această lume misterioasă și în cele din urmă a început să țină numere de magie în mod regulat.

Asemenea multor magicieni, Zwinge era puțin cam sceptic față de problematica paranormalului. Când avea 15 ani a mers la biserica spiritistă locală și a fost dezgustat de cele văzute. Oamenii din congregație erau încurajați să aducă plicuri sigilate care conțineau întrebări adresate persoanelor iubite decedate. Preoții citeau apoi mesajele în secret și născoceau răspunsuri false din partea „morților”. Zwinge a încercat să dea pe față înșelătoria, dar i-a supărat pe preoți și a fost dus la secția de poliție locală.

Netulburat, el și-a lăsat barbișon, și-a schimbat legal numele în James „The Amazing” Randi și s-a îmbarcat într-o carieră lungă și plină de peripeții ca magician profesionist și expert în arta evadării din realitate. De-a lungul anilor, Randi a fost implicat într-o serie de proiecte răsunătoare, precum faptul de a sta într-un sicriu de metal timp de 104 minute (depășind recordul lui Houdini cu peste zece minute), faptul de a-și face apariția de 22 de ori în cadrul emisiunii The Tonight Show, găzduită de Johnny Carson, precum și într-un episod din serialul Happy Days, evadarea dintr-o cămașă de forță în timp ce atârna cu capul în jos, deasupra Cascadei Niagara și iluzia de a-l fi decapitat în fiecare seară pe Alice Cooper, o legendă a rockului.

În tandem cu cariera de magician, Randi și-a continuat cruciada împotriva șiretlicurilor paranormale. Investigațiile lui au căpătat o asemenea amploare și notorietate, încât în 1996 el a pus bazele organizației Fundația Educațională James Randi. Site-ul acesteia se promovează pe sine ca „o resursă educațională pe tema paranormalului, pseudoștiinței și supranaturalului” și lansează, totodată, o provocare îndrăzneață celor care se pretind a fi mediumi sau care susțin că au puteri paranormale. Mai precis, este vorba de o provocare de un milion de dolari.

La sfârșitul anilor 1960, Randi a acordat un interviu la radio în care a explicat de ce credea că cei care pretind a avea puteri paranormale fie se amăgeau pe sine, fie îi înșelau pe ceilalți. Un membru al panelului, un parapsiholog, i-a sugerat să-și sprijine afirmațiile prin oferirea unui premiu în bani oricui putea demonstra că are abilități de medium. Randi a acceptat provocarea și a oferit 1 000 de dolari. De-a lungul anilor, suma lui Randi a crescut la 100 000 dolari și apoi, la sfârșitul anilor 1990, un susținător bogat al fundației sale a mărit suma premiului la un milion de dolari disponibili pentru oricine poate demonstra existența unor capacități paranormale cu argumente care să convingă un panel independent (până acum nimeni nu a câștigat premiul). Însă, timp de peste un deceniu, această oportunitate de a deveni milionar peste noapte a atras un val constant de candidați, inclusiv mediumi care susțin că pot ghici ordinea cărților de joc amestecate, persoane care spun că pot folosi umerașe îndoite și bețe bifurcate pentru a găsi ape subterane (pe bază de radieestezie) și chiar o femeie care a încercat să-i facă pe străini să urineze cu puterea minții ei. Toate demonstrațiile au eșuat...

În 2008, un medium britanic pe nume Patricia Putt a acceptat provocarea de un milion de dolari lansată de Randi. Putt era convinsă că putea să afle informații despre persoane în viață prin „discuțiile” cu prietenii și rudele lor decedate. Randi ne-a invitat pe mine și pe Chris French, profesor de psihologie la Goldsmiths College din Londra, să punem la încercare abilitățile lui Putt.

Putt locuiește în Essex și este un medium experimentat care a oferit timp de mai mulți ani sesiuni de ghicit individuale și în grup. Conform site-ului ei, mare parte din munca de medium i-a fost înlesnită de un spirit îndrumător egiptean numit „Ankhara”, pe care l-a întâlnit prima oară pe durata unei sesiuni de terapie prin regresie hipnotică la care a participat. Site-ullui Putt descrie, de asemenea, multe împrejurări în care ea a furnizat aparent dovezi incontestabile ale existenței lumii spirituale și menționează, totodată, un număr de programe de radio și televiziune care au apelat la serviciile ei.

După multe discuții, Putt, French și cu mine am căzut de acord în privința detaliilor testului. Acesta urma să aibă loc într-o singură zi și să implice zece voluntari. Putt nu avea să cunoască niciuna dintre aceste persoane și urma să încerce să le contacteze un prieten sau o rudă moartă, apoi să folosească acest spirit pentru a obține informații despre personalitatea și viața voluntarului.

A sosit și marea zi. Fiecare dintre voluntari a fost programat să ajungă în laboratorul lui French în diferite momente ale zilei. Pentru a reduce la minim posibilitatea ca Putt să afle vreo informație despre voluntari după felul în care arătau sau erau îmbrăcați, French i-a rugat să-și dea jos ceasurile și bijuteriile, să se îmbrace într-o manta neagră lungă până în pământ și să-și pună pe cap o cagulă neagră.

Fiecare voluntar a fost invitat în camera de testare și rugat să stea pe un scaun cu fața la perete. Putt a intrat apoi în cameră, s-a așezat la un birou în partea opusă încăperii și a încercat să contacteze lumea spiritelor. Imediat ce a considerat că are o legătură directă cu morții, Putt a localizat un spirit care cunoștea persoana, după care a notat în tăcere informațiile despre voluntar. Rolul meu în cadrul acestui test a fost să o aduc pe Putt în camera de testare la momentele potrivite și să o conduc afară, să stau lângă ea în timp ce încerca să contacteze spiritele și să-i țin în general companie pe durata zilei. Eu și Putt am petrecut marea parte a timpului dintre sesiuni discutând. La un moment dat, am întrebat-o dacă exista vreun dezavantaj în meseria de medium profesionist. Fără nicio aluzie ironică, ea mi-a explicat cât de enervant era când oamenii programau o întâlnire, dar apoi nu mai apăreau.

După ce Putt a încheiat toate cele zece sesiuni, voluntarilor li s-a cerut să revină în camera de testare. Fiecăruia i s-au dat transcrierile tuturor ședințelor de ghicit pe care Putt le realizase în ziua respectivă, apoi li s-a cerut să le citească și să identifice interpretarea care părea să li se aplice lor personal. Dacă Putt avea într-adevăr puterile pe care le pretindea, alegerile voluntarilor ar fi trebuit să fie ușoare. De pildă, să ne imaginăm că una dintre voluntare a crescut la țară, a petrecut o perioadă semnificativă de timp călătorind în Franța și s-a căsătorit recent cu un actor. Dacă Putt avea într-adevăr o legătură cu lumea spiritelor, atunci ea ar fi putut menționa o copilărie înconjurată de verdeață, un miros puternic de brânză Brie sau fraza „dragă, a fost un triumf”. Odată ce persoana în cauză ar vedea acele comentarii, ea ar ști imediat că acea interpretare a fost intenționată pentru ea și, prin urmare, nu ar întâmpina dificultăți în alegerea ei din numărul total de interpretări. Pentru ca Putt să treacă testul, era nevoie ca cinci sau mai mulți voluntari să-și identifice corect interpretarea.

Fiecare voluntar a examinat atent interpretările lui Putt și a identificat-o pe cea pe care a considerat-o cea mai precisă. După care ne-am adunat cu toții în biroul lui French pentru a vedea scorul lui Putt. Voluntarul i alesese o interpretare care fusese intenționată pentru voluntarul 7. Interpretarea aleasă de voluntarul 2 a fost de fapt consemnată de Putt în timp ce îl avea în fața ei pe voluntarul 6. Și așa mai departe. De fapt, niciunul dintre voluntari nu și-a identificat corect interpretarea. Putt a fost uluită de rezultat, însă a promis că va reveni cu o demonstrație nouă și îmbunătățită a abilităților ei.

Ați putea spune că Putt a eșuat pentru că a fost de acord să lucreze într-un set artificial de împrejurări. La urma urmei, exceptând cazul în care trebuie să lucreze pentru vreun Batman amator și introvertit, rareori i se cere să facă interpretări precise pentru oameni îmbrăcați într-o manta neagră, cu o cagulă neagră pe cap și așezați cu spatele. Problema este însă că și alte experimente realizate în condiții mai naturale au dat aceleași rezultate.

La începutul anilor 1980, psihologii Hendrik Boerenkamp și Sybo Schouten de la Universitatea din Utrecht au petrecut cinci ani studiind pretinsele puteri paranormale ale unui număr de 12 mediumi olandezi reputați.

Pag. 21 – 27