Iubirea nu este de ajuns
Cum rezolvi problemele de cuplu cu ajutorul terapiei cognitive
După zeci de ani de cercetări clinice dedicate cognițiilor automate negative care subîntind anxietatea, depresia ori tulburările de alimentație, părintele psihoterapiei cognitive atacă un nou domeniu: cel al relațiilor de cuplu. |

45.00 36.00 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Psihiatrul și psihoterapeutul Aaron T. Beck demonstrează într-un stil limpede și convingător că neînțelegerile conjugale se datorează aproape întotdeauna unor așteptări nerealiste sau unor proiecții exagerate, rupte de realitate. În această carte, la fel de utilă pentru consilierii maritali, ca și pentru parteneri, Beck arată în ce fel lipsa de comunicare și nefericirea pot fi combătute apelând la tehnicile accesibile ale terapiei cognitive, precum reîncadrarea, dialogul interior, umorul sau respingerea mecanismelor disfuncționale, precum personalizarea, gândirea în alb și negru ori catastrofarea. Deși iubirea este o forță puternică, ea în sine nu asigură substanța unei relații. Calitățile personale speciale sunt esențiale pentru o relație fericită: dedicare, sensibilitate, generozitate, loialitate, responsabilitate, încredere. Partenerii trebuie să coopereze, să accepte compromisuri, să ia și să respecte deciziile împreună. Trebuie să fie flexibili, receptivi și iertători, să-și tolereze reciproc greșelile, imperfecțiunile și ciudățeniile. Cultivarea în timp a acestor „virtuți″ duce la dezvoltarea și maturizarea căsniciei. |
Cuprins:
Mulțumiri ... 11 3. Conflictul perspectivelor ... 79 9. înfruntarea mortală ... 213 12. Acordajul relației ... 291 17. îmblânzirea furiilor ... 406 |
Fragment:
1 PUTEREA GÂNDIRII NEGATIVE Karen, designer de interior, descrie cum a venit acasă într-o zi, puternic emoționată și dornică să discute niște vești bune cu soțul ei Ted. Tocmai i se acordase un contract profitabil, pentru decorarea birourilor unei mari firme de avocatură. Când a început să-i povestească lui Ted despre acest succes neașteptat din cariera sa, el a părut distant și indiferent. Ea s-a gândit: „Nu îi pasă cu adevărat de mine. E interesat doar de persoana lui”. Entuziasmul femeii s-a evaporat, în loc să sărbătorească împreună, Karen s-a dus într-o altă cameră și și-a turnat un pahar de șampanie. Între timp, Ted, care se simțea puțin descumpănit în acea zi din cauza unui eșec în cariera sa, se gândea: „Nu îi pasă cu adevărat de mine. E interesată doar de cariera ei”. Acest incident ilustrează un model comun pe care l-am observat la oamenii cu probleme conjugale. Atunci când așteptările înalte ale soților sunt contradictorii, aceștia sunt înclinați să tragă concluzii negative despre starea de spirit a partenerului și a căsniciei. Bazându-se doar pe intuiția sa, partenerul dezamăgit trage concluzii nejustificate despre cauza problemei: „Se comportă astfel pentru că este răutăcioasă” sau „se comportă astfel pentru că este plină de ură.” Ca rezultat al unei astfel de interpretări, partenerul rănit poate să atace sau să se distanțeze de celălalt, care, simțindu-se cel mai probabil pedepsit pe nedrept, se răzbună adesea contracarând sau retrăgându-se. Astfel se stârnește un cerc vicios al atacului și răzbunării, care se poate infiltra cu ușurință în alte zone ale relației. Interpretarea în acest mod a motivelor unui partener este riscantă, pentru că nu putem citi gândurile altor persoane. De pildă, ceea ce nu știa Karen era că Ted se simțea deprimat din cauza unei schimbări majore în afacerea sa de servicii de contabilitate și era nerăbdător să o discute cu ea. Karen nu avea cum să afle despre asta pentru că a părăsit furioasă camera. Ea a presupus că el era prea preocupat de propria persoană pentru a o observa. Retragerea în sine a femeii a avut însă mai multe semnificații pentru Ted: „Mă părăsește fără niciun motiv” și „Încă o dată, asta înseamnă că nu îi pasă de cum mă simt eu”. Aceste explicații s-au adăugat sentimentelor de suferință și de izolare ale lui Ted. Pe de altă parte, aceasta a contribuit la sincopele din relație prin preocuparea sa față de propriile probleme. În trecut, atunci când Karen era entuziasmată de o nouă experiență sau idee, el începea mai degrabă să o analizeze, decât să se acordeze la nivel emoțional cu entuziasmul ei. Acest tip de lipsă de înțelegere și de citire reciprocă a gândurilor este mult mai frecventă în relații decât cred oamenii. În loc să observe că este o neînțelegere, partenerii aflați în conflict justifică eronat „răutatea” sau „egoismul” celuilalt. Neștiind că își interpretează greșit perechea, partenerii îi atribuie în mod eronat interese meschine. Deși multe lucrări de succes s-au concentrat pe exprimarea furiei în relațiile intime și pe modalitatea de gestionare a acesteia, nu s-a acordat suficientă atenție prejudecăților și comunicării eronate, care sunt adesea cauzele furiei și conflictului. Felul în care unul dintre soți percepe și interpretează ce face celălalt poate fi mult mai important în determinarea gradului de satisfacție conjugală decât acțiunile în sine. Pentru a evita astfel de ‚prejudecăți conjugale eronate, e util să înțelegem cum funcționează și cum derapează mintea atunci când suntem frustrați sau dezamăgiți. Aparatul nostru mental, imperfect, ne predispune la interpretarea eronată sau la exagerarea semnificației comportamentului altor persoane, la explicații incriminatorii atunci când suntem dezamăgiți și la proiectarea unei imagini negative asupra acestor oameni. Apoi acționăm pe baza acestor interpretări eronate, atacând In acel moment rareori gândim că raționamentul nostru negativ ar putea fi greșit și că atacăm o imagine distorsionată. De exemplu, atunci când Karen era frustrată de dispozițiile lui Ted, proiecta asupra lui imaginea unui fel de om mecanic, incapabil să-și exprime sentimentele față de o altă persoană. în același timp, Ted o vedea pe Karen ca pe una dintre Furii, plină de ură și de răzbunare. Ori de câte ori unul dintre ei îl dezamăgea pe celălalt, aceste imagini extreme preluau controlul ABORDAREA COGNITIVÃ Folosind o serie de principii simple ale terapiei cognitive, cuplurile se pot împotrivi tendinței de a elabora astfel de raționamente nejustificate și se pot proteja de imagini distorsionate. Aceste principii pot ajuta fiecare partener să ajungă la concluzii mai corecte și mai rezonabile și să prevină astfel ciclul de interpretări eronate, care duce la conflicte conjugale și la ostilități. Terapia cognitivă a arătat că partenerii pot învăța să fie mai rezonabili unul cu celălalt, adoptând o atitudine mai modestă în privința corectitudinii citirii gândurilor și a concluziilor negative rezultate din aceasta, verificând acuratețea citirii gândurilor lor și luând în considerare explicații alternative pentru acțiunile partenerului. În situația în care Karen ar fi reușit să reziste înclinației ei de a-l considera pe Ted ca fiind nepăsător și rece și l-ar fi întrebat ce anume îl preocupă, poate că ar fi reușit să-l înveselească în așa măsură încât ar fi sărbătorit amândoi reușita ei. Iar dacă Ted ar fi fost dispus să afle ce-și dorea Karen, putea evita să construiască o imagine negativă a ei, ca fiind rece și neînțelegătoare. Dar pentru asta e necesar mai întâi ca amândoi să realizeze că interpretările lor pot fi eronate și furia nejustificată sau cel puțin exagerată. Principiile cognitive care i-au ajutat pe Karen și Ted, dar și pe alte cupluri să atingă în cele din urmă acest punct de autoînțelegere sunt următoarele: Nu putem cunoaște niciodată cu adevărat starea de spirit a altor persoane – atitudinile, gândurile și sentimentele. Depindem de semnale, care de obicei sunt ambigue, pentru a ne informa despre atitudinile și dorințele altor persoane. Folosim propriul sistem de codare, care poate fi imperfect, pentru a descifra aceste semnale. în funcție de propria stare într-un anumit moment, putem interpreta comportamentul altor persoane în baza unor prejudecăți, acesta fiind modul în care decodăm informația. Măsura în care credem că ghicim corect motivele și atitudinile altor persoane nu ține de tăria convingerii noastre.Terapia cognitivă, care încorporează aceste principii, se concentrează pe modul în care partenerii percep, interpretează eronat și nu reușesc să se înțeleagă unul pe celălalt, precum și pe felul în care comunică (adesea bruiat) sau pur și simplu eșuează în orice fel de comunicare. Abordarea cognitivă este menită să remedieze aceste distorsiuni și deficite în gândire și în comunicare. Strategiile și tehnicile sale de bază sunt descrise detaliat în capitolul 13. Esența terapiei cognitive de cuplu constă în explorarea așteptărilor nerealiste cu care se confruntă partenerii, a atitudinilor autodistructive, a explicațiilor negative nejustificate și a concluziilor ilogice. Printr-o acordare a modurilor în care trag concluzii unul despre altul și vorbesc unul cu celălalt, partenerii au fost ajutați de terapia cognitivă să relaționeze unul cu altul mai rezonabil, mai puțin ostil. CITIREA GÂNDURILOR Lois, o tânără atractivă care era proprietara unui magazin de haine șic, a încercat să își explice de ce Peter, logodnicul ei, era tăcut în timp ce se întorceau acasă de la o petrecere. De obicei destul de vorbăreț, Peter vindea reclame pentru un ziar local, acesta fiind și modul în care se cunoscuseră. Atunci când a devenit tăcut, Lois se gândea: .Peter nu spune nimic... probabil este supărat pe mine”. în încercarea ei de a-i citi gândurile, Lois a pus tăcerea lui Peter pe seama faptului că era supărat pe ea. Explicația ei pentru ce credea că gândea și simțea Peter, citirea gândurilor lui, nu s-a oprit aici. Lois s-a gândit apoi: ,,Am făcut ceva ce l-a jignit”. Stabilind în mintea ei că Peter era supărat pe ea din cauza a ceva ce făcuse ea, a prezis că .Peter va continua să fie supărat pe mine și în cele din urmă va încheia relația noastră „Apoi s-a întristat, anticipând că va fi singură pentru tot restul vieții sale. Dar Lois se înșela. Fusese prinsă într-o plasă de interpretări legate de cauze invizibile și consecințe necunoscute. O altă femeie aflată în situația lui Lois poate că și-ar fi spus doar „probabil că Peter va trece peste asta în câteva minute”. Simplul fapt că Peter tăcea putea fi explicat în ambele feluri. Citirea gândurilor poate duce la predicții eronate, de unde rezultă fie o supărare inutilă, fie ceea ce s-ar putea dovedi un fals sentiment de siguranță. Astfel de concluzii greșite pot duce la probleme mai mari. Dacă Lois ar fi acționat bazându-se pe citirea gândurilor, ar fi putut să se autosaboteze retrăgându-se sau agresându-l pe Peter, reacție care l-ar fi putut uimi, îndepărta sau înfuria. în acest moment, Lois a interpretat greșit comportamentul lui Peter. El era pur și simplu într-o dispoziție meditativă. Ea a început să se supere și nu i-a răspuns când el, în sfârșit, i-a vorbit. Când Lois nu i-a răspuns, el s-a înfuriat și a început să o critice. În schimb, ea a interpretat criticile ca pe o confirmare a citirii gândurilor lui și s-a simțit și mai rău. S-a gândit că lucrul de care se temea s-a petrecut întocmai: Peter se săturase de ea. Acest tip de profeție auto împlinită este tipic relațiilor problematice. Interpretând greșit comportamentul partenerului, oamenii chiar participă la producerea a ceea ce încearcă să evite din toate puterile. Deoarece vorbele și faptele noastre pot fi ambigue sau înșelătoare, nu este mereu ușor să estimăm ce simt ceilalți pentru noi sau care ar putea fi motivele lor. Astfel, Lois, din cauza temerilor ei că ar putea fi respinsă, a înclinat să interpreteze tăcerea lui Peter ca pe un semn că este supărat pe ea. Deși este normal să citim semne și să căutăm modele care să ne spună ce se întâmplă în mintea altei persoane, riscăm să formulăm explicații eronate și să tragem concluzii greșite. MINTEA INVIZIBILÃ Să luăm drept exemplu acest incident din viața mea: în timp ce încerc să îi explic cu seriozitate soției teoria mea despre animalele de companie, ea zâmbește subit. Mă întreb: „Zâmbește pentru că îi place ce am spus sau mă ironizează? Este amuzată deoarece are impresia că teoria mea este naivă?”. Chiar și când am o altă informație la dispoziție, cum ar fi istoria noastră recentă, mă pot înșela în interpretarea a ceea ce se află în spatele zâmbetului ei. Crucial pentru mine nu este ceea ce văd sau aud, expresia ei facială sau tonul vocii sale, ci ceva ce va fi întotdeauna inaccesibil simțurilor mele; mai exact, starea sa de spirit. Atitudinile altor persoane față de noi, sentimentele lor pentru noi și motivele lor în ceea ce ne privește sunt la fel de reale ca și cuvintele, gesturile și expresiile lor. Pe măsură ce discut ipoteza cu soția mea, adevărul esențial, ceea ce îmi doresc cu adevărat, nu constă în comportamentul ei manifest, în ceea ce spune, ci în atitudinea reală referitoare la ideile mele și la mine. Atunci când interacționăm cu alte persoane, rareori avem timp să analizăm toate faptele pentru a deduce gândurile și sentimentele reale ale acestor persoane. Pag. 31 – 37 |