2
În lume, atunci când toți oamenii au știut să distingă
frumusețea (morală), a apărut și urâțenia (viciului).
Când toți oamenii au știu să distingă binele,
li s-a arătat răul
De aceea, ființa și neființa se nasc una din cealaltă.
Greul și ușorul se înfăptuiesc unul prin celălalt.
Ceea ce este lung și ceea ce este scurt își deslușesc
forma reciproc. Ce este sus și ce este jos își vădesc
reciproc inegalitatea. Sunetele și vocea se armonizează.
Cele dinainte și cele dinapoi sunt unele consecințele
celorlalte.
De aceea, Omul Înțelept se abține de la orice acțiune.
El își transmite povețele fără cuvinte. Toate în jurul lui
sunt în acțiune, dar el nu le stăvilește.
Le creează, dar nu și le însușește; le perfecționează,
dar nu se bizuie pe ele; nu se atașază de ceea ce a creat.
Și, prin asta, meritul rămâne al lui.
3
Nu trebuie să-i lăudăm pe oamenii merituoși,
ca să nu stârnim pizma poporului.
Nu trebuie să prețuim bunurile dobândite pe căi
anevoioase, ca să nu-i îndemnăm astfel pe oameni la furt;
nici să etalăm obiecte care trezesc jinduire,
ca să nu tulburăm inimile oamenilor.
De aceea, atunci când guvernează, Omul Înțelept face
gol în inima poporului, îi umple burta, îi slăbește voința
și îi întărește oasele. El se străduiește mereu să facă
poporul să fie ignorant și lipsit de dorințe.
Practică non-acțiunea și, astfel, guvernează bine totul
4
Tao este vid; dacă ne folosim de el, pare nesecat.
O, cât este de profund! Pare să fie patriarhul tuturor
ființelor!
Își atenuează subtilitatea, se desprinde de tot ce îl ține
legat, își domolește strălucirea, se face asemenea pulberii.
0, cât este de pur! Pare să dăinuiască de-a pururi.
Nu știu cine l-a zămislit; pare să existe dinaintea
stăpânului ceresc.
5
Cerul și pământul nu îndrăgesc ceva anume. Privesc
toate creaturile ca pe un câine de paie (pentru sacrificiu).
Omul Înțelept nu îndrăgește pe cineva; pentru el,
poporul este asemenea câinelui de paie (pentru sacrificiu).
Ființa aflată între cer și pământ seamănă cu un suflu
de foale, care e gol și nu se epuizează, pe care îl pui în
mișcare și produce din ce în ce mai mult aer.
Cel care vorbește mult (despre Tao) este deseori redus
la tăcere. E mai bine să păstrezi calea de mijloc.
6
Spiritul văii? nu moare; este numit principiul feminin
misterios.
Poarta principiului feminin misterios este rădăcina
cerului și a pământului.
El este etern și pare să existe (material).
Dacă ne folosim de el, nu simțim nicio osteneală.
7
Cerul și pământul pot să dureze veșnic.
Pot să dureze veșnic pentru că nu trăiesc pentru ele,
de aceea pot să fie eterne.
Astfel, Omul Înțelept se așază după ceilalți și devine
primul Se desparte de trup și timpul îl conservă.
Nu înseamnă asta că a ajuns la împlinire uitând de sine?
De aceea poate să reușească în împlinirea de sine.
8
Omul cu virtute superioară este ca apa. Apa excelează
prin a le face bine oamenilor și nu luptă cu ei,
sălășluind în locuri neiubite de mulțime.
De aceea, Omul înțelept se apropie de Tao.
El trebuie să se complacă în situația cea mai umilă,
iar inima lui trebuie să fie profundă ca un abis.
Când practică binefacerile, excelează prin omenie.
Când vorbește, spune numai adevărul Când guvernează,
excelează în a aduce pacea. Când acționează, excelează
în a-și arăta priceperea. Când își exercită perfecțiunea,
o face la momentul potrivit și, pentru că nu luptă, nu se poate rătăci.
9
E mai bine să nu umpli un vas, dacă nu-l poți ține
când e plin.
Dacă ascuți o lamă, chiar dacă o încerci mereu cu mâna,
tot se tocește. Dacă o sală e umplută cu aur și pietre
prețioase, nimeni nu o va putea păzi. Dacă ești copleșit
de onoruri și te grozăvești cu asta, atragi ne norocul.
Când ai făcut lucruri mari și ai dobândit faimă,
trebuie să te retragi deoparte.
Aceasta este calea Cerului. | 
Adevăr Divin
