Înainte de toate, voiesc să fac cunoscut onoratului cititor în ce fel am purces la alcătuirea scrierii mele de față. Ca manuscris la traducere mi-a servit ediția lui C. Fluegel. Am avut înaintea mea și trei traduceri germane, și anume cele făcute de Boysen, Ullmann și Henning. Traducerea lui Boysen este o parafrază foarte îndepărtată de originalul arabic, totuși reproduce bine cuprinsul acestuia și de aceea adeseori este de folos drept comentariu.
Ullmann stă acum mai aproape de original, totuși încă este parafrastic, pe când cel mai aproape de original stă Henning a cărui traducere este cea mai de folos, deși suferă unele scăderi cauzate prin nebăgarea de seamă a autorului. Cea mai mare silință mi-am dat-o să mă apropii cât se poate de mult de originalul arabic. Am pus preț mare pe o reproducere cât se poate de exactă a textului arăbesc și nu m-am sfiit să imit după putință și dicțiunea arabică, atât cât o permite firea limbii românești. Așa stă traducerea mea încă mai aproape de original decât traducerea lui Henning, mai cu seamă că am evitat toate greșelile acestuia. Aici trebuie să accentuez că această traducere este cu totul a mea și numai a mea. Dacă n-am luat în considerare rima originalului, aceasta nu mi-o va lua nimeni în nume de rău, mai cu seamă cunoscătorul în cauză, care știe că pe zeci de pagini versurile se încheie tot cu aceeași rimă, ceea ce în limba românească ar fi cu totul imposibil. Acestea le-am luat în parte de la Boysen, în parte de la Ullmann, sau de la Henning, sau de Noldeke (vezi mai jos), sau le-am alcătuit eu însumi, sau le-am scris din memorie de pe aiurea, fără să-mi pot aduce aminte de unde le-am luat. Cu privire la introducere am observat că nu fac nici o pretenție la originalitate.
Introducerea mea este de fapt ceva cu totul secundar și are drept scop să-l lămurească pe cititor cu privire la unele împrejurări, fără cunoștința cărora Coranul în cea mai mare parte ar rămâne cu totul neînțeles. Capitolelel I, II și IV din introducere le-am tradus aproape verbal după introducerea lui Henning. Mi-au plăcut acolo foarte multe, căci se dau în formă concisă aproape tot ce trebuie să se știe cu privire la istoria arabilor înainte de Mahomed, la istoria lui și la învățăturile fundamentale ale Islamului. Capitolul III la Henning, care ar vrea să conțină o istorie a Coranului, mi-a părut mult prea slab și lacunar, de aceea nu l-am putut întrebuința. Am făcut deci un extras din renumita istorie a Coranului de Noldeke, cea premiată de „Academie des Inscriptions” din Paris. Acest op (XXII - 258 pagini) este până în ziua de astăzi lucrarea cea mai exactă și mai valoroasă cu privire la Coran, cum o mărturisește însăși Henning. De aceea cred că nu am greșit dacă am dat un sumar din ea în capitolul III al introducerii mele. În genere, trebuie să observ că sub referințele în care mă aflu nici nu mi-ar fi fost posibil să scot la iveală o introducere a Coranului, care să poată face pretenție la originalitate. În acest scop mi-ar fi trebuit să cercetez zeci de ani întreaga literatură arabă, mai cu seamă aceea care nu a putut fi examinată de Noldeke. Și cât de imensă este această literatură, o știe fiecare cunoscător al orientului.
Deci, mulțumească-se onoratul cititor cu ceea ce am putut să-i ofer din slabele mele puteri și să mă ierte dacă va afla cumva scăderi în lucrarea mea. Omul este ne deplin și de aceea nici nu poate produce ceva deplin. Dorința mea este ca scrierea de față să dea impuls la o studiere mai temeinică a Orientului din partea clerului nostru și ca acesta să cunoască mai cu temei mohamedanismul, care a adus atâta daună bisericii noastre.
Să dea Dumnezeu!
Mănăstirea Dragomirna, în ziua celui întru Sfinți părintelui nostru Silvantru, papa Romei 1910.
Autorul |
Adevăr Divin
