CE SE ÎNTELEGE PRIN DURERE DE CAP SAU CEFALEE, HEMICRANIE, NEVRALGIE?
Durerea de cap comună, cunoscută și sub numele de cefalee, este un simptom dureros care se poate manifesta diferit, în funcție de localizarea, calitatea și intensitatea durerii, modalitatea și circumstanțele apariției acesteia, durata și recurența, simptomele concomitente asociate.
Cefaleele se împart în „primitive” sau „esențiale”, atunci când nu sunt efectele unor cauze bine determinate și
„secundare”, dacă sunt asociate unor cauze evidente.
Din primul grup, cel al cefaleelor „primitive”, fac parte două forme foarte des întâlnite ale durerii de cap: hemicrania și cefaleea de tip tensional.
Hemicrania sau cefaleea „anterioară” se prezintă ca o criză dureroasă la nivelul capului. Între două crize,
persoana prezintă o stare bună de sănătate.
Nevralgia este o durere de-a lungul unui nerv. De obicei, este unilaterală. Nevralgia de trigemen se manifestă prin dureri severe sau ascuțite, care urmează traiectul uneia din cele trei ramuri ale nervului trigemen: mandibular, maxilar sau oftalmic. Nevralgia ramului oftalmic al trigemenului comportă o durere oculară care poate fi confundată cu hemicrania. Atunci când cauzele (sinuzită, afecțiuni dentare, herpes zoster ophtalmicus etc) nu sunt recunoscute cu precizie, nevralgia se numește „esențială”.
CARE SUNT CELE MAI OBIȘNUITE FORME ALE DURERII DE CAP?
Societatea internațională pentru Cefalee (International Headache Society) a identificat 13 tipuri de cefalee,
împărțite în primitive și secundare.
Cefaleele se numesc „primitive” sau „esențiale”, când nu sunt provocate de cauze bine determinate și
„secundare”, când cauzele sunt evidente.
Din primul grup, cel al cefaleelor „primitive”, fac parte două forme comune ale durerii de cap, hemicrania și cefaleea de tip tensional.
La rândul său, hemicrania este împărțită în două subtipuri: hemicranla clasică, caracterizată prin prezența „aurei” și hemicranla comună, fără „aură”.
Cefaleea secundară poate apărea în urma unor traumatisme, procese infecțioase, tulburări oculare,
hipertensiune arterială, hipoglicemie, abuzuri alimentare.
CE ESTE HEMICRANIA?
Hemliranla sau cefaleea „anterioară” este o formă de cefalee primitivă care se manifestă prin crize dureroase extrem de intense și paralizante, care durează între 4 și 72 de ore; durerea poate cuprinde zona unei jumăți de cap sau poate avea o localizare difuză. Perioadele de oboseală și stresul, lipsa de odihnă sau somn, consumul anumitor alimente, emoțiile puternice sunt cauzele declanșatoare.
Criza de durere este precedată, la aproximativ 20% dintre pacienți, de așa-zisă „aură”, care o anunță prin simptome cum ar fi: tulburări de vedere, puncte luminoase la nivelul câmpului vizual, sensibilitate crescută sau alterată Ia lumină, zgomot sau mirosuri, mâncărime și amețeli. Durerea nu apare singură, ci este însoțită de greață, vomă, modificări fizionomice. Persoana în cauză preferă locurile izolate, liniștea, întunericul și repausul.
Între episoadele crizei dureroase, pacientul se simte foarte bine.
Prima descriere a crizei de hemicranie o face Aretaeus din Cappadocia, care a trăit în secolul al II-lea d.Hr.
„În anumite cazuri, te doare tot capul, alteori durerea se localizează pe partea dreaptă sau stângă; și alteori,
punctul crizelor de durere poate varia în decursul aceleiași zile. Este vorba despre ceea ce se numește hemicranie. Aceasta provoacă greață, vărsături bilioase, stări de
prostrație: pacienții zac într-o stare de amorțeală, au capul greu și sunt anxioși. Viața pentru ei devine o corvoadă. Doar întunericul le redă liniștea, iar ochii și urechile nu suportă nici un fel de experiență, nici măcar dintre cele plăcute. Uneori, se mai adaugă și niște luminițe roșii sau negre care joacă în ochi, sau de culori amestecate, invadând vederea ca un curcubeu.
Sexul feminin prezintă o incidență de patru ori mai ridicată în comparație cu cea constatată la sexul masculin.
După cum arată Oliver Sacks în cartea sa intitulată chiar „Hemicrania”, aceasta este o boală extrem de variabilă, în sensul În care semnificațiile sale sunt multiple, deși evoluția este aceeași. „Hemicrania”– spune Sacks, referindu-se la cartea sa – nu este doar o descriere, ci și o meditație asupra naturii sănătății și a bolii, asupra felului în care, câteodată, oamenii pot simți, pentru o scurtă perioadă de timp, nevoia de a se îmbolnăvi; o meditație asupra echilibrului dintre minte și corp, asupra hemicraniei ca manifestare exemplară a transparenței noastre psihofizice; în sfârșit, o meditație asupra hemicraniei înțelese ca reacție biologică, analoagă celei recunoscute la majoritatea animalelor.”
CARE SUNT SIMPTOMELE HEMICRANIEI?
Durerea de cap nu este niciodată unicul simptom al hemicraniei; În plus, simptomele hemicraniei nu sunt
izolate, ci asociate, astfel încât formează constelații de tulburări legate între ele și care, uneori, se succed într-o
anumită secvență, așa cum a descris Emil Du Bois-Reymond în 1860.
„Chiar dacă mă bucuram de o stare bună de sănătate, cam de pe la douăzeci de ani am început să sufăr de
hemicranie. Criza revine o dată la trei sau patru săptămâni ( .. .). Mă trezesc cu o senzație generală de agitație
și cu o durere ușoară în zona temporală dreaptă, nedepășind partea mediană, care atinge intensitatea maximă pe la ora prânzului; de obicei, spre seară dispare. Dacă stau în pat, durerea este suportabilă, dar dacă mă mișc se întețește până la o violență extremă (. . .). Este sensibilă la fiecare pulsație a arterei temporale, rigide ca o coardă în partea dreaptă, în timp ce pe partea stângă funcționează normal. Chipul mi-e palid și tras, ochiul stâng – mic și înroșit. La apogeul crizei violente, mi-e greață (. . .). Pot rămâne anumite semne, o ușoară tulburare gastrică; în plus, se întâmplă deseori ca, în dimineața următoare, să mă doară capul într-un anumit punct ( .. .). Apoi, la o vreme după atac, mă pot expune nevătămat unor situații care, înainte, invariabil mi-ar fi provocat o nouă criză”. |
Adevăr Divin
