INTRODUCERE
Cu excepția zilelor geroase, cu viscol sau ploi, în fiecare dimineață, pe la ora 10, îl văd pe Silviu pășind marțial, cu burta împinsă înainte, ca să-și ocupe locul pe banca din fata catedralei și timp de câteva ore să privească trecătorii cu ochi critici sau să facă politică, pe un ton ridicat, cu alt pensionar dispus să-și risipească timpul și viața, cât o mai avea.
Silviu nu suportă să fie contrazis și pretinde să-l asculți cu sfințenie, altfel te ia în șuturi, cu superioritatea burtosului și celui ale cărui rafturi din minte sunt aproape goale – de aceea mă feresc de dânsul și alții de soiul lui mai ceva ca de gripă.
Astăzi, având o întâlnire în fata catedralei nu l-am putut evita și văzându-mă mi-a făcut semn să stau pe bancă, ba chiar m-a onorat întinzându-mi două degete de la mâna stângă să i le strâng.
– Ce faci? l-am întrebat.
– Prost ... Cu guvernul ista ... a pufăit aprinzându-și țigara.
– Dar ce ai cu guvernul?
– Cum ce am? Nu vezi că nu dă doi bani pe bătrâni? îi omoară cu zile ...
Silviu are o pensie mult mai mare decât a mea – apoi o vilă arătoasă într-o grădină mare cu mulți pomi fructiferi, un autoturism ... Oricum nu e de compătimit.
– Cred că te descurci ...
– Pentru că am cap ... mi-a arătat ce purta pe umeri, un obiect cu un început de chelie, favoriți mari și nas coroiat.
– Asta e bine, am privit organul arătat cu oarecare îndoială.
– Apoi televizorul, a schimbat dânsul vorba ... Numai porcării. De aceea tineretul de astăzi este atât de obraznic și lipsit de bun simț ... Nu respectă bătrânii...
– Așa este ... l-am aprobat.
– Dar le-o zic ... Fără cruțare ... Cu mine nu le merge. Și-a săltat burta energic.
– Si nu te enervezi?
– Tare ... Simt că îmi plesnește inima ... mă sufoc.
– Nu este bine ... Ai putea să faci un infarct sau un accident vascular cerebral... l-am atenționat cu sincera dorință să-l ajut.
– Adică? m-a privit chiorâș ca și cum i-aș fi propus ceva necurat.
– Poți să damblagești ... am folosit un cuvânt pe înțelesul lui.
– Nu mă pot abține ... a rostit cu chipul împietrit al unui vașnic luptător pentru dreptate.
– Ar trebui să fii mai înțelegător ... Nimeni nu e perfect...
– Filozofie, a ridicat din umeri și și-a aprins o nouă țigară.
– Se știe că proștii și inculții, etichetează „filozofi adică un fel de aiureală a celor cu capul în nori tot ceea nu înțeleg.
L-am privit cu un fel de amestec de milă și ciudă, deoarece Silviu nu era chiar prost-prost, de cultură nu putea vorba, fiind dotat cu un fel de șiretenie prin care știa să-și rezolve destul de bine interesele personale.
Era invidios pe cei care aveau mai mult decât dânsul și îi considera hoți sau escroci chiar dacă ceea ce avea datora unor demersuri destul de dubioase de pe timpul când era șef de depozit la o mare întreprindere de prelucrare a lemnului.
– Nu pot tolera nedreptatea și gata ...
– O să te îmbolnăvești ... l-am atenționat.
– Dar sunt bolnav... Am cu inima, stau prost burta, îmi vâjâie capul, la picioare mi-au ieșit varice ... Ce mai vrei!
– Câte țigări fumezi zilnic?
– Un pachet ... Aș fuma mai mult, dar sunt scumpe ...
Cu guvernul ista...
– Dar acasă mai faci treabă?
– Ce treabă? m-a privit chiorâș.
– În grădină. Ai un mare front de lucru...
– Pe dracu ... Sunt pensionar... În casă dau pensia pentru care am muncit o viață întreagă. Ajunge ... De restul să se ocupe nevasta mea care este mai tânără și sănătoasă ...
– Și atunci cum îți treci timpul?
– Ca tot omul de vârsta mea... La televizor... O plimbare ... Un somnuleț.
– Cărți?
– Nu joc cărți ... Doar nu sunt nebun ...
– Citești?
– Pentru ce? La ce folosește? Destul am citit cât am fost elev la școală ... Aha ... Tu mai faci cărți?
– Da, mi-am recunoscut vina.
– Hm... da, făcu Silviu ca și cum ar fi auzit că mă droghez. Câștigi bine?
– Puțin...
– Și atunci de ce îți mai bați capul... Îl uzezi... Îți strici ochii. Îți scurtezi zilele în loc să te bucuri de ele, m-a luat la rost. . . Să te bucuri de viață ...
–Cum să mă bucur de viață?
– Să mănânci bine ... Să dormi bine ... Să te plimbi în voie...
Nu i-am mai răspuns deoarece a apărut cel pe care îl așteptam așa că ne-am despărțit, după o scurtă strângere de mână.
Silviu reprezintă unul din tipurile vârstnicului biologic construit pentru o viață lungă și de calitate, însă din neștiință și amor propriu, (nu vreau să folosesc cuvântul prostie) prin comportamentul său reușește să și-o scurteze în mod substanțial și să o facă cenușie, aproape subumană.
De aceea chiar de la început îl prezint ca pe un model negativ, deci care nu trebuie urmat, caracterizat prin sedentarism, lăcomie, lipsă de o preocupare constantă sau scop în viață, egocentrism și egoism, toate acestea altoite pe ideea că este buricul pământului, cel mai important de pe această planetă, care trebuie ascultat și i se cuvine tot ce este mai bun. | 
Adevăr Divin
