Deciziile oamenilor împliniți

        Deciziile ocupă un loc important în viața noastră de zi cu zi, fiind cea mai valoroasă cheie în obținerea succesului. Deciziile ne conturează viitorul și aduc bucurie și emoție în viața noastră. În loc să trăim povestea altcuiva este necesar să ne trăim propria poveste, iar acest lucru este posibil prin alegerile pe care le facem.

        A lua decizii reprezintă un mod de viață pentru oamenii de succes, iar noutățile pe care acestea le aduc îi încântă. Experiența lor ne arată că de foarte multe ori viața se rezumă la deciziile pe care le luăm – cu cât acestea sunt mai îndrăznețe, cu atât emoția este mai mare, iar răsplata pe măsură.

        Deciziile oamenilor împliniți ne ajută să ne dăm seama că noi suntem singurii capabili să schimbăm lucrurile prin intermediul hotărârilor pe care le luăm.

        Chiar și atunci când ne confruntăm cu situații care nu pot fi controlate, putem decide cum să reacționăm, ce lecții să învățăm și ce atitudini și convingeri să adoptăm. Locul în care ne aflăm azi se bazează foarte mult pe deciziile pe care le-am luat ieri, iar viitorul nostru depinde de ceea ce decidem azi.

PROLOG ...11

CUVÂNT ÎNAINTE ...  13

PARTEA I  DE CE CONTEAZÃ

CAPITOLUL 1 CE ȚI-E SCRIS ÎN FRUNTE  ȚI-E PUS ...      19

CAPITOLUL 2 PESIMISMUL INTELECTULUI, OPTIMISMUL VOINȚEI ...     27

CAPITOLUL 3 OBIȘNUINȚA DE A FI OBIȘNUIȚI ... 33  

CAPITOLUL 4 DESPRE ELAN ...39

CAPITOLUL 5 AL DOILEA ȘOARECE CÂȘTIGÃ ... 45  

CAPITOLUL 6 EZITANT? NESIGUR? DECIZIILE TALE AU FOST GREȘITE? ...      51  

PARTEA A II-A TIPURI CLASICE DE DECIZII

CAPITOLUL 7 MÃ DOR PICIOARELE     ... 61

Despre cum să îți recapeți forma

CAPITOLUL 8 ACUM VÃD CLAR ...  71

Referitor la viziune

CAPITOLUL 9 CU SUFLETUL DESCHIS ... 81

Cum să-ți păzești inima

CAPITOLUL 10 SÃ ÎNCEAPÃ PETRECEREA ...               89

CAPITOLUL 11 NU ȘTIAM CÃ NU ȘTIU ...                97  

CAPITOLUL 12 LOVE, LOVE ME DO ...            107

CAPITOLUL 13 CUM SÃ AI O CÃSNICIE MINUNATÃ ...   119

CAPITOLUL 14 MENTINEREA UNUI NIVEL CONSTANT DE ENERGIE ...     129

CAPITOLUL 15 SÃ TRÃIM CU INIMA DESCHISÃ ...        139

CAPITOLUL 16 ULTIMA DECIZIE ...151

EPILOG ... 156

DESPRE AUTOR ... 157

Morpheus – „Crezi în soartă, Neo?" Neo

– „Nu."

Morpheus – „De ce nu?"

Neo – „Pentru că vreau să cred că dețin controlul asupra destinului meu."

Morpheus – „Înțeleg perfect ce vrei să spui.”

Ideea că deciziile sunt de maximă importanță pentru succesul nostru se bazează pe două presupuneri.

În primul rând, că nu totul este predestinat; că tot ceea ce facem sau nu facem contează; încrederea în faptul că tot viitorul nostru este flexibil și că a decide și a acționa modifică felul în care se desfășoară lucrurile.

În al doilea rând, că universul funcționează după o logică anume; că deciziile conturează realitatea, deoarece și piesele de domino cad într-un anumit fel, și dacă aleg să împing una anume, atunci consecințele sunt în mare previzibile.

Dacă oricare dintre cele două premise de mai sus este falsă, atunci forța și înțelepciunea deciziilor proprii este doar un miraj. Dacă totul este predestinat, atunci, indiferent ce decidem sau facem, lucrul respectiv se va întâmpla oricum. Ce ți-e scris în frunte ți-e pus.

Pe de altă parte, dacă viața este cu totul întâmplătoare, fără nici o logică, adevăr, ritm sau model demn de încredere, atunci nimeni nu poate spune cu siguranță că ceea ce credem, felul în care reacționăm sau acționăm are vreo influență asupra vieții noastre.

Părerea mea este că, deși în adâncul nostru cunoaștem adevărul legat de aceste lucruri, trăim într-un fel de ceață, fără să înțelegem ce înseamnă cu adevărat toate acestea. Poate că tot ceea ce avem nevoie este să fim convinși de cineva. Realitatea este că lumea noastră funcționează în concordanță cu niște reguli, cu niște legi; există un tipar în univers; o formulă în spatele acestor forțe.

Să ne imaginăm un pic o lume proiectată altfel – o lume în care merele ar cădea în sus, fără nici o logică, pur și simplu din când în când. Cum ar fi dacă uneori cafeaua ar fi când rece, când caldă? Ce fel de univers ar fi acela și ce fel de existență am duce noi într-o lume în care totul ar fi întâmplător? Dacă semințele ar încolți când și când, fără nici un motiv, ci doar pentru că așa ar sta lucrurile? Dacă noțiunea de „consecință" nu ar avea nici un înțeles? Dacă nu ar exista nici o legătură logică între cauză și efect, ci pur și simplu un lucru s-ar petrece întâi și apoi i-ar urma un al doilea, dar fără nici o legătură cu primul? Dacă ceea ce aș face sau nu aș face nu ar avea nici un fel de legătură cu ceea ce se petrece în realitate în viața mea?

Într-o asemenea lume ai putea să fii leneș și să ai aceleași șanse de promovare sau îmbogățire precum cel harnic și sârguincios ... niciodată n-ai putea ști. O relație extraconjugală mi-ar putea îmbunătăți căsnicia sau ar putea să o distrugă. Omorârea cuiva în public ar putea atrage oprobiul societății sau ar putea fi aplaudată, iar înscrierea unui gol ar putea să însemne câștigarea partidei sau pierderea ei... n-am putea ști cu siguranță niciodată care este rezultatul.

Pe scurt, cum ar fi să supraviețui ești, nu mai zic să găsești o anume logică, într-o asemenea lume? Cu cât ne gândim mai mult la o asemenea situație ipotetică (Steve Wright ar comenta aici că ar trebui mai bine să ne imaginăm o lume în care nu ar exista situații ipotetice!), cu atât suntem mai recunoscători că nu trebuie să trăim astfel.

Mulți dintre noi luăm ca atare faptul că trăim și murim, producem și consumăm, semănăm și recoltăm pe baza unor reguli clare. Legile fizicii și ale chimiei sunt cele care ne asigură existența. Legile comunicării ne permit să interacționăm. Legile spirituale ne conferă semnificație, legile agrare produc mâncarea, pe când cele ale gastronomiei ne permit să o preparăm. Putem continua așa la nesfârșit, dar deja devine clar că efectul și cauza, acțiunea și consecința, decizia și implicația sunt o descriere exactă a felului în care funcționează lucrurile în lume. Acest adevăr este atât de adânc înrădăcinat în subconștientul nostru, că nici măcar nu-l punem în discuție și nici nu ne dăm seama că există. Așa cum peștii nu simt senzația de ud, așa și noi trăim pe baza acestor reguli și legi, folosindu-le, înțelegându-le și asumându-ni-le fără să ne dăm seama de acest lucru.

Nu credem în asta, știm clar ... că durează trei minute să fierbi un ou, 180 de mile pe oră pentru a decola, o majoritate de membri aleși pentru a constitui un guvern, un pahar și jumătate de lapte pentru a da gust oricărei prăjituri. Știm că, atunci când sunt tăiați, copacii cad, că minciuna complică viața și că pâinea proaspătă are gust mai bun decât cea uscată. Știm că soarele va răsări din nou mâine și că fluxul va veni din nou, că heroina distruge viața, în timp ce a-i ajuta pe alții îți îmbogățește existența. Luăm ca atare faptul că un scaun ne va susține greutatea și dacă nu este așa, atunci există un motiv clar – picioarele acestuia nu mai țin, dieta noastră nu a funcționat sau cineva ni l-a tras de sub picioare exact când voiam să ne așezăm. Niciodată cauza nu este aceea că nu a existat nici un motiv. Că pur și simplu în acea zi, acest scaun pur și simplu nu a „funcționat", s-a împotrivit și astfel ai căzut pe jos pentru că ... ei bine, nu ar exista un „pentru că"; pur și simplu pentru că se poate întâmpla asta câteodată ... mai încearcă, poate că de data asta merge.

Regulile pun stăpânire pe personalitatea noastră prin modalități evidente, dar și prin altele subtile. Chiar în acest moment folosesc regulile gramaticale, de dexteritate fizică și sper că și pe cele ale logicii, în timp ce tu folosești legile recunoașterii vizuale, înțelegerea, și aș vrea să cred că și pe cele ale plăcerii.