Sunt mama unei fetițe de patru ani și jumătate, sunt căsătorită de opt ani cu același bărbat, aș vrea să știu cum să am o relație mai bună cu soțul meu alcoolic, care este foarte serios, de un an și trei luni.
Modul cel mai eficient este comunicarea. Ar trebui să înveți să comunici fără să te plângi, fără să acuzi și să vrei să îl schimbi pe celălalt. Cum? Vorbind despre tine, dezvăluindu-te, fiind sinceră. Vorbește-i de exemplu, despre ceea ce ai trăit în trecut, despre ceea ce trăiești astăzi: speranțele tale, fricile, temerile, observațiile tale, ceea ce descoperi în tine însăți. Secretul constă în a nu îl acuza pe soțul tău și a nu avea așteptări. Vorbește-i cu inima deschisă. Modul cel mai rapid și cel mai eficient de a ameliora o relație intimă este acela de a-l folosi pe partenerul tău ca pe o oglindă pentru a te cunoaște mai bine. Această metodă va accelera mult demersul tău și vă va apropia unul de altul.
Faptul că ai fost atrasă de un bărbat alcoolic arată faptul că și la tine există o dependență. Un dependenet atrage întotdeauna un alt dependent. De ce sau de cine ești dependentă? Observă atent. Soțul tău își exprimă dependența fizică prin alcool, cum îți manifești tu dependența? Prin zahăr, medicamente, țigări, lichior, patiserie, pâine, biscuiți? Dependența fizică este pur și simplu transferul unei dependențe mai profunde, la nivelul ființei. De ce sunteți amândoi dependenți: de prezența celuilalt, de acordul lui, de recunoaștere? De ce anume nu vă puteți lipsi? Observați împreună cum ați putea să vă ajutați reciproc pentru a vă depăși dependența.
Soția mea crede că are tot timpul dreptate și respinge mereu sugestiile pe care le aduc eu pentru a îmbunătăți relația noastră de cuplu. Mă Învinovățește pentru orice. Cum aș putea să mă descurc cu acest lucru fără aă mă afecteze sau să mă tulbure?
Soția ta vrea pur și simplu să exprime cu voce tare ceea ce spui tu în lnteriorul tău. ți-ai dat seama cât de vinovat te simți și cât de responsabil de fericirea cuplului? Încerci să îmbunătățești relația și îți asumi singur o responsabilitate care aparține ambilor parteneri. Singura ta responsabilitate este să te ocupi de evoluția ta. Doar dragostea te poate ajuta să îmbunătățești lucrurile: dragostea pentru tine însuți și dragostea pentru ceilalți. Soția ta este alături de tine pentru a te ajuta să te cunoști mai mult. Observă-te prin intermediul ei. Obsrvă căt îi este de teamă, în adâncul ființei ei. Frica ei o impinge să vrea să aibă mereu dreptate.
Iar acum observă care sunt fricile tale. Îți este teamă că nu vei avea o relație de cuplu reușită, deoarece te crezi singurul responsabil de bunul mers al lucrurilor. Nu e de mirare că te simți afectat atunci când ea aruncă vina pe tine. ~a reflectă de fapt un aspect din tine însuți pe care tu nu vrei să îl vezi. Ar trebui ~ă începi prin a schimba ceea ce crezi despre tine însuți, apoi vor apărea și ~himbările din exterior. Tot ceea ce se întâmplă în jurul tău și în relația cu soția ta nu este decăt reflectarea a ceea ce se întâmplă în tine. se pare că ei îi este ncă să își asume propria răspundere în relația de cuplu. Preferă să creadă că :otul este din vina ta.
Când vei învăța să simți fricile și suferința acestei femei, vorbește cu ea. ntreab-o cum percepe ea viața de cuplu, care este idealul ei, care sunt nevoile și 10rințele ei. Ascult-o fără să o critici, fără să încerci să o schimbi sau să o acuzi.
Fii deschis la ceea ce îți spune și încearcă să simți fetița din ea căreia îi este frică. Vei vedea că relația ta se va schimba treptat. Dar, înainte de toate, ar trebui să nu mai crezi că tu ești responsabil de reușita relației voastre de cuplu. Ai putea chiar să ajungi să te îmbolnăvești cu povestea aceasta, dar nu vei reuși niciodată să o faci pe soția ta fericită dacă ea nu vrea să fie fericită prin ea însăși. Fericirea va bate la ușa ta atunci când vei învăța să îi acorzi soției tale dreptul de a fi ceea ce vrea să fie și să îți acorzi și ție același drept.
L-am părăsit de mai multe ori pe partenerul meu deoarece este manipulator și m-a bătut de mai multe ori. Mă gândesc tot timpul la asta. Deocamdată, l-am părăsit din nou, dar Îmi este foarte frică să îl întâlnesc sau să mă sune, deoarece sunt sigură că aș putea să mă Întorc din nou În brațele lui.
Se pare că ai de a face cu două personalități foarte contradictorii, deoarece există clar o dualitate în tine. Una dintre ele se simte atrasă de acest bărbat violent, iar cealaltă parte nu mai vrea să trăiască această viață violentă. În cazul tău, partea care mi se pare dominantă este cea atrasă de violență. Acordă-ți timp pentru a verifica de unde provine și de ce ține atât de mult ca tu să trăiești acest gen de relație. Este posibil să fi avut un tată violent și ai învățat că a a fi iubit înseamnă a fi agresat. Este posibil să fii foarte dură cu tine însăți și să fii violentă față de tine. În acest caz, atragi violența pentru a deveni conștientă de ceea ce se întâmplă în interiorul tău.
Profită de un moment în care ești singură, pentru a face următorul exercițiu: așează două scaune unul în fața celuilalt. Fiecare scaun reprezintă o parte din tine. Schimbând scaunele, vei putea să comunici pe rând, cu partea din tine care este atrasă de violență și apoi cu cealaltă parte care nu mai vrea să trăiască așa. Înainte de a începe exercițiul, destinde-te câteva momente. Apoi, așează-te pe scaunul care reprezintă partea care atrage violența și intră în contact cu ea. Întreab-o de ce te aduce tot timpul la acest gen de experiență? Vorbește ca între prieteni, află care este motivația ei. Apoi, așează-te pe celălalt scaun. Vorbește cu cealaltă parte care nu vrea să trăiască acestă violență. Cum ar putea să te ajute această parte? Întreab-o ce ai nevoie să înveți despre tine însăți pentIu a încheia acest ciclu. Primește ceea ce vine. Schimbă scaunul de fiecare dată când una dintre părți vrea să vorbească. Ai putea chiar să le întrebi câți ani aveai când a apărut ea.
Apoi, mulțumește-i fiecăreia dintre ele pentru că te-a ajutat să te cunoști mai bine.
Negociază cu ele un mijloc care te va asigura de colaborarea lor, pentIu a-ți realiza scopul: acela de a-ți fi cât mai bine. Fiind deschisă, vei învăța să armonizezi cele două aspecte contradictorii din tine și, mai ales, acest lucru te va ajuta să te cunoști mai bine.
Cum poți favoriza o bună comunicare în cuplu, astfel încât cei doi parteneri să se asculte unul pe celălalt, fără să se întrerupă sau să se asculte doar foarte puțin?
Dacă vrei ca cineva să te asculte fără să te întrerupă, nu ai decât să semeni ceea ce vrei să culegi. Poți să devii mai conștientă de felul tău de a asculta. Faci într-adevăr acest lucru, fără să îl întrerupi pe celălalt? Ți se întâmplă să simți un impuls de a-l întrerupe, deși celălalt nici măcar nu a terminat ceea ce a avea de spus? Îți pregătești răspunsul pe care vrei să i-l dai, înainte ca celălalt să spună tot ce are de spus? În acest caz, nu asculți cu adevărat, deoarece ești deja pe cale să judeci și să respingi ceea ce spune celălalt.
Cum aș putea să vorbesc cu soțul meu atunci când el începe să țipe, imediat
ce încep să îi vorbesc? Știu că face acest lucru de teamă că nu are dreptate,
dar nu știu cum să încep o discuție, fără ca acest lucru să nu se transforme
încă de la început în ceartă.
Când cineva este foarte mult în defensivă, acest lucru înseamnă că acea
persoană se simte acuzată. Verifică în interiorul tău dacă de fapt, nu nutrești
speranța să îl faci să înțeleagă ceva, cu scopul de a îți da dreptate, în ce
scop discuți cu soțul tău? Pentru a-l face să-și schimbe atitudinea sau comportamentul?
Dacă este așa, probabil că este foarte sensibil la ceea ce spui tu. Când două
persoane trăiesc împreună de mai mulți ani, acestea se simt una pe alta,
reciproc, chiar și de la distanță. Soțului poate că îi este foarte frică să nu
fie prins făcând o greșeală și să nu se mai simtă iubit. Pentru el, este ca și
cum ar fi mustrat de mama lui. În loc să discuți doar de dragul discuției, de
ce să nu încerci mai degrabă să îl faci să vorbească și să îl asculți cu
adevărat. întreabă-l cum se simte. Are chef să vorbească? Nu este obligat să
vrea să vorbească în același moment în care tu ești pregătită să îl asculți.
Poți să simți copilul din el și să ai compasiune pentru ceea ce trăiește el.
Dacă reacțiile lui nu se schimbă treptat, atunci este momentul să privești în
interiorul tău. Observă partea din tine care vrea atât de mult să fie
înțeleasă, pentru a-și da dreptate. Spui că lui îi este frică să nu aibă
dreptate, dar atitudinea ta este foarte diferită de a lui? Ai vrea ca el să îți
înțeleagă punctul de vedere, îl loc să vezi că ești la fel ca și el. Singura
diferență constă în felul în care exprimați acest lucru, soțul tău țipă, iar tu
te controlezi. A te controla nu înseamnă însă întotdeauna soluția cea mai bună.
Mai devreme sau mai târziu, persoanele care se controlează tot timpul, ajung să
își piardă controlul. Spune-i soțului tău că.ești pe cale să observi ce se
întâmplă în interiorul tău. Fii sinceră cu el. În fond, vrei să ai dreptate,
deoarece ești sigură că ai dreptate! Nu ești prea diferită de el, deoarece ești
sigură că ai dreptate! Nu ești atât de diferită de el și exact acest lucru te
ajută el să-l vezi în tine însăți.
De multe ori îmi spun că voi întâlni pe cineva care va fi la fel ca fostul
meu soț, adică având același profil psihologic. în ce măsură este adevărat
acest lucru? Și dumneavoastră ați spus că ați întâlnit pe cineva care semăna cu
soțul dumneavoastră. Soțul meu era alcoolic. Acest lucru înseamnă că voi
întâlni un alt alcoolic?
Suntem
atrași de persoane care au același profil psihologic atunci când avem nevoie să
completăm ceea ce nu am vrut să îndreptăm în trecut. Pentru ca acest lucru să
nu se mai repete, ar trebui ca în momentul în care vă despărțiți, să îl accepți
în totalitate pe soțul tău și să nu îl mai judeci. Atunci nu vei mai avea
nevoie să întâlnești pe cineva la fel ca el, deoarece îți vei îndeplini sarcina
de acceptare. Este ceea ce numesc eu a trăi o despărțire, în dragoste. Trăim
aici pentru a învăța să ne iubim în toate aspectele noastre și partenerii pe
care îi alegem există pentru a ne învăța să vedem părțile din noi pe care le
respingem. Știm că există, dar refuzăm să le acceptăm.
Ceea ce te deranja la soțul tău este faptul că era alcoolic. Alcoolismul este o
dependență. Primul tău soț a fost lângă tine, pentru a-ți arăta propria ta
dependență. De ce sau de cine ești dependentă? Ești dependentă de prezența
altcuiva? Cum te accepți pe tine însăți? Când acceptarea dependenței tale va fi
completă, nu vei mai avea nevoie să întâlnești o altă persoană dependentă. Iar
acum, cum poți ști dacă procesul tău de acceptare este complet sau nu? Pur și
simplu imaginează-ți că vei trăi din nou cu un alcoolic. Te va mai deranja
acest lucru? Dacă da, observă ce anume te deranjează. Alcoolismul lui ca atare
sau consecințele pe care acesta le are asupra vieții tale? În primul caz,
procesul tău nu este complet. În cel de al doilea, ai dreptate să refuzi să fii
într-o poziție în care ai avea de suportat consecințele alegerii unei alte
persoane. Totuși, o dependență nu este nepărat permanentă. În cazul unui soț
alcoolic, fie că este vorba despre fostul sau viitorul soț, important este să
reușești să te vezi prin intermediul lui și să îți dai seama cât de dependentă
ești și tu de el. Dacă îi poți spune ceea ce ai descoperit, este și mai bine.
De exemplu, ai putea să îi spui: „Și eu sunt o persoană dependentă, depind de
tine pentru a supraviețui sau pentru siguranța mea financiară." Sau „Sunt
dependentă de fumat". Oricare ar fi dependența ta, mulțumește-i pentru că
te-a ajutat să vezi acest lucru. Erați doi dependenți care trăiați împreună. O
dependență nu este dependentă decât dacă nu este acceptată. A accepta nu
înseamnă a vrea să o păstrezi, ci a-ți acorda dreptul de a avea această
dependență acum. Accepți ideea că depinzi de altcineva sau e ceva, pentru
fericirea ta, deoarece nu te respecți destul. Din momentul în care îți vei
accepta dependența, începe procesul de vindecare și, treptat, vei fi tot mai
puțin dependentă.
Soțului meu îi este foarte teamă că nu va avea bani, chiar dacă are un loc
de muncă stabil și chiar dacă are o soție cu o muncă sigură. Ce pot face, ce îi
pot spune?
Ai încercat până acum să îl asculți vorbind despre temerile lui? L-ai întrebat
dacă și-a pus întrebări legate de acest lucru, dacă s-a gândit la asta? Tatălui
lui îi era frică să nu aibă bani? Dacă da, întreabă-l cum se simțea, când era
copil și vedea că tatălui său îi este frică. L-a judecat? Când îi judecăm pe
părinții noștri există riscul să devenim și noi la fel ca ei. Ar fi interesat
să îl întrebi pe soțul tău, fără însă să îl critici sau să îi faci morală.
Ascultă-I, pune-i alte întrebări și fii alături de el. Oricum, îl ajuți să fie
mai conștient și să își dea seama că teama lui nu este fondată.
Imaginația lui debordantă este cea care îi joacă feste. Se simte nefericit și,
dacă va continua să își alimenteze frica, aceasta îi va controla tot mai mult
viața. întreabă-l cum se simte cu această frică? Este conștient de amploarea
ei? Poate pentru el nu este deloc evident acest lucru.
|