TRÃSÃTURILE GENERALE ALE PERSONALITÃȚII
Omul viu
Fiecare dintre noi este viu, fiecare dintre noi e unic.
De la îndepărtatele ei origini și până în 1984, eneagrama era ”predată” pe cale orală, asigurându-se aceste două dimensiuni. Lucru valabil și astăzi: eneagrama se învață cel mai bine într-un stagiu de ascultare a mărturiilor unora sau altora, într-un climat de imens respect pentru dimensiunea umană.
Preocupată să păstreze aceste valori, Helen Palmer a creat o metodă de învățare pe care a numit-o ”tradiția oraIă” și care are drept scop transmiterea studiului eneagramei pornind numai de la exemple trăite. În perioada de stagiatură, participanții care au descoperit tipul corespunzător propriei persoane vorbesc despre felul lor de a fi pentru a ilustra caracteristicile tipului respectiv.
Fideli acestei tradiții, suntem de părere că eneagrama trebuie să se sprijine pe ceea ce e viu, pe trăiri și nu pe teorii. Și tocmai în acest spirit am construit a doua parte a cărții, pornind de la comentariile făcute de participanții la stagiile noastre.
Cum să-ți recunoști tipul dominant
Este vorba despre un exercițiu extrem de dificil. Pentru că ne pune în situația de a accepta că, de ani de zile, ne aflăm sub influența unei motivații inconștiente care ne dirijează viața. Unii își petrec întreaga viață încercând să-și decripteze modul de funcționare interioară.
Eneagrama reprezintă un ajutor considerabil, dar nu trebuie să uităm, totuși, că a face o triere între ceea ce credem că suntem și ceea ce am vrea să fim, între ceea ce ne-ar fi plăcut să fim și ceea ce suntem cu adevărat necesită, desigur, multă rigoare și onestitate, dar și timp.
De asemenea, se cuvine să ne amintim că ceea ce suntem astăzi rezultă din protecțiile care ne erau indispensabile cândva. Nu este nici bine, nici rău. Pe de altă parte, faptul că ne regăsim în mai multe ”tipuri de bază” nu reprezintă decât o etapă. Nu atât sistemul este important, cât autenticitatea demersului de a vedea mai clar în noi înșine.
Persoanele apropiate sunt în general avizate să ne ajute să descoperim cum anume suntem de fapt.
Pe de altă parte, cum caracteristicile tipului dorminant sunt în general foarte pronunțate către vârsta de douăzeci de ani, ne putem întreba de care tip de comportament ne apropiam mai mult la vârsta aceea.
Dacă suntem împărțiti între mai multe dominante, ne putem aminti că eneagrama ia în considerare mai multe fațete. De exemplu, dacă ne regăsim în bazele 3 și 4, e posibil să ne situăm între cele două. Același raționament se aplică și dacă ne regăsim în două puncte legate prin săgeți. De exemplu, unele persoane cu bază 5 pot frecventa adesea fațeta lor 7 dacă nu știu, la început, care dintre ele domină.
Așa cum vom vedea din nou mai târziu, recunoașterea tipului propriu de bază servește la dezvoltarea personală. Înainte de a putea transforma ceva, e nevoie de o materie primă. Recunoașterea Ego-ului reprezintă punctul de pornire în transformarea de sine.
Din rațiuni pedagogice, fiecare tip de personalitate poartă numele ”Eului” său dominant. Așadar, vom studia, în ordine:
punctul 1: dominanta perfecționistă;
punctul 2: dominanta altruistă;
punctul 3: dominanta ”combativului”;
punctul 4: dominanta romantică;
punctul 5: dominanta ”observatorului”;
punctul 6: dominanta loială;
punctul 7: dominanta epicuriană;
punctul 8: dominanta ”conducătorului”;
punctul 9: dominanta ”mediatorului”.
E de la sine înțeles că, în descrierile care urmează, ne-am concentrat pe specificitățile fiecărui tip: prin ce anume se deosebește el de celelalte. Principiul este valabil pentru fiecare dintre rubrici. Astfel, în construcția psihologică, intervin mai mulți factori. În acest sens, prezentarea noastră trebuie considerată drept un rezumat sumar.
Între exactitate (este ea posibilă în psihologie?) și claritate, am privilegiat claritatea. Recomandăm, așadar, înțelegere și bunăvoință față de fiecare dintre comportamentele descrise în continuare.
Este evident, de asemenea, că nu există un tip ”bun” sau un tip ”rău”. Există acela care ne este caracteristic, iar eneagrama nu are alt obiectiv decât să ne ajute să-I descoperim.
Pentru a facilita lectura, utilizăm expresii precum ”indivizii 1” sau ”indivizii 2” referindu-ne la comportamentul milioanelor de persoane care corespund acestei scheme psihologice. Așadar, acești ,,1” trebuie interpretați ca ”persoanele a căror fațetă dominantă este în baza „1” și așa mai departe, pentru fiecare dintre cele nouă tipuri. |