IV
OMUL ȘI LUMINA
Transformarea omului este baza transformării lumii.
SAI BABA
Organismul nostru este o minune a naturii. Inima noastră bate de 100.000 de ori pe zi, plămânii noștri respiră de 25.000 de ori în același timp, și în fiecare secundă are loc moartea a 10 milioane din celulele noastre și înlocuirea lor. Cum de este posibil un asemenea sincronism?
Corpul nostru fizic pare să posede o formă clar definită.
Totuși, compoziția sa internă este în perpetuă realcătuire. Cea mai mare parte din cele 100 de miliarde de celule ale noastre se reînnoiesc în permanență. Devenim o persoană diferită în fiecare clipă. Pancreasul înlocuiește majoritatea celulelor sale în fiecare zi. Cele ale mucoasei stomacului sunt înlocuite o dată la trei zile. Globulele albe și pielea se reconstituie o dată la zece zile, respectiv treizeci de zile. Chiar și oasele și ADN-ul sunt supuse unui program de regenerare. La scară atomică, organismul nostru se reînnoiește aproape complet la fiecare patru ani.
Pentru a înlocui celulele moarte, corpul nostru își extrage nutrimentele din alimentație și știe, cu o uimitoare precizie, să integreze substanțele de care are nevoie. Cum se poate produce acest proces de o precizie submoleculară atunci când individul mănâncă neregulat și când corpul nu obține cantitățile suficiente, nici calitatea constituenților indispensabili, cum sunt oligoelementele, vitaminee, enzimele și aminoacizii? De unde provine energia vitală necesară acestei activități și cum o utilizează corpul? Mulți cercetători au pus la cale experimente pentru a răspunde la aceste întrebări.
Metabolismul și energia vitală sunt legate de fenomenul luminos. În fapt, viața organică absoarbe, fabrică și emite luminină, adică mici corpusculi numiți fotoni. Ipotezele de avangardă și descoperirile revoluționare recente în acest domeniu al biofizicii își au sursa la începutul secolului al XX-lea.
În 1922, biologul rus Alexandr Gurviciși soția sa au observat că niște celule de ceapă separate de o sticlă de cuarț pot comunica. Ei au presupus că transmiterea de informatii se realizează prin intermediul radiațiilor ultraviolete.
De-abia în 1954 un nou aparat, fotomultiplicatorul, va fi capabil să-i măsoare această luminiscență slabă. Spectrul acestei radiații se situează între roșul și verdele câmpului vizibil al luminii. O analiză asupra mai multor plante dă o intensitate între câteva zeci și sute de fotoni pe centimetru pătrat de suprafață și pe secundă.
În 1975, biochimistul german Fritz.Albert Popp demonstra că organismele vii emit o radiație luminoasă și o boteza „emisie biofotonică”. După părerea sa, cheia codului elementar utilizat de viață, vectorul de comunicare între diferitele forme de viață, factorul de control al organismelor biologice este pur și simplu lumina.
O experiență interesantă demonstrează acest lucru. Două pahare conținând sânge proaspăt de porc sunt plasate unul lângă celălalt în primul pahar este introdus un agent, la care sângele reacționează imediat, fabricând anticorpi. Se constată atunci că sângele din al doilea pahar produce și el anticorpi, deși nu i-a fost adăugat niciun agent. Dacă se realizează aceeași experiență plasându-se un ecran total între cele două pahare, informația care declanșează producerea de anticorpi în al doilea pahar nu este transmisă.
Popp observa că biofotonii se comportă ca un laser care transmite mesaje și că ei slujesc la controlul asupra proceselor biochimice. El demonstra că nicio reacție biochimică nu este capabilă să genereze o asemenea transmitere de informații la nivel molecular intr-un interval de timp atât de scurt.
La început, aceste rezultate au fost considerate speculative și decarate fără valoare științifică. Totuși, in ciuda ridiculizării chestiunii de către principalul curent de gândire științifică, echipe de cercetători, peste tot în lume, au lucrat pe acest subiect. Rezultatele acestei cercetări sunt, de altfel utilizate în farmacie și în industrie, într-un concept de luminoterapie din sânul mișcării ce promovează valorile stării de bine. |
Adevăr Divin
