Liniște
De
obicei, liniștea este considerată ceva negativ, fiind asociată cu pustiul:
absența sunetelor, a zgomotului. Această percepție este foarte răspândită,
întrucât foarte puțini oameni au trăit vreodată adevărata liniște.
Ei n-au avut de-a face decât cu lipsa zgomotului. Dar liniștea este un cu totul
alt fenomen. Ea este prin excelență pozitivă și nu este vidă. Debordează de o
muzică pe care n-ai mai auzit-o până acum, răspândește un parfum necunoscut,
radiază o lumină ce poate fi văzută doar cu ochii interiori.
Liniștea nu reprezintă o ficțiune; este o realitate, prezentă în fiecare dintre
noi - doar că noi nu privim niciodată în interiorul nostru.
Lumea ta interioară are propriul gust, propriul parfum, propria lumină. Și e
nespus de tăcută - o tăcere imensă, o tăcere veșnică. Acolo n-a fost niciodată
vreun zgomot și nici nu va fi vreodată. Acolo nu ajunge nici un cuvânt - însă
tu poți ajunge.
Centrul ființei tale este centrul unui ciclon. Nu este afectat de nimic din ce
se întâmplă în jur. E liniștea eternă: zilele vin și trec, anii vin și trec,
ere întregi vin și trec. Viețile vin și trec, dar liniștea eternă a ființei
tale rămâne neschimbată - aceeași muzică tăcută, aceeași mireasmă divină,
aceeași transcendere a tot ce este muritor, a tot ce este trecător. Nu este
liniștea ta. Tu ești ea.
Nu este ceva ce posezi: tu ești posedat de ea, iar în asta constă măreția ei. Nici
măcar tu nu ești acolo, întrucât până și prezența ta ar tulbura-o.
Liniștea este atât de profundă, încât nu e nimeni acolo, nici măcar tu. Iar
această liniște îți dezvăluie adevărul, iubirea și o mie de alte binecuvântări.
Aceasta este căutarea, aceasta este năzuința tuturor inimilor, a tuturor celor
înzestrați cu un dram de inteligență.
Sensibilitate
Devii
atât de sensibil, încât până și cel mai mărunt fir de iarbă capătă în ochii tăi
o importanță imensă. Datorită sensibilității tale, ți-e limpede că acest
firicel de iarbă este la fel de important pentru existență precum cea mai
strălucitoare stea; în lipsa lui, existența ar fi incompletă. Acest firicel de
iarbă este unic, este irepeta-bil, are propria individualitate.
Iar sensibilitatea ta îți va aduce noi prietenii - te vei împrieteni cu
copacii, cu păsările, cu animalele, cu munții, cu râurile, cu oceanele, cu
stelele. Viața ta devine mai bogată odată ce începi să trăiești mai multă
iubire, mai multă prietenie.
Meditația îți va dezvolta sensibilitatea și sentimentul de apartenență la
această lume. E lumea noastră - stelele sunt ale noastre; nu suntem niște
străini. Aparținem existenței în mod intrinsec. Suntem o parte a ei; suntem
însuși miezul ei.
|
Adevăr Divin
