Doctorul lăuntric
În zarea nemuririi
Lumea nici nu bănuiește cât de mari sunt realizările celor meditativi, ale celor cu înclinații spre visare. Visările și reveriile care absorb până într-atât omul, încât el nu mai observă agitația ce-l înconjoară, creează un zid de măreții în puternica împărăție a invizibilului, deocamdată de prea puțini cucerită. |
19.90 18.51 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Credința este esența dorinței. Dacă ne-am imagina pe noi înșine ideali din toate punctele de vedere, vom căpăta forțe noi, evocatoare, care vor sprijini împlinirea dorințelor noastre. Din substanța mentală invizibilă, ne creăm EUL spiritual sănătos, cu o activitate spontană. Cu timpul, capacitatea lui de a ne modifica celulele corpului fizic va deveni o realitate. Niciodată nu poza în plan mental ca bolnav, chiar dacă boala te țintuiește la pat. Fii optimist, iar dacă azi suferi - așteaptă mâine completa însănătoșire! Ajută-ți tu însuți însănătoșirea auto-sugestionându-te că joci tenis sau te întreci la alergări etc. Pe scurt: scânteia frumuseții, puterii, sănătății, să străbată EUL nostru și să devină visul predominant de peste zi. Cuvântul „vis" redă mult mai luminos și mai real starea sufletească necesară decât cuvântul „speranță" și „așteptare". Lumea nici nu bănuiește cât de mari sunt realizările celor meditativi, ale celor cu înclinații spre visare. Visările și reveriile care absorb până într-atât omul, încât el nu mai observă agitația ce-l înconjoară, creează un zid de măreții în puternica împărăție a invizibilului, deocamdată de prea puțini cucerită. Fiecare închipuire imaginată e o realitate invizibilă; cu cât o reținem mai mult și mai intens, cu atât mai efectiv ni se va exprima în forma realității vizibile, perceptibilă simțurilor noastre exterioare. De aceea visați – visați fără sfârșit! Ziua visați despre putere și sănătate, pentru ca noaptea, gândurile voastre, îndreptându-se spre sferele corespunzătoare, să ușureze îndeplinirea dorințelor. Viața în imensitatea sa are legi tainice, cunoscute numai trăitorului real. Înalta poruncă ne învață să le dăm ascultare, să le urmăm fără împotrivire, la cel mai mic semn făcut! Aceste legi acționează indiferent dacă le recunoaștem noi ca atare sau nu; cel ce le încalcă, conștient sau inconștient, nu se va mai înălța: consecințele greșelilor noastre acționează fel, indiferent dacă le-am comis cu premeditare, sau nu. Boala, nefericire, decadența sau moartea sunt urmării păcătuirilor împotriva legii tainice; din nefericire, fenomenele nu vorbesc - "Iertați-ne, noi încă nu suntem explicate prin urmare, înapoi în haos!" Constatăm cu entuziasm cum lui Prentice Mulford nu i se prezintă nimic prea înjositor, sau lipsit de importanță; după părerea sa, totul se poate dovedi ca una din acele nenumărate mlădițe care vor produce cu timpul o neînchipuită putere și frumusețe. Prentice Mulford se adresează oamenilor de societate industriașilor auriferi, negustorilor, ciobanilor și milionarilor! Ar fi nepotrivit a le spune: concentrați-vă asupra Absolutului. Concentrarea se începe nu de la Absolut, ci de la curelele încălțămintei. El ne învață ca, în timpul celei mai neînsemnate ocupații, să ne gândim numai la ea, și nu la patruzeci de alte ocupații, care vor veni ulterior! Omul care este capabil să alunge orice alt gând în timp ce-și leagă șireturile pantofilor se află pe prima treaptă către fericire: el posedă capacitatea de a înlătura gândurile după dorința sa; el se eliberează de chinuri și tristețe, își domină conținutul conștiinței. Tot Prentice Mulford ne învață ca, pentru a atinge scopul dorit, să insistăm asupra dorinței, transpunându-ne mereu mentalmente în locul pe care dorim să-l ocupăm cu timpul; să ne însușim arta de a înlătura de la sine curentele mentale vătămătoare; el ne arată cum fiecare judecare a neajunsurilor altora inspiră exact aceleași neajunsuri, căci fiecare gând răutăcios este o substanță otrăvitoare, care pătrunde în noi înșine. Încetul cu încetul, înțelegem că toți cultivăm în noi convingeri false, cum ar fi spre exemplu convingerea în apropierea inevitabilă a slăbiciunii și șubrezeniei la o anumită vârstă. Prentice Mulford ne învață cum să înlăturăm convingerile agonisite în decurs de milioane de ani despre necesitatea morții a tot ce este organic. Cu toate minunile, se târăște mereu după noi - cu o putere ereditară - nu numai amintirea noastră involuntară despre ruinarea finală a celulelor, ci și conștiința acestui lucru. Cu regret, însuși Prentice Mulford a murit de data aceasta - dar, desigur, pentru ultima dată, - cu toate că și aceasta s-a întâmplat, firește, dintr-o neînțelegere. "Cereți și veți primi, bateți și vi se va deschide. "El ne învață cum să cerem și unde să batem. El ne conduce până la perdeaua, Sfânta Sfintelor a EULUI nostru. Dar, pentru a pătrunde, fiecare trebuie să intre prin el însuși. |
Cuprins:
Prefață la ediția a II-a ... 5 Unele legi ale puterii și frumuseții ... 30 FORȚELE VOASTRE ȘI MODUL DE A LE FOLOSI ... 137 Dumnezeu ... 138
|
Fragment:
Nu pune niciodată bariere posibilităților viitoare. Să nu
spui niciodată: „Mai departe nu pot merge. Întotdeauna voi fi mai jos decât
cutare sau cutare om!" Sau: „Corpul meu trebuie să se ruineze și să piară
deoarece în trecut multe corpuri omenești s-au ruinat și au pierit." Credința este esența dorinței. Dacă ne-am imagina pe
noi înșine ideali din toate punctele de vedere, vom căpăta forțe noi,
evocatoare, care vor sprijini împlinirea dorințelor noastre. |