La rându-i, Confucius îi învață că "Dacă vorbele nu sunt conforme cu adevărul, atunci nu ai nici o șansă de succes".
Cinci sute de ani înainte de sosirea lui Cristos, Confucius a enunțat" dogma cunoscută în China de azi drept "Regula de aur": Nu cere celorlalți să facă ceva ce ție nu-ți place. La fel ca și Socrate și Iisus, Confucius a avut curajul să înfrunte autoritățile. Când Ji Kangzi i-a cerut înțeleptului un sfat pentru stăvilirea valului infracțional care cuprinsese Shandongul, Confucius i-a spus răspicat: "Dacă tu însuți, Ji Kangzi, n-ai fi implicat, nimeni n-ar încerca să fure de la tine... Dacă ai ști ce-i bunătatea, poporul ar fi blând cu tine", a continuat el, uluindu-l pe mandarin.
Cu toate acestea, spre deosebire de Iisus, Confucius nu se axa pe probleme spirituale. Când un învățăcel i-a cerut părerea despre viața de după moarte, maestrul 1-a repezit. "Abia avem timp să înțelegem viața pământească", i-a zis el, probabil cu un rictus. "Cum ar fi posibil să înțelegem moartea?" În principiu, el punea accent pe existența imediată, pe arta de a te comporta decent pe parcursul vieții și de a aborda problemele esențiale ale acesteia: adevărul, prietenia, loialitatea, buna guvernare și conduita, enunțându-le cu atâta înțelepciune și decență încât toată lumea să poată beneficia de ele.
În politică, maestrul a propus o soluție revoluționară: dreptul de a conduce se dobândește, nu se moștenește, într-o vreme când aristocrația își susținea poziția invocând dreptul divin, Confucius și discipolul său Mengzi (Mencius) arătau că "mandatul ceresc"` poate fi asumat numai de un conducător drept care își îndeplinește obligațiile față de popor. Un lider care se dovedește corupt sau ineficient, spuneau ei, ar putea și ar trebui schimbat. Acest concept îndrăzneț își găsește materializarea două mii de ani mai târziu în "Declarația de independență" a lui Thomas Jefferson: Ori de câte ori o formă de guvernământ devine dăunătoare, poporul are dreptul s-o modifice sau s-o înlăture.
Deși regulile confucianiste frizează eternul, Confucius omul aparținea în cea mai mare măsură vremurilor sale. Cărturar vestit, conversația să era presărată cu jocuri de cuvinte și calambururi care pot scăpa celor nefamiliarizați cu politica dinastiei Zhou sau cu vocabularul respectiv.
Prin urmare, cele mai multe ediții asiatice contemporane seamănă cu această carte - se dau câteva citate din maestru urmate de o pagină două de explicații. În această ordine de idei, " Ce ar face Confucius?" oferă cititorilor o introducere în gândirea confucianistă prezentând, de asemenea, modul în care o studiază Asia modernă. Există o diferență. Comentariile dr. Berthrong nu seamănă cu cele ale vechilor chinezi, axate pe ciudățenii lingvistice sau chichițe filozofice. Ea își asumă rolul de a interpreta înțelepciunea venerabilă a maestrului spre a-i accentua importanța în secolul douăzeci și unu.
Sunt mulți ani de când afirm că dialogurile (ori "Analectele" așa cum Legge obișnuia să le numească în mod prețios elitist) ar trebui să facă parte din programa de învățămînt a tuturor școlilor occidentale. |
Adevăr Divin
