Sa mergi la scoala este un lucru, sa fii educat este un altul, desi acestea coincid ca si timp. Sa înveti de la un profesor înseamna pregatire. Sa înveti de la viata în lume, înseamna observatie. Sa înveti de la tine însuti, înseamna intuitie.
A te împarti în cunoscator si cunoscut înseamna a trai în dualitate. Antiteza cunoscator-cunoscut nu îi este straina, la fel cum si opozitia dintre realitate si iluzie este lipsita de înteles pentru el. Unicitatea existentei sale este absoluta. întoarcerea la acea constienta, care priveste lumea doar sub aspectul ei monistic, este întelegerea adevarului detinut de un întelept. Când gândirea rationala poate percepe ca nu se poate depasi pe ea însasi, ca nu poate produce mai mult decât un alt gând, înseamna ca a a ajuns la capatul calatoriei sale si si-a îndeplinit functia cuvenita. Adevarul metafizic este aparenta realitatii, cunoasterea rationala a ei; dar nu este însasi realitatea, nu este întelegere. Pentru cunoastere e nevoie ca un al doilea lucru sa fie cunoscut; prin urmare, cunoasterea metafizica fiind duala, nu poate produce niciodata întelegere, care este non-duala.
Realitatea trebuie sa ramâna de sine statatoare în maretia ei, fara sa depinda de ceva sau sa aiba vreo relatie cu cineva; mereu a fost, este si mereu va fi. Este incapacitatea ratiunii umane de a întelege super-rationalul, inefabilul divin, pe care Omar Khayyâm a încercat sa-l exprime în minunatele sale catrene, care au fost întelese atât de gresit de catre cititorii occidentali. Daca "Rubaiyat" a lui Omar este doar refrenul unui betiv dintr-o cârciuma, atunci Noul Testament este doar o mâzgalitura dintr-un colt izolat al Imperiului Roman. Cupa limbajului este prea mica pentru a tine vinul Absolutului. Un gând al Mintii ca si Gol este un "ceva" cu nimic mai mic decât un gând al marilor munti si prin urmare ne împiedica sa întelegem Golul.
Ar trebui sa îi privim pe marii initiatori, pe marii mântuitori ai rasei umane, cum au fost Iisus si Buddha, ca pe niste unelte divine. Centrul individual de putere pe care fiecare l-a lasat în urma pe acest pamânt s-a extins mult timp dincolo de moartea lor trupeasca si a continuat sa raspunda cu speranta celor care au avut încredere în el, dar apoi a scazut în stralucire si se va încheia în cele din urma dupa ce o perioada istorica se va fi sfârsit.
Nici o religie organizata nu dureaza în forma ei originala decât o perioada limitata de timp. Toate marile religii ale antichitatii timpurii au pierit. Initiatorii nu au fost, se stie, niste oameni obisnuiti. Ei apartineau unor nivele superioare ale gândirii si existentei. Veneau din sfere ale unei constiinte superioare umanitatii obisnuite. A fost ceva cu totul special, dar asta nu îi face niste zei.
Nici nu justifica faptul ca noi astazi traim în trecut sau ne bazam pe ceva ce dispare. Pentru ca în ciuda tuturor scaparilor si regreselor, umanitatea se îndreapta acum spre o era intelectuala. Iata un motiv pentru care acum ea trebuie sa ofere proprii ei dascali, trebuie sa recunoasca si sa aprecieze pe proprii ei întelepti. Pentru ca în era care vine nu ne mai putem astepta la descendenti ai acestor doi initiatori de esenta superioara, pe care i-am mentionat anterior. Nu vor mai fi alti Mesia decât cei care vor evolua din mijlocul nostru. |
Adevăr Divin
