Doliu si renastere

Aceasta carte te sprijina sa recunosti etapele diferite ale doliului si iti ofera strategii practice pentru a face fata suferintei. Pe masura ce parcurgi pas cu pas drumul catre acceptarea pierderii, vei intelege mai profund durerea si vei invata sa o gestionezi. Este un ghid intelept care te insoteste in procesul de vindecare si reconectare cu tine insuti dupa o pierdere, oferind:

• o explorare profunda a doliului, o perspectiva spirituala asupra suferintei resimtite in urma unei pierderi si a modului in care afecteaza oamenii la nivel emotional;
• intelepciune practica tolteca despre cum sa gestionezi durerea si pierderea intr-o maniera sanatoasa;
• repere despre vindecare si transformare, ajutand cititorii sa vada suferinta si durerea nu ca pe o stare permanenta, la care sunt condamnati pentru restul vietii, ci ca pe o parte a unui proces de crestere la nivel personal;
• o redescoperire a iubirii de sine si a importantei pe care o are grija fata de sine in situatii de criza;
• o perspectiva transformatoare despre puterea jelaniei si a acceptarii mortii ca parte fireasca a vietii;
• dirijarea atentiei inspre inteligenta emotionala, concentrarea pe starea de pace interioara, asumarea responsabilitatii fata de propria viata si a trai in momentul prezent, conectat la divin si la viata.

Toate aceste invataturi si multe altele impartasite in aceasta carte pot fi un antidot puternic impotriva tentatiei de a ne abandona in bratele suferintei si durerii.

Despre autori 7

Ziua de orientare 10
Ziua 1: Realitatea 18
Tot ce e sus e si jos 21
Echilibrul 23
Nemuritori 26
Inima si sufletul 29

Ziua 2: Reflexia 36
Repovestirea povestii 39
Vocea si „eu” 42
Furtuna 46
Dam vina pe stele 48
Pretuieste tot ce e viu si pe cei care sunt vii 51
Greutatea fluturilor 54

Ziua 3: Doliul 58
Un pret mult prea mare 61
Manifestarea doliului 65
Revelatii 69
Vanarea starii de gratie 72

Ziua 4: Starea de gratie 76
Numeroasele morti 79
Permisiunea de a rade 81
Spatiul pentru a simti 83
Iertarea 87
Acceptarea normalitatii 90
Incotro sa ma indrept acum? 92

Ziua 5: Elegia 98
Artistul 102
Arta si Vointa 105
Jocurile memoriei 109
Muzica vietii 114
Moartea de dinainte de moarte 117
Mostenirea lui Oglinda Fumurie 120

Spre exemplu, ai putea să îți recunoști calitatea de colaborator activ al vieții. Ai putea să îți ascuți simțul estetic. Ai putea judeca mai puțin și să te deschizi către schimbare. Ai putea îndrăzni să vezi lucrurile așa cum sunt.

Totodată, poți fi mai blând cu trupul tău, recunoscându-l drept prieten loial al tău. De fapt, corpul tău este mai mult decât un prieten. Este iubirea vieții tale. Oare a fost cineva mai intim conectat cu tine decât corpul tău fizic?

Te-a susținut cineva mai mult, la bine și la rău, pe timp de boală sau de sănătate? A fost cineva mai dispus decât corpul tău să îți susțină cele mai bune și cele mai rele impulsuri sau să te ajute să îți atingi scopurile? Este puțin probabil să fi existat altcineva care să fi preluat de la tine atât de multă otravă, fără resentimente sau învinuiri.

Nu este prea târziu să îi arăți corpului tău iubirea necondiționată pe care o merită. Nu este niciodată prea târziu să îngrijești cu devotament această ființă umană [care ești]. Respectul acordat corpului este punctul esențial în [dezvoltarea] măiestriei de a trăi această viață.

Cei mai mulți dintre noi nu acordăm atenție corpurilor noastre până când acestea nu încep să ne creeze probleme. Și, când acest lucru se întâmplă, tindem să ne revoltăm. În majoritatea cazurilor, dăm vina pe „animalul” [din noi] pentru disconfortul pe care ni l-a cauzat. Suntem intoleranți și critici.

Vedem totul din perspectiva minții, care nu este întotdeauna înțelegătoare cu omul. Suferim de beție mentală, suntem atât de hipnotizați de gândurile noastre, încât nu putem vedea minunea care există dincolo de ele.

Toți putem alege să ieșim din mințile noastre și să ne oferim șansa la fericire. Putem relaționa cu oameni apropiați nouă. Putem accepta iubirea care ne este oferită și putem îndrăzni să o dăruim la rândul nostru. Le putem permite inimilor noastre să se deschidă din ce în ce mai larg.

Atunci când li se oferă șansa, corpurile noastre fizice vor găsi puterea de a ne înălța în Lumina Soarelui și de a ne menține acolo. Putem fi răbdători pe măsură ce revenim la a ne pune din nou în aplicare arta [de a trăi]. Putem alege în ce anume și ce să credem, în timp ce toate părțile noastre componente se ridică din ruinele unui vis năruit.

După cum am spus, una dintre numeroasele consecințe ale pierderii unei persoane este că te pierzi pe tine însuți. Este ușor să îți neglijezi nevoile corpului în momentele de suferință și doliu. Atunci când amărăciunea este atât de apăsătoare, este ușor să te prăbușești sub povara ei. Cel mai probabil ignori toate căile familiare de a atinge bucuria și îți refuzi micile plăceri care fac ca viața să merite a fi experimentată.

Când treci prin experiențe traumatice sau când resimți urmările unei pierderi neașteptate, mila față de sine te poate înfrânge. Vina sau rușinea te-ar putea copleși. Da, ai putea pierde contactul cu tine însuți, punând loialitatea față de cei plecați dintre noi mai presus de îndatoririle față de cei vii.

Dacă ceva din toate acestea îți sună cunoscut, e posibil să fii pregătit pentru o înțelegere mai profundă. Chiar dacă tu crezi că moartea ți-a răpit tot ce aveai mai drag pe lume, te asigur că te așteaptă și mai multe minuni. Viața te cheamă să revii în nesfârșitul ei joc de mistere.

Mai ești dispus să participi?