Semne ceresti si rosturi lumesti

PREFAȚĂ 7

CAPITOLUL I: CEASUL COSMIC 9
Gromovnicul si rosturile cerești ale țăranului român: o mărturie personală 10
Împărțirea zilei și a nopții 15
Literele care măsoară timpul 19
Ora după Carul Mare 21
Personificări astrale ale săptămânii 23
Marți, trei ceasuri rele 27
Frații lui Ghenar: lunile în graiul poporului 30
Calendarul la istro-români 31
De ce e februarie o lună scurtă?
Povestea răzbunării lui Marțu 33
Cromatica anotimpurilor în tradiția românească.... 35
Lupta dintre lup, cal și urs: o alegorie a schimbării.. 38

CAPITOLUL II: ZODII, STELE SI DESTIN: CERUL CA OGLINDĂ A OMULUI 43
Prin cele douăsprezece semne: călătoria solară a lui Iisus 44
Astrologia în gândirea creștină 47
Un calendar astrologic bisericesc 49
Stelele logostele: planetele ca purtătoare de destin și rost cosmic 54
Botezul la Soare, Lună și stele: o viziune cosmogonică arhaică din Maramureș 58
Catasterizarea și viața veșnică 63
Numele, zodia si totemul: sincretismul onomasticii populare 65
Marțolea: steaua nefastă și spiritul astral al zilei de marți 67

CAPITOLUL III: TIMPUL SFINȚIT: RITMURI SI SĂRBĂTORI 71
100 de ani de „calendar îndreptat”: între corecție si dezrădăcinare 72
Bobotează: misterul constelației Bootes 73
Trei Ierarhi: centura lui Orion și chemarea orientului 78
Sf. Trifon: clovnul, războinicul căzut și planeta roșie 81
Întâmpinarea Domnului: întoarcerea luminii 85
Dragobetele: cap de primăvară 87
Mucenicii: vechiul echinocțiu de primăvară 90
Sf. Alexie: misterul constelației Ofiuc 98
Buna Vestire: un scenariu ceresc 100
Lăzărelul: moartea constelației Orion 104
Sf. Gheorghe: mitologia constelațiilor de primăvară 108
Sf. Marcu: Taurul zodiacal 110
Vinerea Mare: „patimile” lui Iisus în lumina mitologiei astrale .... 116
Pastile: oul zodiacal si învierea cerului 118
Armindenii: renașterea Căii Lactee 122
Înălțarea Domnului: calendarul sărbătorilor secrete 124
Rusaliile: ecouri de adorare solară 128
Sfinții Mărunți: Pleiadele și vechiul solstițiu de vară 131
Sânzienele: Sf. Ioan Botezătorul între Soare și Lună 135
Sf. Petru si Pavel: Gemenii cerești ai creștinismului 138
Sf. Ilie: focul cerului și miezul verii pastorale 141
Macaveiul: ursul cu coada frântă 146
Schimbarea la față și Adormirea Maicii Domnului: primele semne ale toamnei 152
Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul: o alegorie astrală 154
Ziua Crucii: vechiul echinocțiu de toamnă 156
Parascheva: Sfânta Vineri si Luceafărul 161
Sf. Dumitru: dispariția Căii Lactee 165
Arhanghelul Mihail: stăpânul pragului dintre lumină și întuneric 168
Sântoader și Sânnicoară: paznicii Soarelui 173
Ana Zacetenia și Sf. Spiridon: vechiul solstițiu de iarnă 178
Crăciunul: nașterea lui Iisus văzută pe bolta nopții 183
Anul Nou: ecouri solstitiale 187

CAPITOLUL IV: ÎNTRE MIT ȘI METEO 191
Principii astrologice ale meteorologiei 192
Vremea din bătrâni 194
Florile dalbe, florile de măr si Ierul: semnele primăverii cântate în miez de iarnă 204
Sânpetru de iarnă: la cumpăna frigului 207
De ce e bine să fie vreme urâtă în februarie? 210
Trecerea vulpii peste gheață: un oracol meteorologic cu interpretare inversă 211
Ziua Cârtiței și mirajul celor șase săptămâni 213
Baba Dochia: o poveste solară universală 215
Sfinții de Gheață 218
Cum să prinzi un meteor: o rețetă bătrânească din Bistrița 222
Buruiana de ceas rău: farmacie populară împotriva influenței lui Marte. 224
Sf. Dumitru și începutul iernii pastorale: prinsoarea frunzelor și a oii profetice 227
Vara lui Mioi, Arhanghelii și celelalte veri care nu se lasă duse 229
Prognoze meteo la sfârșit de an 231

CAPITOLUL V: SUB PECETEA LUNII 233
Craiul Nou si frica de întuneric 234
Ferește-te de idele lui martie! 237
Basmul Pleiadelor și ciclul Lunii 239
Când Luna vine printre oameni 242
O glumă populară cu adâncimi astronomice 243
Luna fertilă 247
Înflorește doar pentru Lună 252
Bioritmuri selenare 254
Împotriva zăpăcelii și a superstiției 259
Minciuni și adevăruri despre semilună 262
Ioan Botezătorul ca zeitate lunară 264
Circovii și Luna Plină de după solstiții 270
Luna și ciclul Măriilor 274

CAPITOLUL VI: ARHITECTURA SACRULUI 279
Sfinți si zodii 280
Zodiacul din bolta bisericii 283
Unicornul zodiacal: o apariție stranie în pronaos.. 286
Fecioarele orădene și semnele anotimpurilor 289
Ritmuri solare la biserica din Pătrăuți 292
Orientarea bisericilor din Țara Bârsei 296
Modele cosmologice în bisericile de lemn 300
Omul suit pe coloană și Luna care dă timpul 305
Menhirul de la Gherla: piatra lungă a cosmosului. 308
Crucile solare: între cult, cosmos și piatră 311
Semne cerești pe tăblițele de la Tărtăria 314
Astrologia reliefurilor mithraice 319
Zodiacul între cer, biserică și blocul de la colț 322

CAPITOLUL VII: OCHIUL CARE VEDE CERUL: REFLECȚII ȘI PARADOXURI 327
Peștele de pe mașini: o amintire astrologică a lui Hristos 328
Asfințitul: între limbă si credință 329
Steaua necurată din Carul Dracului 332
Solstiții, ospețe și sfinți cu blană: supraviețuiri mitice și astrale în creștinismul popular 334
Ursul dacic și arhetipul solar al renașterii 337
O interpretare astrală a basmului „Tinerețe fără bătrânețe si viată fără de moarte” 340
Cortul cerului: o stea fixă deasupra lumii 342
Soarele nostru cel de toate zilele: de la zei, regi și sfinți, la sateliți și slogane 344

ANEXĂ: CALENDARUL POPULAR SI ROATA SĂRBĂTORILOR 347
SURSE ȘI IZVOARE 356

LUPTA DINTRE LUP, CAL ȘI URS: O ALEGORIE A SCHIMBĂRII

În lumea tradițională românească, timpul nu curge liniar, ci în cercuri sacre, marcate de ritmurile naturii, de viețile oamenilor și de ordinea stabilită de ființe mitice. Spre deosebire de conceptele moderne, decimale și abstracte - deceniul, secolul, mileniul - care fragmentează timpul în unități precise, dar impersonale, cultura populară prefera repere vii, recognoscibile, cu adâncă încărcătură simbolică. Astfel, anul, ca unitate de bază, era înțeles în raport cu viața, cu anotimpurile și cu prezența sacră a animalelor simbolice.
Ciclul vieții de om - împărțit în naștere, puterea vieții (căsătoria) și moarte - nu era doar un reper biografic, ci o unitate fundamentală de măsurare a timpului. „Veacul de om”, așa cum apare în balade și zicători, nu era cuantificat în zeci de ani, ci în trei trepte existențiale, fiecare cu rostul si misterul său. A trăi era echivalent cu a străbate un drum marcat de praguri inițiatice, iar acest drum se înscria, la rândul lui, în mersul cosmic al anotimpurilor. Această viziune ciclică asupra timpului este strâns legată de controlul simbolic exercitat de trei animale mitice - lupul, calul și ursul - asupra succesiunii anotimpurilor. Anul era împărțit în trei mari sezoane a câte patru luni, fiecare patronat de câte o ființă sacră, cu roluri bine definite în mitologia populară.
Lupul, domn al iernii, își începea stăpânirea la mijlocul lunii noiembrie, odată cu sărbătoarea Filipii de toamnă (14-21 noiembrie), perioada lui de împerechere. Lupul era asociat cu forțele nevăzute ale lumii, cu noaptea, cu moartea vegetației și cu protecția magică împotriva răului. În mentalitatea tradițională, lupul nu este doar un animal periculos pentru gospodărie, ci o ființă magică, ambivalență, cu statut mitologic, care poate proteja sau distruge, în funcție de respectul arătat. Filipii, patroni invizibili ai haitei, sunt concepuți ca spirite ancestrale, probabil reminiscențe ale unor divinități zoomorfe precreștine, care guvernează împerecherea și comportamentul lupilor pe durata sezonului rece.
Odată cu încheierea iernii, după ce lupoaicele fată, lupul este învins de cal, simbol al luminii, fertilității și al verii. Calul guvernează sezonul cald și rodnic, marcând timpul muncilor solare (agricole), al bucuriei și al plenitudinii. Prima săptămână din Postul Mare este numită în popor săptămâna cailor lui Sântoader, o divinitate cabalină cu atribute solare si cosmice, înrudit simbolic cu figuri precum cavalerul trac sau zeii indo-europeni ai luminii și fertilității. El este descris ca un stăpân al cailor cerești, un herghelegiu divin.