De ce alții și nu eu?
Dacă o persoană ajunge să-și adreseze o astfel de
întrebare, este un semn clar că merge înainte în viață cu ideea că realizarea
visurilor sale va fi ceva dificil, chiar imposibil, și că, fără îndoială, în
privința asta nu va putea schimba nimic.
Nu este conștientă, sau este prea puțin conștientă, de faptul că Universul reacționează
conform modului ei de a fi și, deci, încă nu știe CĂ ATRAGEM CEEA CE SIMȚIM, că
DEVENIM CEEA CE NE IMAGINAM.
Atâta timp cât se va lăsa condusă de astfel de sentimente sau va aștepta o
schimbare din afara vieții sale de zi cu zi, este puțin probabil să evolueze
pozitiv. Pentru a înceta să fie o jucărie rostogolită de valurile vieții, este
obligatoriu să recunoască faptul că tot ceea ce se întâmplă în lumea ei fizică
nu este nimic altceva decât o proiecție a lumii sale interioare.
Încetează să te consideri victimă: adoptă o nouă
stare de spirit
Ceea ce gândim, credem, simțim și lucrurile cărora le
acordăm atenție conștient sau inconștient se exprimă inevitabil prin
intermediul situațiilor în care suntem puși. O atitudine deschisă față de acest
mod de a înțelege lucrurile n-ar trebui să mai lase loc nemulțumirilor.
Decepțiile trecutului, care te-au făcut să te îndoiești, să renunți, se vor
transforma în reușită imediat ce adopți obiceiul de a trăi într-o bucuroasă așteptare
a mai binelui.
Murielle: „Sfârșisem prin a crede că fericirea nu era ceva la care să am acces.
De atâtea ori îmi repetase fostul meu soț că sunt o toantă incapabilă să
realizez ceva prin propriile puteri, încât în fiecare zi mă îndoiam tot mai
mult de mine.
Ca lucrurile să fie perfecte, am fost concediată pe nedrept. Eram la capătul
puterilor când, cu ajutorul prețios al unei prietene, am descoperit că înainte
de toate eram victima propriei persoane.
Asta mi-a deschis ochii, cu siguranță soțul meu nu m-ar fi tratat niciodată în
acest fel dacă n-aș fi fost eu prima care să mă disprețuiesc. Și apoi a fost
extraordinar pentru mine să descopăr irezistibila energie a gândirii.
Dacă înainte totul îmi producea teamă, acum simt că am puterea de a obține cât
mai mult de la viață. Când vreau să mă încarc de energie, două mici fraze sunt
importante pentru mine: «Și dacă...?» sau chiar «N-ar fi minunat dacă...?».
De exemplu, îmi spun: «Și dacă n-aș aștepta nimic pentru a fi fericită?» sau
«N-ar fi minunat dacă aș încerca mereu să văd generozitatea Universului?».
Faptul de a gândi astfel îmi dă un nou impuls, nu-mi mai văd limitele. Știu că
lucruri extraordinare mă așteaptă dacă am grijă să transmit o vibrație
pozitivă.” |
Adevăr Divin
