Trăind în cuvioșie și sfințenie, Sfântul
Arsenie Capadocianul și‑a jertfit liniștea viețuirii monahale pentru a veni mai
întâi la Fárasa, unde mai bine de 50 de ani a sfințit, învățat și întărit în
credință poporul ortodox din acele locuri, ca, mai apoi, deși la vârstă
înaintată (avea 80 de ani), să‑l călăuzească, asemenea unui alt Moise, pe calea
pribegiei, spre tărâmurile unei alte patrii, de unde, la 24 noiembrie 1924,
avea să se mute la Domnul.
La intervenția sa minunată, nu doar Cuviosul Paisie, originar din aceleași
locuri cu Sfântul Arsenie și botezat chiar de el acolo, i‑a alcătuit spre
sfârșitul secolului trecut biografia, ci și cel ce a trudit la apariția cărții
de față a izbutit, aproape după un secol, să descopere unul dintre
manuscrisele, în dialectul farasiót, ale Sfântului Arsenie, despre care
Cuviosul Paisie nu aflase decât că în vremurile pribegiei fuseseră făcute
bucăți și împărțite celor bolnavi spre a avea parte de ocrotirea
Sfântului.
Potrivit profeției Sfântului, manuscrisul nu s‑a pierdut, ci a devenit o carte,
care, după cuvântul său, „va fi citită de multă lume”, aducând „sănătate,
bunăstare și iertare”.
* * *
„Da, copilul meu, te sfătuiesc să fii cu multă luare-aminte
la această carte, să‑i dai ascultare;
să n‑o rupi, să n‑o pierzi. S‑o citești numaidecât,
și în duminici, și în zile de sărbătoare.
Citește‑o, n‑o strica, căci cel ce o va citi sau asculta
ajutorul și binecuvântarea mea va avea.”
Sfântul Arsenie Capadocianul |
Adevăr Divin
