Idei pentru cei care isi ajuta semenii in plan personal si profesional

Introducere 6

Cap. 1 Idei fundamentale 14
Cap. 2 Oglindire, empatie și pauze 21
Cap. 3 Cât de activ ar trebui să fie cel care ajută? 31
Cap. 4 Fii atent la sentimentele de rușine 35
Cap. 5 Concentrarea asupra maximelor 39
Cap. 6 Stabilirea unei întâlniri între „Eu'' și „Tu'' 47
Cap. 7 Concentrează-te asupra ceea ce se întâmplă între voi doi 56
Cap. 8 Cum să faci față anxietății 62
Cap. 9 Lucruri importante de știut în privința oamenilor cu înaltă sensibilitate 69
Cap. 10 Provocări pentru persoanele cu înaltă sensibilitate care ajută 81
PS Lumea are nevoie de suflete care doresc să ajute 92

Bibliografie 93
Mulțumiri 94
„Scrie o scrisoare de rămas bun'' 94

Dacă îți este greu să întrerupi o altă persoană pentru că îți este teamă că ai putea da dovadă de impolitețe, ar fi o idee bună să avertizezi de la bun început persoana. Poți să-i spui, de exemplu, „Pentru a te putea ajuta, am nevoie să îmi permiți din când în când să te întrerup pentru a putea lua o pauză. Ești de acord?''
Poți să-ți exprimi deschis sentimentul de disconfort pentru faptul că trebuie să întrerupi, spunând de exemplu, „ Îmi pare rău dacă faptul că te întrerup din când în când ți se pare inconfortabil, însă trebuie să iau pauze pentru a reuși să te ascult mai atent.

A sta împreună tăcuți

Mi s-a spus adesea, ca reacție de răspuns la o conversație, că cea mai eficientă parte a acesteia au fost cele două minute în care am stat împreună tăcuți. Acesta e motivul pentru care adesea opresc conversația și cer un pic de tăcere. Întreruperile acestea asigură o profunzime mai mare conversației, iar acest lucru este extrem de valoros atât pentru recipient cât și pentru cel care ajută. ,
Poate ai impresia că a sta tăcut este ceva ce persoana pe care o ajuți ar putea să o facă și singur sau singură și că e mult mai important să lași persoana să se exprime liber atunci când ești cu ea. Însă, a păstra împreună cu cineva un moment de liniște este complet diferit de un moment de liniște pe care îl poți avea cu tine însuți. Dacă veți sta împreună tăcuți, privindu-vă din când în când unul pe altul în ochi, faptul ar putea avea un impact enorm.
Persoanele cu înaltă sensibilitate sunt perfect capabile să se bucure de pauze lungi și în fapt au nevoie de pacea interioară pe care acestea o asigură astfel încât să poată absorbi mai bine nenumăratele impresii pe care le primesc. Dacă persoana pe care o ajuți e tipul mai activ și extravertit, ar fi o idee bună ca la început să iei pauze foarte scurte de liniște, căci cineva care este obișnuit să vorbească într-un șuvoi de nestăvilit ar putea deveni extrem de tens și inconfortabil dacă va fi obligat să stea alături de altcineva, fără să vorbească.
Dacă singurul lucru pe care îl faci ca persoană care ajută este doar să creezi un respira de liniște care va permite persoanei pe care o ajuți să ia o pauză și să-și încetinească ritmul, actul în sine ar putea fi suficient pentru a genera în interiorul persoanei ceva mai fructuos decât cele cu care aceasta era în mod normal obișnuită.

Oglindirea

Oglindirea este o metodă foarte simplă care poate crea un impact foarte mare. Unul dintre multele avantaje ale acesteia este faptul că încetinește ritmul pe care îl folosim atunci când vorbim, dându-le celui care ascultă și celui care vorbește posibilitatea să se sincronizeze. Modul în care poți practica oglindirea este repetarea a ceea ce ai auzit. Un exemplu al acestei tehnici este arătat mai jos:
Anne: Vinerea trecută când am fost la părinții mei acasă, tatăl meu stătea în fotoliu și arăta obosit și trist. Am mers la el să-l îmbrățișez, dar s-a purtat ca și când nu ar fi fost prezent.
Persoana care ajută: Îmi spui că atunci când ai mers acasă vinerea trecută, tatăl tău stătea în fotoliu și arăta obosit și trist. L-ai îmbrățișat, dar s-a purtat de parcă nu era prezent.
Anne: Da, iar când am mers în bucătărie și am întrebat-o pe mama ce se întâmplă, ea și-a întors fața de la mine. Mai întâi am fost iritată de gestul ei, dar apoi am văzut că plângea.
Persoana care ajută: Ai mers în bucătărie și ai întrebat-o pe mama ta ce se întâmplă. Ea și-a întors fața de la tine, ai fost iritată de gestul ei, dar mai apoi ai văzut că plângea.
Anne: Da, apoi am simțit deodată un sentiment de tandrețe pentru mama mea și am încercat să o îmbrățișez, dar ea s-a depărtat de mine și a spus, „Tatăl tău este bolnav, dar dacă plâng nu ajută la nimic. Nu ajută. Nimic nu va ajuta, va trebui să strâng din dinți și să depășesc situația.''
Persoana care ajută: Ai avut un sentiment de tandrețe față de mama ta și ai dorit să o îmbrățișezi, dar s-a depărtat de tine și ți-a spus că tatăl tău este bolnav, că nu ajută cu nimic faptul că plânge și că va trebui să strângă din dinți și să depășească situația.
După oglindire poți verifica rezultatul acesteia întrebând, „Mi-am amintit toate lucrurile importante sau am uitat ceva?'' Poate că sună simplu însă e de fapt dificil și necesită multă practică. Lucrul care de obicei merge prost pentru cei mai mulți oameni este acela că persoana care își spune povestea lui sau a ei, reușește să spună prea mult înainte ca cel care ascultă să aibă posibilitatea să îl oglindească sau să o oglindească, fiindu-i astfel imposibil să-și amintească exact tot ceea ce s-a spus.
Ca persoană care ascultă ai nevoie să întrerupi șirul informației astfel încât să o poți despărți în intervale suficient de mici care ți-ar permite să îți amintești și să oglindești cu destulă acuratețe. Nu este necesar să repeți exact aceleași cuvinte.