Limitează-ți
gândirea catastrofică
Când ești
un suflet sensibil, poate fi un lucru bun să fii pregătit pentru ce-i mai rău,
dar și ce-i mai bun. Dacă ești pregătit, riscul să fii copleșit se micșorează.
Mulți oameni hipersensibili și introvertiți.au grijă să se pregătească emoțional
și mental pentru ce urmează să se întâmple. Dacă deja ți-ai imaginat diferite
scenarii și ți-ai făcut planul A și planul B pentru ce vei face, asta îți poate
da siguranță, liniște și poate micșora riscul de a fi suprastimulatîn situația
respectivă.
Totuși, unii oameni hipersensibili sau introvertiți au o imaginație atât de
activă și productivă, încât ideile lor devin catastrofice deseori, cum ar fi:
''Cum ar fi să izbucnească războiul la noi în țară?'' sau ''Dacă
izbucnește un război nuclear?'' sau ''Dacă se întîmplă un dezastru
natural neașteptat, cauzat de schimbările de climă?'' ''Dacă eu - sau
una din persoanele apropiate - facem o boală terminală sau paralizantă sau
ajungem să fim accidentați?''
Nu e o problemă dacă mintea voastră e preocupată din când în când cu posible
evenimente nefericite. Chiar pot trezi un sentiment de recunoștință că ați fost
ocoliți de nenorociri până acum.
Dar dacă ești tot timpul preocupat de cum să te pregătești pentru catastrofe și
accidente, ajungo să ai un sentiment cronic de neliniște. Dacă una dintre
catastrofe chiar s-ar întâmpla, nu ar ajuta prea tare să-ți fi pierdut timpul
cu un plan B, pentur că realitatea va fi, fără îndoială, diferită de ce ți-ai
imaginat și ai planificat în avans. Când îți apar în minte gânduri
catastrofice, îți sugerez să le oprești și să-ți spui: ''Orice s-ar
întâmpla, mă voi descurca.'' Cel mai probabil, ceva bun va ieși din orice
nenorocire. Poate, în anumite cazuri, vei lupta cot la cot cu oamenii care îți
vor deveni prieteni.
Cel mai rău lucru când îți imaginezi catastrofe e că poți vedea imaginile cu
ochii minții, dar nu poți acționa. Dacă s-ar întâmpla, ai putea acționa, și
rareori e atât de grav pe cât ți-ai imaginat.
Poți crede că te vei descurca mult mai
slab decât alții pentru că ești hipersensibil sau introvertit. Adevărul e
probabil exact invers. Victor Frankl a fost profesor de neurologie și
psihiatrie în Viena. A fost evreu și a supraviețuit 3 ani în lagărul de
concentrare de la Auschwitz. El crede că cei care s-au descurcat cel mai bine
în acele condiții catrastrofice au fost cei care au găsit sens în - de exemplu,
să-i ajute pe cei din jur - și la asta sunt în mod special pricepuți introvertiții
și oamenii hipersensibili. Așa că nu vă imaginați că șansele voastre sunt mai
slabe dacă o mare catastrofă ar avea loc. Dimpotrivă, în mijlocul dezastrului
vei fi creativ într-un fel nou, vei găsi și mai mult sens pentru viața ta și îți
vei întări legăturile pline de iubire cu cei apropiați. Același lucru e valabil
pentru sfârșitul vieții. E bine să fii conștient de faptul că într-o zi nu vei
mai fi. Dar sunt limite pentru cât e bine să te gândești la moarte și
descompunere. Dacă te gândești des la cum faci din ce în ce mai multe riduri,
devii mai puțin atrăgător și cum ai putea în cele din urmă să cazi pradă
bolilor, va afecta cât de fericit ești în viață.
Creează o imagine plăcută asupra viitorului
E bine să fii pregătit pentru ce ar putea
merge prost și să-ți iei măsuri de precauție. E adevărat și pentru ultima parte
a vieții, e adevărat și despre moarte. Poate ai economisit pentru pensie, ai
găsit o locuință potrivită, fără prea multe scări, faci ce poți pentru a trăi
sănătos și ești în formă. Dar nu lăsa imagini ale bolii și ruinei să îți umple
ecranul interior în viața de zi cu zi. Creează câteva imagini pozitive pentru a
contrabalansa. Majorității oamenilor mai în vârstă nu le pasă prea tare despre
cum arată în ochii celorlalți. Devin mai autentici și au curaj mai mare să se
arate și să fie onești și iau atitudine pentru ei. Acest curaj mai mare oferă
oportunitatea unui contact mai profund și mai semnificativ cu oameni pe care
nu-i cunosc atât de bine.
Imaginează-ți cât de distractivă ar
putea fi viața ta dacă ai renunța la visul de a fi perfect. Treptat, mai puține
pretenții vor veni către tine. Chiar dacă, în cel mai rău caz, îți vei petrece
ultimele zile bolnav și slăbit într-un spital sau azil, tot există speranță. Nu
e prea târziu pentru a te bucura de întâlniri pline de iubire cu ceilalți - cu
adevărat, uneori e chiar mai ușor când moartea se apropie și măștile cad.
Te poți pregăti pentru moarte
întrebându-te tot timpul, de-a lungul vieții: ''Ce-aș vrea să-și amintească
oamenii despre mine când voi muri?'' sau ''La ce aș vrea să mă uit
înapoi când voi spune adio vieții?'' Astfel vei ști cum să-ți prioritizezi
viața.
Ce se întâmplă în sau după viață nu știm
cu siguranță. Așa că am putea la fel de bine să creăm niște concepții pozitive.
Poți fi inspirat de experiențele din apropierea morții unor oameni. Există o
întreagă literatură în care oamenii care au fost morți pentru câteva minute
povestesc își povestesc experiențele. |