Fizicianul Eric Kandel, câştigător al Premiului Nobel, a arătat că, atunci când transmitem semnale printr-un mănunchi neuronal din creierul nostru, acel mănunchi creşte cu rapiditate. Numărul conexiunilor se poate dubla în doar o oră de stimulare repetată. Creierul nostru se reconectează singur de-a lungul căilor de activitate neurală, în timp real.
Pe măsură ce gândurile şi senzaţiile din conştiinţă sunt purtate prin reţeaua neuronală, ele declanşează exprimarea genelor. La rândul lor, ele declanşează sinteza proteinelor în celule. Aceste evenimente celulare produc câmpuri electrice şi magnetice care pot fi măsurate de către dispozitive imagistice medicale complexe, precum electroencefalogramă (EEG) şi imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM). Universul cu 11 dimensiuni Următorul set de perle a fost mai provocator. Lumea fizicii cuantice e atât de ciudată, încât ne zăpăceşte experienţa noastră convenţională legată de spaţiu şi timp. Teoria stringurilor postulează că tot ceea ce percepem ca materie fizică este, în fapt, compus din stringuri de energie. Ceea ce măsurăm ca molecule grele reprezintă stringuri de energie ce se mişcă rapid, iar ceea ce experimentăm ca molecule uşoare constituie stringuri de energie ce vibrează mai lent. Cu cât mai îndeaproape priveşte ştiinţa, cu atât mai mult materia arată ca energie pură.
Teoria stringurilor necesită un univers cu 11 dimensiuni, nu doar cu cele 4 de care are nevoie fizica clasică. Cum poate creierul nostru în 4 dimensiuni să contemple 11 dimensiuni? Fizicianul Niels Bohr spunea: „Dacă mecanica cuantică nu te-a şocat profund, înseamnă că nu ai înţeles-o încă.'' Apoi, au venit perlele ce conectează conştienta cu energia. Energia e împletită cu conştiinţa la o scală atât personală, cât şi cosmică. Albert Einstein spunea: „Fiinţa umană e parte a întregului, numit de noi «Univers», o parte limitată în timp şi spaţiu. Ea se experimentează pe sine, gândurile şi senzaţiile sale, ca fiind ceva separat de restul - un fel de iluzie optică a conştiinţei sale.'' Când începem să „ne eliberăm din această închisoare'', aşa cum se exprima Einstein, ne extindem conştienta pentru „a îmbrăţişa toate creaturile vii şi întreaga natură''. Conştienta noastră interacţionează cu energia Universului. Conştienta și mintea nonlocală Fizicianul Larry Dossey numeşte „minte nonlocală'' această conştientă expansivă ce cuprinde întreaga natură. Deşi ne trăim viaţa în mintea noastră locală şi în realitatea obişnuită, participăm inconştient la mintea nonlocală şi conştienta mai extinsă. Momente de sincronicitate, precum cel în care mi-am găsit cheile, îmi reamintesc de prezenţa minţii nonlocale. Dossey prezintă dovezi convingătoare pentru existenţa minţii nonlocale şi ne inspiră cu potenţialul de a ne trăi viaţa locală în sincronicitate cu ea.
Este o alegere pe care o putem face în conştientă. Fizicianul Eugene Winger, câştigător al Premiului Nobel, afirmă că „însuşi studiul lumii exterioare a condus la concluzia ştiinţifică potrivit căreia conţinutul conştientei este o realitate ultimă''. Deşi există numeroase definiţii ale conştientei, cea pe care o prefer este cea mai simplă: doar a fi conştient.
Modul în care folosim conştienta - modul în care ne direcţionăm conştienta - produce transformări profunde şi imediate în atomii şi moleculele corpului nostru. Ştiinţa ne arată că propria conştientă influenţează realitatea materială din jur. Pe măsură ce conştienta ni se modifică, la fel o face şi lumea.
în timp ce scriam această carte, am început să înşir perlele, un studiu după altul. Dovezi suplimentare au început să se arate în viaţa mea, în aceeaşi manieră sincronistică în care au apărut cheile pierdute. |
Adevăr Divin
