Lecţia 7: Nu subestima cuvintele Dacă tu nu crezi că cuvintele tale au valoare, nici cealaltă persoană nu o va face. Folosirea unor fraze care îţi minimizează valoarea îţi va măcina încet-încet încrederea. Iată câteva propoziţii de genul acesta:
• „Îmi pare rău că vă deranjez.''
• „Ştiu că s-ar putea să sune stupid.''
• „Iertaţi-mă pentru întrebarea stupidă.''
• „Probabil îmi scapă ceva aici.''
• „Probabil ştiţi mai bine decât mine.''
Ascultă. Înţeleg că spui aceste lucruri din inimă - chiar înţeleg. Vrei să-ţi îndulceşti abordarea, pe un ton aproape umil, autoironic. Şi asta este admirabil. Dar, de multe ori, mesajul nu este primit în acest fel de către ascultător.
În schimb, semnalul pe care îl trimiţi este că te percepi ca fiind inferior. Pare mai degrabă că încerci să diminuezi aşteptările interlocutorului tău cu privire la contribuţia ta. Asta aruncă o umbră de îndoială asupra capacităţilor tale înainte chiar de a le fi împărtăşit pe deplin.
Ca urmare, cealaltă persoană va asocia aceste cuvinte cu impactul şi influenţa pe care le ai în realitate. Adică, atunci când spui: „Îi pare rău că vă deranjez'', ceea ce aude cealaltă persoană este: „Ceea ce sunt pe cale să vă spun vă va deranja'', sau ceea ce urmează să spui va suna stupid, sau întrebarea pe care urmează să o pui este stupidă. Niciunul dintre aceste mesaje nu este asertiv. Este similar cu discuţia despre scuzele exagerate. Este ca şi cum ţi-ai cere scuze pentru că ocupi spaţiu, ceea ce este exact opusul limbajului asertiv. Atunci când foloseşti astfel de propoziţii, îi impui şi celeilalte persoane obligaţia socială de a te linişti sau de a te ierta spunând: „Oh, nu mă deranjezi'' sau „Nu este o întrebare stupidă''. Asta vă forţează pe amândoi să aveţi o mică discuţie despre nesiguranţa ta chiar înainte de a trece la subiect. Subevaluându-ţi mesajele, consolidezi involuntar ideea că vocea ta nu merită să fie auzită sau că valorează mai puţin decât a altora.
De asemenea, te subestimezi atunci când îţi închei fraza cu cuvintele „Are sens?''. Înţeleg că vine din nevoia de a te asigura că ceea ce ai spus a fost înţeles corect, că vrei o validare a faptului că ceea ce ai spus chiar are sens, dar, în realitate, aceste cuvinte te pun într-o situaţie în care toată lumea are de pierdut. În cel mai bun caz, te fac să pari nesigur pe tine, ca şi cum nu ai crede în ceea ce ai spus. De exemplu: „Mă gândeam că am putea muta întâlnirea de mâine din cauza vremii, a traficului şi a tuturor celelalte. , Are sens?'' În cel mai rău caz, rişti să îţi jigneşti ascultătorul, pentru că presupui că este posibil să nu fi înţeles ceea ce ai spus, când cu siguranţă a înţeles. De exemplu: „Trebuie doar să conectaţi aceste două piese aici şi va funcţiona. Are sens?'' Pentru a preveni oricare dintre aceste rezultate nedorite, cel mai bine este să omiţi complet întrebarea sau să o înlocuieşti cu „Ce părere aveţi?'' sau „Cum vi se pare?''.
De fiecare dată când te surprinzi că eşti pe punctul de a-ţi minimiza prezenţa, fă o pauză şi gândeşte-te cum îţi poţi formula gândurile în mod asertiv, fără să te îndoieşti de tine. Nu uita, contribuţiile tale sunt valoroase, iar exprimarea lor cu încredere poate schimba nu numai modul în care te percep ceilalţi, ci şi modul în care te percepi tu însuţi.
Aşadar, concentrează-te mai degrabă pe formulările care pornesc de la sau clarifică problema ridicată. De exemplu:
• „Aş dori să dezvolt ceea ce aţi spus.''
• „Aş dori să sap puţin mai adânc.''... |
Adevăr Divin
