Adevăr Divin
Viata si leacurile Sfintei Hildegard von Bingen
| Vindecari de care fiecare poate avea
parte dand ascultare sfaturilor sfintei, conditia fiind adaugarea curatarii
sufletesti prin credinta. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
| Hildegard von Bingen, pe langa activitatile sale religioase si
intelectuale, inca de foarte tanara era preocupata sa-i ajute pe cei
suferinzi, dar prea putine dintre vindecarile sale miraculoase s-au mai
pomenit peste timp, pălind in fata viziunilor sale, cu adevarat
remarcabile, dar tot se pot aminti trei dintre ele: Bertha, o femeie
care nu mai putea manca din cauza unei tumori la gat, s-a vindecat
miraculos, dupa ce Hildegard i-a facut semnul crucii pe umflatura. Tot in categoria vindecari miraculoase se regasesc si remediile pe care Sfanta, sub inspiratie divina, le-a gasit multor boli. In aceste cazuri nefiind vorba despre vreun miracol, despre harul sau de vindecatoare, de facatoare de minuni, ci despre vindecari de care fiecare poate avea parte dand ascultare sfaturilor sale, conditia fiind adaugarea curatarii sufletesti prin credinta sau, cu vorbele lui Hildegard von Bingen: „Sufletul este pentru corp ceea ce sucul vietii din maduva copacului este pentru un copac, si puterea sufletului isi creeaza forma precum copacul isi creeaza forma lui''. |
Cuprins:
Cuvânt-înainte 11 Capitolul I Viața Sfintei 15 Personalitatea Sfintei și contextul religios și istoric 15 Genitorii și nașterea Sfintei 23 Educația 26 Viața monahală 29 Secretarii Sfintei Hildegard von Bingen 35 Vindecări miraculoase 38 Viziuni 39 Profeții 44 Decăderea creștinismului 45 Cometa devastatoare 46 Antihristul va pune stăpânire pe omenire 48 Capitolul II Opera 51 Complexitatea operei 51 Scrierile teologice-vizionare 53 Liber vitae meritorum 58 Liber divinorum operum 60 Scrierile științifice–medicale 61 Physica 65 Causae et curae 66 Autenticitatea operei și critica Medicamentului Hildegard 69 Compozițiile muzicale 71 O Tu illustrata 74 Lingua ignota 75 Corespondența 76 Turnee de predicare 78 Capitolul III Trecerea Sfintei în neființă 81 Beatificarea și procesul de canonizare 81 Capitolul IV Citate din scrierile Sfintei 83 Texte ale compozițiilor 88 Capitolul V Omagieri ale Sfintei 92 Primele ediții importante ale scrierilor lui Hildegard von Bingen, după moartea sa 92 Interes modern 92 Compozițiile lui Hildegard în înregistrări 94 Discografie și înregistrări în muzica modernă 96 Comemorări și manifestări de diferite facturi 97 Biserici așezate sub patronajul Sfintei Hildegard von Bingen 97 Clădiri denumite după Hildegard 98 Nume de străzi purtând numele Hildegard von Bingen 99 Grădini botanice (cu plante medicinale) purtând numele Hildegard 100 Capitolul VI Lista de plante medicinale folosite de Sfânta Hildegard 101 Când se culeg plantele 105 Când să se folosească remediile pentru cel mai puternic efect 106 Ce se folosește din plante 106 Cum se usucă plantele 107 Diferite tipuri de remedii 107 Cum se administrează 108 Când și cum se iau remediile 108 Capitolul VII Mâncăm, dar știm ce mâncăm? 109 Legume 109 Plante și verdețuri 113 Cereale 118 Condimente 119 Fructe 121 Produse de origine animală 126 Mierea de albine 126 Cuprins 7 Laptele 127 Carne de păsări și animale domestice 127 Carne de păsări și animale sălbatice 129 Specialități de carne 130 Ouăle 130 Peștele 131 Capitolul VIII Mâncăm, dar știm cum mâncăm? 133 Capitolul IX Bolile și leacurile 139 Alergia la fân și polen 139 Afecțiuni ale ficatului 139 Afecțiuni ale inimii 141 Afecțiuni ale pielii 144 Afecțiuni ale plămânilor 148 Afecțiuni ale splinei 149 Afecțiuni femeiești 151 Amnezie / o bună memorie 152 Arsuri 153 Boli de cap 153 Boli de stomac și intestine și tot ce ține de măruntaie 154 Boli / dureri de mână, de braț 157 Buze umflate 158 Căderea părului 158 Depresie / melancolie 158 Dureri în gât 160 Epilepsie 160 Epuizare 161 Farmece / vrăji / deochi 162 Fracturi 162 Furie / boli psihice 163 Gută (reumatism, pareză și artroză) 163 Infertilitate la bărbați 167 Insomnie 168 Junghiuri 168 Leșin 169 Libidou sau senzualitate excesivă 170 Lipsă de apetit 170 Mătreață 170 Mirosul urât din gură 170 Molii de haine 171 Mușcătura de câine 171 Mușcături de păianjeni și înțepături de insecte 171 Nas umflat 171 Otrăvire / intoxicație 172 Parkinson 172 Paradontoză / gingivită / pierderea dinților 172 Păduchi 173 Pierderea vorbirii 173 Purici 174 Probleme ale ochilor 174 Probleme ale picioarelor 176 Probleme legate de rinichi 177 Răceală / febră 178 Răgușeală 179 Răni 180 Respirație greoaie 180 Retenție de apă în picioare și în corp 180 Ruptură de prapure (hernie) 181 Sângerări 181 Secreții rele / infecții 182 Surzenie 182 Transpirație excesivă 183 Tumoare la testicule 183 Tuse 184 Vise rele 184 Capitolul X Metale și cristale folosite ca remedii 185 Agat 185 Ametist 186 Acvamarin 187 Argint 188 Aur 188 Calcedon 189 Carneol 189 Chihlimbar 189 Cupru 190 Crizopras 190 Cristal de stâncă 191 Diamant 191 Hiacint 192 Hrizolit 193 Jasp 193 Onix 195 Oțel 196 Prazem 197 Rubin 197 Safir 198 Smarald 199 Topaz 200 Plumb, zinc și aramă 200 Capitolul XI Diete în caz de boală 201 Dieta la bolile de ficat 201 Dieta la bolile de plămâni 201 Dieta la schizofrenie 202 Dieta la epilepsie 202 Dieta în caz de febră 203 Dieta la lăsarea de sânge din venă 203 Dieta la pierderea de sânge 204 Dieta pentru femei cu menstruația dereglată 204 Capitolul XII Lăsatul de sânge din venă 205 Ce sunt venele și rostul lor 205 Lăsatul de sânge din venă 207 Afecțiuni și probleme pentru care se recomandă 207 Recomandări privind timpul în care să se practice 209 Cum se procedează 210 De câte ori pe an și în ce cantitate se poate lua sânge cu scop terapeutic 211 Intervalul (de vârstă) în care se poate lua sânge 213 Din ce vene se poate lua sânge 214 Cine poate lua sânge 216 Reguli obligatoriu de urmat 216 Ce arată culoarea sângelui 217 Aplicarea de ventuze 217 Lăsatul de sânge la animale 218 Note explicative 219 Bibliografie 252 |
Fragment:
Cuvânt-înainte Deși se încearcă a se implementa ideea că Hildegard von Bingen a primit cunoștințele sale direct de la Domnul – ca fiind dictate ei de „Vocea Luminii” –, în realitate Sfânta însăși nu a pretins niciodată că rețetele sale ar fi avut vreo legătură cu experiența sa de vizionar sau că ar fi fost dictate de autoritatea divină, după propriile sale declarații, ele izvorând din experiența proprie în grădina mănăstirii – în privința cunoașterii plantelor, precum și în privința recomandării de tratamente, din informațiile teoretice câștigate prin amplele lecturi în biblioteca mănăstirii, printre materialele existente aflându-se: lucrarea Circa instans; Cartea de istorie naturală din secolul al II-lea Original Physiologus, cel mai important atlas cu plante medicinale al Antichității, cu un inventar de aproximativ 500 de plante; De Materia Medica a medicului grec Dioscorides Pedanios; Liber de cultura hortorum, de Walahfrid Strabon; precum și cea mai utilizată carte de plante medicinale a Evului Mediu, Macer Floridus. În ceea ce privește dobândirea abilităților practice în diagnostic, prognoză și tratamente, cu siguranță aceasta a fost realizată prin practică, combinând tratamentele bolilor fizice, cu metode holistice centrate în principal pe vindecarea spirituală, ea devenind bine-cunoscută încă din timpurile sale pentru vindecări în care a combinat aplicarea tincturilor, ierburilor și pietrelor prețioase cu noțiuni teologice derivate din Geneză: „Toate au fost puse pe pământ pentru folosul oamenilor”. Sfânta Hildegard a reușit performanța de a împleti într-un concept unitar nu doar cunoștințele contemporane despre boli și medicina naturistă așa cum era ea practicată atunci, ci și din cele ale medicinei tradiționale, precum și cele consacrate din tradiția greco-latină, ea folosind predilect numele german al plantei, precum și mai mulți termeni în limba germană pentru boli, tuturor acestora adăugând propriile sale propuneri de diagnosticare și de terapie. În arta de vindecare primită de la Hildegard se tratează cauzele, și nu simptomele bolilor, omul fiind privit ca un întreg format din trup, suflet și spirit – această artă de vindecare fiind a treia artă de vindecare creștină cunoscută, celelalte două fiind descrise deja în Biblie: credință și rugăciune (sau post și rugăciune). Nu trebuie uitat că boala îl face și pe creștinul nepracticant să ajungă înapoi la credința și la încrederea în Dumnezeu, credință care este mai importantă decât oricare alta, având în vedere că trupul moare, dar sufletul trăiește veșnic, chiar Sfânta făcând uneori precizarea că vindecarea (deși leacul e bun) nu va avea succes „Dacă Domnul nu vrea asta”. În ceea ce privește aplicarea ad litteram a leacurilor, există, desigur, o mică problemă, acestea fiind transmise, de regulă, fără niciun tratament sau tehnici de vindecare și extrem de rar într-un rețetar funcțional, în sensul modern, fiind mai degrabă o imagine a persoanelor sănătoase și a celor bolnave, practic fiind vorba despre modalitățile concrete de realizare a unei vieți sănătoase. Amintind deja anterior descrierea destul de vagă – „suma pe care o persoană însetată o poate înghiți într-o singură înghițitură” –, apreciată, după experimente moderne, ar fi între 65 și 100 de grame; voi mai da un singur exemplu, amintind rețeta recomandată în cazul pierderii auzului ca rezultat al unor infecții: „Ia galangal și o treime de praf de aloe vera, iar de două ori mai mult oregano decât galangal. Și frunze de piersic tot așa de mult ca și oregano. Fă din astea un praf pe care să-l iei zilnic înainte și după masă”. Chiar dacă măsuri exacte nu se găsesc în rețetele originale, cel cu credință le poate singur experimenta (fără a apela la rețete oferite de dr. Hertzka și dr. Strehlow drept Medicamentul Hildegard) după indicațiile descrise de Hildegard însăși, fiind de la sine înțeles că leacurile trebuie luate numai pentru bolile descrise de Hildegard și la modul descris de ea. Alegând calea de a oferi cititorului nu doar rețete în spiritul cărților sale, fără a o pângări cu păreri personale (exceptând parantezele explicative obligatoriu), îmi voi argumenta considerațiile anterioare privind Medicamentul Hildegard, citând considerentele unor ilustre personalități: • Teoreticianul Heinrich Schipperges, deși a văzut în Causae et Curae mai multe ulterioare completări evidente și repetări neautentice, afirmă: „Nu trebuie să se concluzioneze că pe pasaje lungi și cu atât mai puțin întregul text ar fi fals. Am găsit suficiente dovezi că autorul a fost chiar Hildegard von Bingen”. (Atenție e vorba despre Causae et Curae, nu despre Medicamentul Hildegard!). • Istoricul medical Klaus-Dietrich Fischer, consideră că „… nu se poate face autenticitatea lui Hildegard, pentru că modul ei de a gândi și stilul sunt atât de ciudate că nu poate exista nicio îndoială rezonabilă cu privire la legătura cu lucrările vizionare și declarații de antropologie, natură și cosmos, dar natura și conținutul lucrării sunt predominant hildegardian”. Istoricul medical Irmgard Müller, care a publicat mult pe scrierile naturiste Hildegard, se referă la așa-numitul Medicament Hildegard ca nefiind autentic: „adevărat ar fi, așadar, să fie menționat ca Medicament Hertzka. A fost o strategie de piață, în mod conștient fiind menționată Hildegard, pentru profit”. • Istoricul Axel Helmstädter afirmă: „Hertzka și Strehlow urmează o abordare extrem de comercială, sugerând că recomandările medicale ale lui Hildegard sunt de origine divină. Cu toate acestea, acest lucru nu poate fi corect, deoarece informațiile adunate de texte medicale Hildegard nu se bazează pe experiențele sale vizionare și tratate religioase”. Pentru a spune adevărul-adevărat despre Medicamentul Hildegard, acesta este doar inspirat de scrierile Sfintei, cei doi recomandând rețete în care gramajul (proporțiile) reprezintă rezultatul experimentărilor lor, de la sine adăugând rețete nerecomandate/necunoscute de către Hildegard von Bingen sau eliminând rețete care lor li s-au părut ineficiente sau nepotrivite bolilor respective, tot ei recunoscând, după simptome (?), boli inexistente secolului al XII-lea – practic, vorbind, așadar, despre cărți scrise de către cei doi (Gottfried Hertzka și Wighard Strehlow), nu neapărat rele sau în esență greșite, dar care sunt doar (vag) inspirate de Liber subtilitatum diversarum naturarum creaturarum. Cu siguranță, atunci când vorbim despre divinitatea rețetelor lui Hildegard nu facem vreo referire la scrierea în transă, Divinitatea manifestându-se prin înzestrarea cu harul Dumnezeiesc al talentului vindecării. * Medicamentul Hildegard este un termen fondat în anul 1970 de către medicul austriac Gottfried Hertzka (n. 12 septembrie 1913 în Bad Gastein – 6 martie 1997), care și-a bazat activitatea de medic studiind scrierile Sfintei, dovadă fiind multe dintre cărțile pe care le-a publicat: Deci, Dumnezeu vindecă. Medicamentul St. Hildegard von Bingen ca un nou tratament naturist; Miracolul de medicament Hildegard și Manual de medicină Hildegard. Wighard Strehlow (n. 22 septembrie 1939 în Stettin), chimist la Universitatea din Berlin, practician nonmedical, șeful Centrului Hildegard Bodensee în Allensbach și autor a numeroase cărți de medicină de Hildegard von Bingen, este actualmente cel mai proeminent reprezentant al Medicamentului Hildegard. Un studiu Forsa, făcut în anul 2003, 3% dintre germanii intervievați foloseau medicamentul Hildegard, fiind de menționat și faptul că tratamentul este aplicat și în numeroase sanatorii, majoritar în Germania și Austria. Capitolul I Viața Sfintei Personalitatea Sfintei și contextul religios și istoric Hildegard de Bingen (n. cca 1038 - †1179) (germană: Hildegard von Bingen, latină: Hildegardis Bingensis, de asemenea, cunoscută și sub numele de Saint Hildegard sau Sibyl a Rinului), una dintre cele mai importante reprezentante ale misticismului [1] german din Evul Mediu, a fost o călugăriță aparținând Ordinului Benedictinilor („Ordo Sancti Benedicti”) [2], stareță începând cu anul 1136, care și-a dedicat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu, prin practica unor discipline diferite, ca: religie, medicină, biologie și muzică; a supervizat executarea miniaturilor la manuscrisul de la Rupertsberg al primei sale lucrări: Liber Scivias Domini (Cunoașterea căilor Domnului), fiind în aceeași măsură o figură proeminentă a vremurilor sale, și nu numai, în domenii la fel de variate, exprimându-se ca: scriitor și poet, compozitor – Ordo Virtutum, una dintre compozițiile sale constituindu-se într-un exemplu timpuriu de teatru liturgic, probabil cel mai vechi cântec moralizator – filosof, mistic-creștin și vizionar. De asemenea, trebuie amintit faptul că ea a fondat mănăstirile din Rupertsberg (în 1150) și Eibingen (în 1165). În Evul Mediu, într-o vreme în care nouă zecimi din populația Europei era analfabetă, într-o vreme în care femeile erau considerate ființe inferioare bărbaților, în sfârșit, într-o vreme în care călugărițele alcătuiau mai degrabă o tagmă de femei umile, Hildegard von Bingen a fost unul dintre cărturarii cei mai respectați ai Europei, reușind să-și clădească o reputație grandioasă, și un bun renume, ca erudită și muziciană, gândirea sa, materializată prin vasta operă lăsată drept moștenire, păstrându-și și acum – în cea mai mare parte – nealterată valoarea. Pentru a înțelege pe deplin personalitatea și rolul jucat de Sfânta Hildegard von Bingen trebuie citate cuvintele rostite de către Papa Benedict al XVI-lea [3] din zilele de 1 și 8 septembrie 2010: „Iubiți frați și surori, În anul 1988, cu ocazia Anului Marian, venerabilul Ioan Paul al II-lea [4] a scris o scrisoare apostolică intitulată „Mulieris dignitatem”, tratând despre rolul prețios pe care femeile l-au desfășurat și-l desfășoară în viața Bisericii. Biserica mulțumește pentru toate manifestările geniului feminin apărute în decursul istoriei, în mijlocul tuturor popoarelor și al tuturor națiunilor; mulțumește pentru toate charismele pe care Duhul Sfânt le dăruiește femeilor în istoria poporului lui Dumnezeu, pentru toate victoriile pe care ea le datorează credinței, speranței și carității lor; mulțumește pentru toate roadele de sfințenie feminină. Și, în acele secole ale istoriei pe care noi în mod obișnuit le numim Evul Mediu, diferite figuri feminine se remarcă prin sfințenia vieții și bogăția învățăturii. (…) Hildegard devenită maestră a comunității (…) a desfășurat această misiune folosind capacitățile sale de femeie cultă, înaltă din punct de vedere spiritual și capabilă să înfrunte cu competență aspectele de organizare a vieții de asceză. (…) stilul cu care exercita slujirea autorității este exemplar pentru orice comunitate călugărească: ea trezea o sfântă emulație în practicarea binelui, astfel încât, așa cum reiese din mărturiile timpului, maica și fiicele se întreceau în a se stima și în a se sluji reciproc. (…) Așa cum se întâmplă mereu în viața adevăraților mistici, și Hildegard a voit să se supună autorității persoanelor înțelepte pentru a discerne originea viziunilor sale, temându-se că ele erau rod al iluziilor și că nu veneau de la Dumnezeu. (…) Papa Eugen al III-lea [5] (…) a autorizat-o să scrie viziunile sale și să vorbească în public. Din acel moment prestigiul spiritual al Sfintei a crescut tot mai mult, așa încât contemporanii i-au atribuit titlul de „profetesă teutonică”. Dragi prieteni, acesta este sigiliul unei experiențe autentice a Duhului Sfânt, izvorul oricărei charisme: persoana depozitară de daruri supranaturale nu se mândrește niciodată cu ele, nu le arată în mod ostentativ și, mai ales, arată ascultare totală față de autoritatea ecleziastică. De fapt, orice dar împărțit de Duhul Sfânt este destinat spre edificarea Bisericii, iar Biserica, prin Păstorii ei, îi recunoaște autenticitatea. (…) această mare femeie „profetesă”, care vorbește cu mare actualitate și astăzi nouă, cu capacitatea ei curajoasă de a discerne semnele timpurilor, cu iubirea ei față de creație, medicina ei, poezia ei, care astăzi este reconstruită, iubirea ei față de Christos și față de Biserica Sa, suferindă și în același timp rănită de păcatele preoților și laicilor, și cu atât mai iubită ca trup al lui Christos. Așa ne vorbește sfânta Hildegard. (…) Sfânta Hildegard de Bingen, importantă figură feminină din Evul Mediu, care s-a remarcat prin înțelepciune spirituală și sfințenie a vieții”. |