Părinţii mei au divorţat atunci când eram încă mică, şi, neavând un tată alături, bunicul meu a devenit modelul masculin patern. Acest iubit din viaţa mea de adultă manifesta foarte mult tipul de iubire paternă care-mi hrănea sufletul şi aceasta m-a făcut să cred că fără el nu pot exista, în momentul în care am înţeles acest aspect, o mare parte din obsesie s-a transformat într-o stare de compasiune faţă de mine însămi. Aceasta numesc eu ca fiind o „iubire toxică''. în diversele relaţii ale mele de prietenie, atât cu bărbaţi cât şi cu femei, am avut revelaţia că unele dintre aceste prietenii sunt iubiri pierdute din copilărie. în unele dintre ele mi-am dat seama că de fapt eu urmăresc să refac prieteniile mele din copilărie, forţând cumva cealaltă fiinţă să corespundă relaţiei mele de prietenie din trecut. Din fericire, după câteva încercări eşuate şi după unele teste mai aspre între mine şi acele fiinţe, unele relaţii totuşi au răzbit şi acestea funcţionează şi azi. Acest tip de iubiri le numesc „iubiri posesive''. Ce poate reprezenta o iubire pierdută? O iubire pierdută poate fi reprezentată de: Un învăţător sau o învăţătoare de care te-ai ataşat. În acest caz, se ajunge ca ori de câte ori întâlneşti o fiinţă care manifestă pregnant acea atitudine care a avut-o învăţătorul tău faţă de tine, îţi va fi uşor să te ataşezi de acea persoană pentru că astfel ai acces la acea formă de iubire care are anumite specificităţi. O fată/băiat din copilăria ta, care poate că a fost prietena/prietenul tău cel mai bun, dar nu aţi ţinut legătura după ce aţi crescut. Astfel devine posibil ca ori de câte ori cineva trezeşte în tine acea energie specifică asemănătoare a acelei iubiri, vei putea crea atunci o obsesie, un ataşament, o „agăţare'' de acea persoană. Dacă ai avut pe cineva, cândva, care îţi lua partea, care îţi lua apărarea sau care avea grijă de tine în anumite contexte şi între voi era o prietenie reciprocă foarte profundă, acesta poate să constituie un exemplu în această categorie. Oricine din viaţa ta care va recrea cumva acest context de protecţie, iţi poate reaminti de starea din trecut. Astfel că este foarte probabil ca tu să poţi crea un ataşament sau o dependenţă faţă de acea fiinţă. Liderul unui grup din care ai făcut parte şi care a intervenit în acceptarea ta de către ceilalţi membri ai grupului. Să spunem că a fost un moment în viaţa ta când ai dorit să faci parte dintr-un grup. Apartenenţa ta, dacă a fost facilitată de către liderul grupului şi dacă a survenit o simpatie reciprocă între voi doi, atunci este posibil ca, atunci când întâlneşti un astfel de moment (şi/sau un astfel de om) din nou în viaţa ta, să re-creezi acelaşi tip de simpatie. Simpatia reprezintă o stare de afecţiune, de dragoste în sensul de „drag'' şi este doar o formă particulară de iubire, sau o componentă a unei stări complexe de iubire. |