Arta atentiei in era moderna

Faptul că, actualmente, atenţia este acel ceva fundamental care ne lipseşte din ce în ce mai mult, sau pe care alegem să îl sacrificăm zilnic în favoarea unor distracţii (distrageri) pe care de cele mai multe ori nici nu le conştientizăm, adică, ceea ce este şi mai grav, acestea nu mai sunt nişte alegeri conştiente, ci ele scapă în afara câmpului conştiinţei şi iată-ne deveniţi în felul acesta prizonieri fără să o ştim.

Pentru a ne putea elibera în mod eficient din aceste lanţuri pe care nici nu le percepem de cele mai multe ori la nivelul minţii conştiente, este necesar să ne trezim şi să ne orientăm atenţia asupra noastră înşine şi asupra a tot ceea ce ne înconjoară. Devine totodată necesar să conştientizăm cu claritate câte acţiuni facem într-o zi în acel mod somnambulic şi automat, fără ca măcar să ne întrebăm cărui ţel servesc şi care este beneficiul real pe care aceste acţiuni, să zicem semiconştiente, îl aduc vieţii si dezvoltării noastre ca fiinţe umane.

De asemenea, poate cel mai important aspect îl reprezintă menţinerea atenţiei noastre focalizată asupra ţelurilor alese de noi, pentru creşterea noastră lăuntrică, şi nu complacerea într-o stare de debusolare perpetuă în care orice impuls venit din exterior ne poate modifica traiectoria.

Desigur că noi suntem familiarizaţi cu diversele definiţii ale atenţiei, acestea fiind, fiecare dintre ele, pertinente şi edificatoare. Focalizarea acestei lucrări va fi însă realizată asupra atenţiei conştiente, deoarece acest tip de atenţie este cel care determină transformările noastre reale, atât lăuntrice cât şi exterioare (de mediu, istorice etc).

Introducere ... v

1. Ce este atenţia? ... 1
2. Impactul nefast al tehnologiei asupra atenţiei ... 31
3. Efortul şi menirea existenţei individuale ... 51
4. Rolul atenţiei în dezvoltarea personală ... 71
5. Aspecte necesare dezvoltării atenţiei ... 87
6. Repere istorico-filosofice ... 117
7. Tehnici şi modalităţi de îmbunătăţire a atenţiei ... 141
8. Orientarea atenţiei către un scop superior ... 167

Epilog ... 207
Note ... 211

Importanţa atenţiei în dezvoltarea umanităţii

PUTEM SPUNE CĂ ATENŢIA CONŞTIENTĂ reprezintă un atribut esenţial al omului. În acest sens este foarte dificil să cuantificăm contribuţia atenţiei conştiente la progresul umanităţii, putem doar aprecia că această contribuţie a fost şi este în continuare hotărâtoare şi determinantă, deoarece, în lipsa acestei atenţii, omenirea nu ar fi putut realiza nici una dintre numeroasele descoperiri ştiinţifice, nici una dintre încântătoarele opere de artă, care, toate, ne-au condus din perioada neoliticului până la realizările societăţii moderne.
Omul este singurul locuitor al acestei planete care este capabil să exercite un proces de atenţie conştientă şi să o menţină pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi în funcţie de necesitatea sarcinii asumate sau de capacitatea personală de focalizare. Animalele nu pot, cu foarte rare excepţii, manifesta acest tip de atenţie, doar atenţia involuntară este cea care le determină să acţioneze în funcţie de necesităţile fiziologice şi instinctuale ale speciei lor.
Iată deci că omul a fost capabil să îşi focalizeze atenţia, mai întâi asupra aspectelor care implicau supravieţuirea, construirea de adăposturi din ce în ce mai eficiente, acumularea de resurse, studierea plantelor şi dezvoltarea de sisteme în măsură să îmbunătăţească agricultura, creşterea animalelor (domesticirea lor) etc.
Un aspect important, dar adeseori trecut cu vederea în acest context, este dezvoltarea tradiţiei orale şi rolul jucat aici de procesele atenţiei. Să ne gândim aşadar la cantitatea enormă de informaţie care era memorată în antichitate, înaintea apariţiei scrisului, când tot ceea ce reprezenta cunoaştere era transmis pe cale orală. Iliada lui Homer, Odiseea, Vedele în integralitatea lor au fost transmise iniţial pe cale orală, prin tehnici speciale de memorare şi au supravieţuit testului timpului, ajungând să fie cunoscute şi în zilele noastre.
Meritul de necontestat al civilizaţiei indiene a fost şi acela de a face o distincţie clară între scrierile direct revelate (shruti) şi scrierile memorate (smrti), deşi transmisia amândurora s-a bazat exclusiv pe aceeaşi tradiţie orală.
Ca să avem doar o mică reprezentare a dimensiunilor acestui proces de memorare, ne putem raporta la Rig Veda, care conţine 1.028 de imnuri, totalizând 10.600 de versuri. Este foarte interesantă afirmaţia care i se atribuie lui Platon: „memorarea a dispărut încă din ziua în care a apărut primul cuvânt scris''.
Dar această transmisie orală a cunoaşterii nu a avut ca obiectiv numai perpetuarea informaţiilor, oricât de preţioase pentru umanitate ar fi fost acestea. Transmisia orală determinată de memorarea a mii de versuri, a istoriei redate în cântece şi basme etc, a acţionat şi asupra creierului celor care realizau memorarea, le-a modificat structura psihică, le-a ascuţit indiscutabil inteligenţa într-o mare măsură.
Este foarte semnificativ faptul că în prezent accentul este pus aproape în exclusivitate pe gândirea „creativă'' şi foarte puţin pe aspectele legate de memorare. Nici tehnologia nu ne este de ajutor în acest sens, chiar dacă aparenţele ne-ar determina să afirmăm că ne-a uşurat viaţa foarte mult. Dar de multe ori această „uşurare'' nu este neapărat în beneficiul omenirii pe termen mediu sau lung. Ne bazăm exclusiv pe tehnologie pentru orice acţiune care implică memorarea, şi aceasta nu este întotdeauna bine pentru noi, pentru dezvoltarea inteligenţei noastre.
Probabil că, în teorie cel puţin, cunoaştem avantajele antrenării memoriei pentru menţinerea creierului într-o stare optimă de funcţionare, oricât de mecanicist ar putea suna această afirmaţie.