Toată lumea plecase, dar el era încă acolo. Când deschise ochii, văzu că stătea singur în faţa lui Guru Nanak. Nu se putu abţine să nu spună:
- Domnule, m-am bucurat de toate plăcerile lumii. Am atât de mulţi bani, atât de multe bogăţii, dar mereu simt în mine ceva lipsă. În realitate, încerc o mare tristeţe interioară. Niciodată, în viaţa mea, nici măcar pentru o secundă, nu am trăit bucuria intensă pe care o simt alături de tine. Te rog să mă ghidezi şi să-mi arăţi adevărata cale.
În loc să-i ofere o învăţătură orală, Guru Nanak îi înmână un ac şi îi spuse:
- Păstrează-l şi dă-mi-l în viaţa ta viitoare.
Confuz, bărbatul răspunse:
- Domnule, cum pot să iau cu mine acest ac când voi muri? Este absolut imposibil. Nimeni nu poate face aşa ceva.
Atunci Guru Nangk zâmbi şi spuse:
- Dacă nu poţi lua cu tine nici măcar un ac în viaţa viitoare, de ce aduni atât de mulţi bani, proprietăţi şi bunuri inutile?
Aceste cuvinte au mers direct la inima omului, trezindu-l, literalmente, dintr-un somn adânc. Înţelese pe loc că se afla pe o cale greşită. Căzând la picioarele lui Guru Nanak, vărsă lacrimi amare şi se căi de păcatul său faţă de viaţă. Guru Nanak îl ridică şi îl îmbrăţişă, spunându-i:
- În măreţia şi cu harul Său, Dumnezeu te-a primit, chiar dacă tu nu aveai credinţă în El. Întoarce-te la casa ta şi adu-ţi aminte mereu de El, în orice moment.
Omul plecă acasă. Îşi împărţi toată averea săracilor şi nevoiaşilor, deschise pentru ei şcoli de caritate şi cantine gratuite şi se consacră exclusiv aducerii-aminte de Divin.
Aţi auzit vreodată de numele Swami Samarth Ramdas? Un cercetător venea să-l vadă în fiecare zi şi îi punea multe întrebări despre calea de a-L realiza pe Dumnezeu. În fiecare zi, punea aceeaşi întrebare:
- Cum pot avea darshan-ul Zeului Rama?
Ramdas îi spunea să-şi purifice inima şi să practice meditaţia. Însă omul nu era mulţumit cu acest răspuns, într-o zi, după ce a pus aceeaşi întrebare, Ramdas i-a spus să se ducă într-un anumit loc, unde se afla un pin mare. Ramdas îi zise aşa:
- Du-te în acel loc şi urcă-te în acel copac. Când vei fi ajuns în vârf, să sari şi vei primi binecuvântarea darshan-ului Zeului Rama.
Bărbatul se duse la locul indicat şi găsi copacul. Se căţără până în vârf, iar apoi, când privi în jos, constată că pământul se găsea la mai mult de zece metri distanţă. Îi era foarte frică să sară. O îndoială îl asaltă: „Această tehnică de realizare sau de contemplare a Zeului Rama nu este viabilă şi nu a fost recomandată în niciun text sacru. Nici măcar nu a fost predată de vreun sfânt sau de vreun înţelept. Dacă sar, o să-mi rup oasele şi s-ar putea să mor; ce se întâmplă dacă nu primesc darshan-ul Zeului Rama?'' Cuprins de această îndoială, coborî din copac. Odată ajuns pe pământ, simţi din nou în inima sa un val de credinţă în Ramdas. „Ramdas este un înţelept realizat şi e foarte puternic. Ceea ce a spus el nu poate fi greşit. Trebuie să-l ascult.'' Urcă, din nou, în copac; dar când ajunse în vârf şi privi iarăşi în jos îi fu frică să sară. Îl asaltară aceleaşi îndoieli, atât de rău, încât coborî din copac.
|
Adevăr Divin
